Șî eu

 

Iată că țivilii oculți mai jucară o festă sub forma „cică protestului” pentru autostradă. Totuși, cam cât de idiot e nevoie să fii pentru ca, din dorința de a avea o autostradă, să protestezi oprindu-te din mers? Mă rog, cam totul face parte din același scenariu absurd în care patronul își obligă salariații să participe la grevă. Dar dacă s-a deschis discuția, de ce oare n-am continua-o în profunzime, pentru a înțelege cu adevărat care-i socoteala.

E vorba de corupție în ceea ce privește infrastructura autohtonă? O, da! Dar nu corupție, ci mega-corupție. Hai să dăm cărțile pe față ca să înțelegem cum este situaţia. Având un prieten care lucra în branșă am aflat că, în negura băsismului, reprezentanții unei firme ultra cunoscute în acea vreme le propuneau asfaltangiilor de ocazie câștigarea licitațiilor contra unei mici contribuții de … 16%-20% din valoarea proiectului. Totul la negru. Atunci prietenul meu – om cu oarecare experiență în domeniu – s-a lăsat de business. Țin minte că, înainte de a lua decizia radicală, am stat cu el de vorbă într-o seară până târziu. Îmi explica pe hârtie, cât se poate de logic, că îi e imposibil să supraviețuiască. Dacă intra în jocul șpăgii pentru a câștiga o licitație și a le da oamenilor de lucru, lucrând corect ar fi ieșit în pierdere. Poate că ar fi fost tentat să fure la materia primă, „să dea cu strat mai subțire” sau să facă șmecherii specifice care i-ar mai fi economisit din costuri, dar, după cum îmi spunea, pentru a merge după acea schemă era nevoie să fii ori nesimțit, ori inconștient, ori ambele. Partea proastă e că, în urma unei lucrări de mântuială care i-ar fi adus o brumă de profit, singurul răspunzător ar fi fost tot el. I-a fost frică, astfel încât a profitat de „boom” și și-a vândut echipamentele, a transferat oamenii spre firmele noilor baroni, părăsind astfel business-ul. Inițial i-am spus că face o prostie, însă acum, privind retrospectiv, sunt convins că a avut dreptate. Chiar dacă a renunțat la ceea ce știa să facă, s-a dezvoltat în alte direcții în care statul nu e amestecat și trăiește liniștit.

Șmecheria asta vine dintr-o altă suveică avându-l la butoane tot pe ticălosul Băsescu. Mai țineți minte povestea cu „Aici sunt banii dumneavoastră”? În perioada guvernului cederist, ministrul transportului de-atunci, Traian Băsescu, a inventat taxa de drum. În fapt era un bir prin intermediul căruia se adunau fonduri numai bune de tocat de către acoliții săi. Șmecheria cu pancartele cu „Aici sunt banii dumneavoastră” a luat-o din disperare. Îi fugea pământul de sub picioare întrucât un securist i-a șoptit că lumea e aproape de revoltă și că, dacă situația scapă de sub control, i se va pune pielea pe băț. Disperat, a luat decizia asfaltării de urgență a drumurilor mai circulate și a amplasării pancartelor buclucașe, salvându-și pielea întrucât bizonul zicea a prost: „am dat un ban, dar cel puțin se vede”. Aiurea, în spatele asfaltării de urgență s-au dat tunuri imense întrucât drumurile secundare și restul lucrărilor au fost licitate după sprânceană, iar taxa a îngroșat buzunarele șmecherilor din gașca băsistă.

Tunul tunurilor din vremea cederisto-băsistă a fost reprezentat de reasfaltarea autostrăzii București-Pitești. E o afacere care s-a uitat, în ciuda faptului că ar fi fost cazul să fie deschis un răsunător proces de corupție. Ce s-a petrecut atunci a fost efectiv de râsu’-plânsu’. Întrucât Băsescu nu s-a putut învârti pentru a acorda direct șmecherilor săi asfaltările, a fost nevoit să accepte suveica impusă din afară care de-atunci ne tot seacă de bani: firmă străină cu sub-contractanți locali. Mă rog, firma aia era străină cu cântec, dar nu mai intru în detalii. Șmecheria e că ăia, pentru a câștiga autostrada, au fost nevoiţi să cedeze ceva hălci din proiect către „lupii tineri” care, odată văzându-se stăpâni peste cașcaval, au furat cu nesimțire. Și treaba s-a văzut rapid întrucât, la șase luni de la darea în folosință, autostrada s-a decopertat, iar după prima iarnă au apărut cratere de parcă ar fi fost bombardată.

