Shiva Kamari
Stăpânul divin al tuturor dorinţelor
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
Cupidon – Oglinda perfectă a lui Dumnezeu
În tradiţia hindusă, Kama este numele atribuit zeului dorinţei, o fiinţă celestă asemănătoare întrucâtva zeului amorului, Eros sau Cupidon, din mitologia europeană. Existenţa lui Kama este un mare mister în cadrul Creaţiei lui Dumnezeu. Kama este născut din inima spirituală a lui Brahma, care este Dumnezeu în ipostaza Sa de Creator al Macrocosmosului. Kama reprezintă dorinţa originară, impulsul primordial al Creaţiei din care provine întregul Macrocosmos şi prin care Brahma şi-a manifestat voinţa Sa Creatoare.
În tradiţia hindusă, Kama mai este numit Aja, „Cel născut şi totodată nenăscut” şi Ananiyaja, „Cel născut din Shiva”. Kama am putea spune că reprezintă expresia tainică primordială a intenţiilor creatoare ale lui Dumnezeu. Kama Îl oglindeşte perfect pe Dumnezeu, astfel încât tot ceea ce el impulsionează prin săgeţile sale infailibile reprezintă, de fapt, expresia voinţei libere şi suverane a lui Shiva. Rolul divin al lui Kama este acela de a-L oglindi perfect pe Shiva în intenţie, fără nici o greşeală sau discontinuitate.
Miliarde de fiinţe aspiră la eliberarea spirituală
Povestea simbolică ce se află la baza ipostazei divine Shiva Kamari este următoarea:
Atunci când Shakti, energia feminină creatoare a lui Shiva, s-a manifestat ca fiică a muntelui sfânt Himalaya, Parvati, ea s-a hotărât să realizeze un tapas pe care l-a consacrat iubitului ei divin, Shiva. În acelaşi timp, impulsionaţi de această energie creatoare, cei patru fii înţelepţi ai lui Brahma, cu numele: Shanakar, Sanadanar, Sanatanar şi Sanatkumarar, cunoscători de seamă ai învăţăturilor spirituale cuprinse în cele patru scrieri sacre ale înţelepciunii (Vede), au venit la Shiva pentru a primi nepreţuitul dar al cunoaşterii, şi anume modalitatea practică cea mai rapidă şi cea mai directă către starea de eliberare spirituală. Pentru ardoarea aspiraţiei lor, cei patru înţelepţi au fost răsplătiţi de către Shiva, manifestat în ipostaza Guru-lui Suprem Dakshinamurti, cu darul spiritual al unei iniţieri deosebit de valoroase. Practicând cu o mare asiduitate metoda care a fost învăţată direct de la Shiva, cei patru înţelepţi au atins starea de eliberare spirituală în scurt timp prin graţia pe care Shiva a revărsat-o asupra lor.
Fiind impulsionaţi de reuşita celor patru fii spirituali ai lui Brahma, foarte multe fiinţe au simţit atunci lăuntric imboldul de a practica yoga şi de a atinge şi ele starea de eliberare spirituală (moksha). În scurt timp, aproape toate fiinţele din Macrocosmos au renunţat la preocupările lor lumeşti şi au început să practice yoga cu o mare dăruire urmând exemplul divin al lui Shiva şi a iubitei sale, Shakti, precum şi al celor patru fii înţelepţi ai lui Brahma. O minunată stare de aspiraţie spirituală a cuprins întregul Macrocosmos. Datorită elevării spirituale care a apărut în urma practicii yoga, un mare număr de fiinţe L-au rugat pe Shiva să le ofere graţia Sa supremă şi să se reveleze în întreaga Sa splendoare în inimile lor.
