Shiva Mayavin
Shiva în ipostaza de magician
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
Dacă Paramashiva – Conştiinţa şi Fericirea Oceanică nediferenţiată – constituie propria noastră substanţă esenţială, de ce totuşi nu o sesizăm astfel şi suntem supuşi iluziei, fricii şi durerii, fiind dominaţi de corp şi de ego? Acest aspect apare deoarece Shiva este totodată un Magician, care prin forţa sa creatoare şi înşelătoare, maya, se ascunde în El însuşi de El însuşi prin El însuşi – precum păianjenul ce se înconjoară în propria plasă – pentru a-şi desfăşura jocul său prodigios de înlănţuire şi eliberare, atât la nivel macrocosmic, cât şi la nivel microcosmic. El se percepe, prin urmare, fragmentat în nenumărate fiinţe create prin uitare de sine, căci dând naştere multiplicităţii, El se ascunde, ocultând unitatea. În această direcţie, iniţiata Laleshvari spune: “Nu există nici tu, nici eu, nici contemplat, nici contemplare, există numai Creatorul Universului, care se află ascuns în inimile tuturor fiinţelor, aparent pierdut în uitarea de sine. Dacă cei orbi sau, altfel spus, ignoranţi, nu-I descoperă nici un sens, dimpotrivă, înţelepţii, văzând Supremul, se topesc extaziaţi în El.”
Shiva este Lumina Absolută (prakasha) a Conştiinţei Divine nediferenţiate, care se manifestă sub forma a tot ceea ce există. Această Lumină este în acelaşi timp pură beatitudine, întrucât ea se sprijină pe sine însăşi, prin propria ei natură. Unică fiind, ea este total liberă, neexistând nimic altceva de care să depindă. Precedând spaţiul şi timpul, cărora le dă naştere, ea este omniprezentă şi eternă.
Ea conţine totul, nici un atom nu poate exista în afara ei. Rezidând în inima fiecărei fiinţe sub forma Subiectului universal (aham sau Eu-l Absolut), ea ne luminează întreaga viaţă, toate manifestările pshice conştiente şi ne permite să percepem lumea exterioară. Fără ea am fi insensibili, orbi şi nici o experienţă nu ar fi posibilă.
Acesta este motivul exclamaţiei marelui înţelept iluminat Utpaladeva: “Pentru a Te cunoaşte, nu este nevoie de nici un ajutor, nu există în realitate nici un obstacol. Totul este inundat de torentul impetuos, care debordează de fericire nesfârşită, al existenţei Tale eterne!” (XII. 1)
Realitatea Infinită şi Supremă în întreaga sa plenitudine străluceşte necontenit deasupra lumii şi în lume, fără a-şi părăsi vreodată propria natură.
Chiar dacă în Shiva libertatea supremă, cunoaşterea eliberatoare, fericirea absolută şi iubirea universală sunt una, totuşi, în funcţie de natura intimă a aspirantului, în acesta predomină diferite atitudini: intuiţia spirituală inefabilă la jnanin (jnana-yoghin), intuiţie ce se adaugă cunoaşterii şi discernământului, resorbţia contemplativă simultan preafericită şi eficientă la raja-yoghin şi iubirea atotputernică la bhakta (bhakti-yoghin).
Din aceste trei puncte de vedere vom aborda înălţarea către Shiva: prin meditaţie şi rafinarea extremă a conştiinţei, apoi prin perceperea plenară a Purei Fericiri Beatifice şi, în final, prin iubire. Acestea sunt trei modalităţi esenţiale de apropiere de Shiva, cel ocultat de iluzia cosmică (maya).
Lumina divină conştientă (prakasha), fiind incoloră, deoarece transcende toate culorile, nu este percepută ca atare, ci, proiectată prin prisma conştiinţelor individuale, ea se descompune în culori distincte. Din momentul în care se încearcă înţelegerea ei prin intelect, ea se fragmentează în nenumărate aspecte: “Deşi omniprezent, Sinele nu se reflectă în oglinda imperfectă şi nestatornică a gândurilor, oglindă prin care sunt reflectate doar obiectele simţurilor”, ne spune Abhinavagupta. Orice experienţă de acest gen (prin reflexie intelectuală) pe care am putea-o avea relativ la Shiva este deci amăgitoare. Chiar şi în anumite forme de conştiinţă cosmică (samadhi), Dumnezeu nu poate fi perceput niciodată ca un obiect de cunoscut, ci în şi prin eternitate El este Subiectul Suprem. Înţelegerea profundă a esenţei sale nu poate fi realizată decât prin fuziune plenar identificatoare cu Shiva Însuşi.
Acelaşi mare înţelept şi eliberat, Abhinavagupta, ilustrează şi într-o altă manieră inefabilul spiritualului: “Nu se pot distinge picăturile ploii pe fondul neîntrerupt al cerului senin, dar ele pot fi percepute cu claritate atunci când se detaşează pe un fond vizual bine determinat, ca frunzişul arborilor unei grădini sau acoperişul unui palat. În acelaşi mod, supremul Bhairava, datorită extremei sale subtilităţi, nu poate fi cuprins niciodată în domeniul experienţei conştiente individuale (conştiinţa limitată). Dacă asocierea cu un timp anume, cu un loc anume, cu o formă, cu mişcarea, cu activitatea etc. limitează imediat conştiinţa individuală ce experimentează starea de Bhairava, această asociere nu mărgineşte şi nici nu ştirbeşte ceva din veritabila Conştiinţă a lui Bhairava”. Trebuie deci pentru a-l cunoaşte plenar pe Shiva, să devenim identici cu el.
“Shiva, a cărui minunată esenţă este Lumina divină conştientă, liber şi suveran, prin jocul impetuos al libertăţii sale, îşi ocultează mai întâi propria esenţă, revelând-o apoi în întreaga ei plenitudine, dintr-o dată sau gradat. Iar această revărsare a Graţiei sale este pe deplin independentă!” – Abhinavagupta, Tantra Sara
yogaesoteric