N-am putut să înțeleg niciodată de ce Băsescu și pupila sa Boiagiu n-au făcut pușcărie pentru jaful din infrastructură. Din spusele unor apropiați de-ai săi i-a cam tremurat fundul, dar s-a liniștit când a înțeles că Năstase mergea pe principiul compromiterii adversarului și nu al lichidării. Mă rog, apucături de pseudo-cavalerism care ceva mai târziu aveau să-l coste ani din viață petrecuți în pușcărie. E o lecție pentru toți cei care nu știu că golanului este necesar să i se dea pușcăria și nicidecum iertarea. Oricum, după scandalul cu autostrada, Băsescu a înțeles că e greu să furi de la proiectele mari de infrastructură fără să te trezești cu un scandal monstru. Acesta e și motivul pentru care în mandatul său de președinte am avut o febră a asfaltărilor, dar fără autostrăzi.

Probabil vă întrebați de ce totuși n-a apărut PSD-ul în șmecheria asta. Treaba e destul de simplă: toată mafia a fost pusă la punct de Băsescu în imensa perioadă în care a fost Ministru al Transporturilor. După ce-a furat – asemeni unui pirat – cam tot ce mișca pe mare, a trecut pe uscat unde a pus la punct mafia asfaltărilor. Când în 2000 a venit Bombonel la butoane, s-a trezit cu o mega-mafie și cu reglementări care avantajau asfaltatorii „de casă”. Pentru a mai curăța zona, a dat ordin ca licitațiile să se facă pe bune, iar lucrările să fie urmărite atent. Cu siguranță că s-a mai ciupit pe ici pe colo, doar știe bine toată lumea cum se făceau treburile. Nu este de ignorat nici că aparatul din Minister rămăsese tot ăla din vremea băsismului, cu instinctele cunoscute.

Năstase, înfumurat cum îl știm, a vrut să dea tunul și, după intrarea în NATO, a plătit o șpagă grandioasă „partenerului american”: încredințarea directă a execuției Autostrăzii Transilvania firmei Bechtel. Contractul era imens pentru acele vremuri: 4,5 mld$. Însă, în acel preț era inclus absolut tot. Întins pe zece ani ar fi însemnat circa 450 milioane$/an, bani destui de puțini față de amploarea lucrărilor.

Problema a fost reprezentată de semnarea contractului în ultima perioadă a mandatului lui Năstase, astfel încât nu s-a reușit să se facă prea mult. Orbit de dimensiunea contractului, Băsescu nu și-a putut imagina că nu s-a luat șpagă și-a devenit irațional. Încă din campania electorală tuna și fulgera deoarece el știa cam ce șpagă se-nvârte pe la drumurile secundare. E logic chiar și pentru un ageamiu că o lucrare amplă de infrastructură halește bani frumoși, dar golanului i-au intrat în fibrilație ochii ăia strâmbi când a auzit suma! De-aceea, primul gest pe care l-a făcut după ce-a ajuns la putere, a fost să suspende lucrările și, timp de un an de zile, să renegocieze prin Dobre – interpusul său de la Transporturi. Credea că astfel taie șpaga de la Năstase și-o redirecționează către „băieții săi deștepți”. Problema a fost că americanii au înțeles că e rost de harneală și uite așa șmecherul de pe Dâmbovița a fost făcut praf de țărănoiul șmecher de Texas: în urma renegocierilor prețul autostrăzii a crescut de trei ori cu șpagă canci, iar afacerea s-a transformat în cea mai mare țeapă de infrastructură care-a fost administrată României.

Nu înțeleg totuși, în contextul protestului, de ce n-a mers nimeni la Ambasada SUA să protesteze pentru cea mai mare țeapă de infrastructură din istorie. Pentru „Autostrada Bechtel” s-au decartat miliarde bune de dolari și n-a fost livrat mai nimic. În plus, lucrările făcute au fost făcute de mântuială, doar pentru a se bifa execuția, întrucât după renegociere se știa că autostrada nu va fi terminată niciodată. Probabil mai multe ne-ar putea spune Clotilde dac-ar fi luată la scuturat.