Încântat de dragostea care se născuse în sufletele adoratorilor Săi prin practica yoga, supremul Shiva a decis să-i supună pe discipolii Săi dăruiţi unui test spiritual final care urma să aibă o mare anvergură. El a permis celor trei demoni extrem de puternici pe nume Surapadma, Taraka, Simhamuha să pornească în lume, după ce, până atunci, ei fuseseră ţinuţi departe de lume prin voinţa cea atotputernică a lui Shiva. Shiva le-a permis acestor demoni să facă totul după bunul lor plac, oferindu-le acum ocazia de transformare şi de deschidere faţă de practica yoga, în ambianţa spirituală extrem de favorabilă creată. Cu toate acestea, datorită imensei lor ignoranţe, natura lor inferioară le-a fost potrivnică chiar şi în această situaţie oferită de Shiva. Împinşi de o mare răutate şi de egoism, ei au început să-i perturbe în fel şi chip pe mulţi dintre practicanţii yoga, tulburându-i mai ales pe cei care nu erau ferm stabiliţi în practică.
fragment din Shiva Purana – Legenda imemorială a zeului Shiva
“Kama mi-a spus: “O, Brahma, Shiva – maestrul practicilor yoghine – nu poate fi fermecat. Nici eu, nici nimeni altul nu are puterea să-L farmece pe Shiva. Am încercat toate trucurile mele, asistat de către Rati şi toţi prietenii mei, dar toate au fost în van în ceea ce-l priveşte pe Shiva. O, Brahma, noi am folosit tot felul de strategii. Atunci când Shiva era absorbit în starea de samadhi, având o stăpânire totală a simţurilor sale, am încercat să îl învălui în dulcea briză răcoritoare care de obicei trezeşte frisoane de plăcere. Mi-am întins arcul şi am aruncat cele cinci săgeţi de flori ale mele. Rotindu-mă în jurul lui, am încercat să Îi atrag atenţia. Toate fiinţele vii au căzut în puterea mea, dar Shiva şi Gana-ele au rămas neafectaţi. Oriunde a mers Shiva, pe lanţul munţilor Himalaya, pe muntele Meru, la Nagakeshava sau Kailasa, noi, Rati, Primăvara şi cu mine l-am urmat. Atunci când Shiva a ieşit din starea de samadhi, am plasat un cuplu de păsări chakravaka în faţa lui. Aceste păsări au executat tot felul de mişcări amoroase şi apoi s-au unit. Diverse cupluri de animale, cerbi, antilope, păsări s-au zbenguit în faţa marelui Domn Shiva, abordând nenumărate mimici şi gesturi amoroase pentru a-l excita. Păunii şi-au manifestat atracţia reciprocă şi au executat cercuri în jurul delicioaselor plăceri. Dar niciodată săgeţile mele nu au găsit nici măcar un singur punct vulnerabil în Shiva. O, Stăpân al tuturor lumilor, îţi spun fără nici un ocoliş: nu stă în puterea mea să Îl farmec pe Shiva.
Primăvara a făcut, de asemenea, tot ce a fost posibil pentru a-L fermeca. Dar în ciuda tuturor acestora, nici măcar o cât de mică înfrângere nu a fost înregistrată în imuabilitatea lui Shiva, care nu a manifestat nici un sentiment, nici măcar de mânie împotriva mea. Astfel stând lucrurile, înţeleg acum atitudinea supremă a lui Shiva şi mă opun oricărei alte tentative de a-L seduce. Aceasta este convingerea mea fermă. Când El se va detaşa, în final, de propria-i stare de samadhi, noi nici măcar nu ne vom putea menţine în prezenţa Sa. Cine ar putea deci să viseze să Îl supună iluziei? Nu este în puterea mea să Îl farmec pe Shiva.
O, Brahma, am făcut nenumărate eforturi pentru a-L fermeca pe Shiva, dar totul a fost în van, căci el este absorbit într-o meditaţie profundă. Dacă în această întreprindere corpul meu nu a fost redus la cenuşă, aceasta s-a datorat numai compasiunii Sale. Poate, de asemenea, şi meritelor pe care le-am acumulat anterior. Cât despre Supremul Shiva, nu a existat nici o modificare în el. O, Brahma, dacă doreşti cu adevărat ca Shiva să îşi aleagă o soţie, tu trebuie să recurgi cu modestie la mijloace potrivite. Eu îţi spun cu sinceritate ceea ce gândesc.”
Şi salutându-mă adânc, Kama, urmat de ai săi, a plecat, adorându-L în inima sa pe Shiva, care îi distrusese ignoranţa.”
Folosirea egoistă a dorinţei atrage suferinţa
Răutatea lor foarte mare a ajuns să-i deranjeze până şi pe unii zei mai codaşi, preocupaţi mai mult de soarta Universului decât de calitatea practicii lor spirituale, ce au început să se teamă la gândul că cei trei demoni ar putea să distrugă viaţa întregului Univers dacă nimeni nu li se va opune. Nefiind însă suficient de pătrunzători în spirit pentru a şti că, în realitate, nimic nu se poate clinti, nici chiar în cel mai îndepărat colţ al Macrocosmosului, fără voia atotputernică a lui Dumnezeu Tatăl, ei au început să fie neliniştiţi de faptul că atât Shiva, cât şi Shakti, erau angrenaţi în practica yoga. Fiind lipsiţi de înţelepciune, ei credeau prosteşte că atunci când Shiva meditează, el este complet desprins de lumea creată şi în aceste condiţii o anume parte a Universului este în pericol. Uitând cu totul de practica yoga începută, în care de altfel nu avansaseră prea mult, ei au început să-şi frământe mintea cum să-L scoată pe Shiva din starea profundă în care se afla, pentru a-i potoli pe cei trei demoni. Sufocaţi de ignoranţă, acei zei mediocri au decis să-l trimită pe zeul dorinţei, Kama, să-l întrerupă pe Shiva din starea de meditaţie profundă, ţintind asupra lui una dintre săgeţile sale fermecate. Ei se iluzionau astfel, gândind că atunci când Shiva va fi atins de săgeţile lui Kama, în el se va trezi dorinţa de a se apropia de Parvati, şi atunci împreună cu ea va interveni într-un mod salvator, eliminându-i pe cei trei demoni care erau foarte periculoşi. Adânciţi în prostie şi mediocritate, ei nu mai puteau să gândească limpede. Nici măcar nu s-au întrebat cum ar fi posibil ca vreo dorinţă să-i fie indusă supremului Shiva, el din care însăşi dorinţa a luat naştere. Zeul dorinţei, Kama, a refuzat însă la început să ducă la îndeplinire planul nebunesc al falşilor practicanţi yoga, ce fuseseră deja abătuţi de pe calea spirituală chiar de propria lor slăbiciune. Kama ştia foarte bine că orice intenţie orientată în mod egoist sau răutăcios pentru obţinerea a ceva ce nu este deloc în acord cu voinţa lui Dumnezeu se va întoarce negreşit înapoi la făptuitor, aducând cu ea fructele nedorite ce vor genera pentru cel în cauză, în final, suferinţă. Pentru el era clar că folosirea egoistă a dorinţei va atrage în mod inevitabil suferinţa ca o expresie a legii universale a cauzei şi a efectului – legea karma-ei. Prin urmare, dacă el va trimite una dintre săgeţile sale către Shiva, el, Kama, va avea astfel un sfârşit tragic. Însă atunci zeii l-au ameninţat pe Kama că îl vor blestema dacă el nu li se va supune. Kama s-a dus atunci cu soţia sa, Rati, la lăcaşul lui Shiva, care se afla într-o profundă stare de meditaţie. A pregătit săgeata floare ce trezeşte dorinţa în inimile fiinţelor şi a îndreptat-o către Shiva fiind pregătit să o lanseze. Reputaţia săgeţilor dorinţei lansate de către Kama era cunoscută în întregul Univers ca fiind infailibilă în cazul oricărei fiinţe. Însă nici unul dintre zeii cei rătăciţi nu s-au întrebat cum are să fie posibil ca o asemenea săgeată să poată modifica în vreun fel starea celui Atotputernic, Shiva. Imediat după ce Kama şi-a pregătit săgeata floare pentru a o lansa către Shiva, un fulger fierbinte a izbucnit instantaneu din cel de-al treilea ochi a lui Shiva, Ajna Chakra, topindu-l pe loc pe zeul Kama. Fără să fie în vreun fel perturbat de acest incident, Shiva şi-a continuat apoi, mai departe, meditaţia. Trupul lui Kama a