Teoretic protestul a fost de-a dreptul hilar, mai ales că a fost inițiat de un Gigel dintr-o zonă în care drumurile sunt mai mult pustii. Dar, totuși, știți care a fost declanșatorul protestului? E simplu, a pornit tot de la Dragnea care, în stilu-i caracteristic, a scăpat porumbelul la amenințare în loc să se pună pe treabă și-abia apoi să se bată cu cărămida-n piept. Așa-i că nu știți ce-a spus Dragnea? Hai să vă reamintesc: „I-am cerut domnului ministru al Transporturilor să vorbească cu cei de la companie (CNAIR) să se gândească în mod serios în ce măsură şi cât de repede poate compania naţională de drumuri să înceapă să lucreze în regie proprie, inclusiv autostrăzi. De prea mulţi ani companiile mari încasează foarte mulţi bani pe claim-uri”.

Păi e logic că e deranj și că toată suflarea asfaltatorilor care-așteaptă tremurând restaurația și redeschiderea baierelor largi ale pungii tremură la o asemenea perspectivă. Dacă CNAIR s-ar apuca să lucreze în regie proprie, s-ar duce de râpă toate licitațiile cu cântec, toate studiile de fezabilitate „de laptop” și toate șmecheriile care au fost coloana vertebrală a unei corupții endemice. Corupție care, adăugată ticăloșiei unor interese ale câtorva țuțeri europeni ne-au împins, din punct de vedere al infrastructurii, înapoi cu cel puțin 100 de ani.

Ticăloșia cea mai mare pe care-o văd acum este imbecilitatea isteroidă cu care se urlă „corupție” dinspre tabăra cea mai coruptă din punct de vedere al infrastructurii. Toți prostovanii băsiști care arată acuzator spre alţii când urlă „Vrem autostrăzi!”, ar fi necesar să privească retrospectiv și să înțeleagă care-s motivele pentru care infrastructura țării e la pământ.

Toate acestea au venit la pachet cu prostia pesediștilor care, în loc să se așeze în avangarda luptei pentru infrastructură, au băgat capul în pământ precum struții. Păi de ce nu au pus în practică ceea ce au declarat? Să fi dezvoltat CNAIR pentru a lucra în regie proprie, să fi eliminat „păduchii” și să fi pornit la construit infrastructură. Să fi dat și de muncă oamenilor și s-ar fi văzut și ceva palpabil. De ce nu se face asta?

Cred că aici este vorba și de o impotență politică de care pesediștii au dat dovadă de-a lungul timpului. Mai țineți minte momentul în care Șova amenința cu publicarea contractului Bechtel? Înțeleg că un telefon de la Ambasada SUA l-a făcut să-și înghită cuvintele. De ce? Din lașitate și prostie, aș spune eu. Dac-ai luat-o pe un drum, atunci mergi pe drumul ăla. Șova oricum a ajuns la pușcărie. La fel s-ar fi petrecut și dac-ar fi avut demnitatea să facă public contractul original. N-a făcut-o din slugărnicie deoarece oricine s-ar fi întrebat cum de un contract renegociat a ajuns să coste de trei ori mai mult și – spun gurile rele – s-ar fi văzut undeva la capătul unui fir ceva corupție băloasă a unor oficiali americani.

Dacă ești om politic este necesar să ai puterea să te iei de gât cu oricine. Nu este cazul să te moi atunci când un limbric de Bruxelles e obraznic sau când ambasadorul SUA își ia nasul la purtare. Nu este indicat să accepți umilințele zilnice la care ești supus de către un retardat aflat în spatele contului de Facebook al Ambasadei Suediei. S-a furat prea mult din țara asta ca să mai acceptăm umilințele unor nimeni din lumea largă. Ca om politic e important să fii puternic, să ai curajul de a da de asfalt cu toți cei care nu respectă principiile de bază. Principiul suveranității te obligă să reacționezi, nu să te comporți ca un limax. De-aici încep toate. Și dacă vă mai întrebați de ce nu avem infrastructură, răspunsul e în acest ultim paragraf: pentru că nu avem politicieni.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:

România nu va fi lăsată să își construiască autostrăzi peste Carpați!!! Ce interese străine ne blochează?

Proiectul lichidării lui Traian Băsescu şi războiul total pentru România (1)

Înaltă trădare! Regimul Băsescu cedează gratis combinatele energetice

 

yogaesoteric
28 ianuarie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More