fost pe dată redus la cenuşă prin focul purificator spiritual al meditaţiei profunde realizate de către Shiva. Şocaţi de finalul tragic al intervenţiei lor nebuneşti, soldată cu distrugerea zeului dorinţei, Kama, zeii au realizat imensa lor prostie ce îi făcuse să creadă că Îl pot influenţa pe Shiva pentru a face ceva ce nu este în acord cu voinţa Sa divină. Nici o conspiraţie nu poate funcţiona împotriva lui Shiva. Ei au înţeles atunci că numai prin intermediul sincerităţii şi al unui neţărmuit devotament spiritual vor putea obţine graţia şi ajutorul divin a lui Shiva. Ei s-au abandonat atunci complet în faţa voinţei atotputernice a lui Shiva şi au cerut cu umilinţă să fie iertaţi pentru gândurile lor nebuneşti. Shiva i-a iertat şi apoi, împreună cu Parvati, l-a trimis pe fiul Său, Subrahmanya, pentru a stopa acţiunea celor trei demoni. La cererea zeilor cuprinşi de remuşcări, Shiva l-a readus la viaţă pe Kama, însă numai pentru ochii Săi şi ai iubitei Sale, Parvati. Acesta este motivul pentru care Kama mai este numit în tradiţia hindusă şi Ananga, cuvânt care înseamnă „Cel fără membre” sau „Cel nevăzut”.
Aceasta este ipostaza lui Shiva numită Shiva Kamari, în care Shiva zădărniceşte astfel acţiunile zeului dorinţei, cel născut din inima lui Brahma. Kama întrupează impulsul minţii creatoare (manas) de a se orienta în direcţia pasiunilor lumeşti. În fiinţa umană, zeul Kama are drept reşedinţă mintea senzorială (manas). Săgeţile flori ale lui Kama nu ucid niciodată pentru că ele doar aprind pasiunea în inimile oamenilor. Shiva Kamari este stăpânul Divin al tuturor dorinţelor.
Iată cum este descrisă imaginea acestei ipostaze divine a lui Shiva în tradiţia hindusă:
„Având trupul Său divin acoperit în totalitate cu cenuşă, cu luna în creştere fiind prinsă în păr, împodobit cu strălucitoarele ape ale Gangelui celest, având şerpi drept podoabe şi pielea unui tigru petrecut în jurul taliei, ţinând în mâini axul şi antilopa, plin de o neasemuită puritate divină, Shiva Kamari este aşezat în postura eroului, Virasana, cu palma stângă aşezată deasupra palmei drepte şi astfel el practică yoga. El, Shiva Kamari, arde săgeata zeului Kama cu neasemuita lumină divină a Conştiinţei sale atotcuprinzătoare, care izvorăşte din cel de-al treilea ochi al său, Ajna Chakra.
Lui Shiva Kamari, cel care este întotdeauna refugiul spiritual al celor asaltaţi de tot felul de dorinţe, Îi oferim acum ofranda inimii noastre.”
“Şi în timp ce eu, Brahma, eram astfel gânditor, o minunată fiinţă masculină s-a născut prin creaţia mea mentală. Avea o strălucire de aur, un piept larg şi ferm, un nas fin, coapse şi pulpe bine rotunjite, bucle de păr negru-albăstrui, sprâncene groase şi fremătătoare, iar faţa îi era strălucitoare precum o lună plină. Era la fel de mare precum elefantul celest Airavata. Purta un veşmânt albastru. Mâinile sale, ochii săi, faţa sa, picioarele sale şi degetele sale erau roşii. Avea o talie zveltă, dinţi regulaţi, parfumul unui elefant în perioada rutului. Ochii săi erau asemănători petalelor de lotus deschise. Era înarmat cu un arc şi cinci flori erau săgeţile sale. Privirea sa tandră era extrem de seducătoare atunci când era îndreptată într-o anumită direcţie. O, inima mea, vocea sa era precum un vânt parfumat. Sentimentul amoros se degaja din întreaga sa fiinţă.”
fragment din Shiva Purana – Legenda imemorială a zeului Shiva
articol preluat din revista Yoga Magazin nr.47
yogaesoteric
Also available in: Français