Simona Popescu, despre spectacolul grotesc pe care ni-l oferă un sistem bolnav: Justiția, băieții deștepți și cercurile prostiei din România

 

Mai multe tabere se luptă pentru a controla justiția din România, cea care pare să impună o anumită direcție în ceea ce privește viitorul acestei țări.
Simona Popescu scrie într-un editorial pentru Cotidianul despre războiul iscat între aceste tabere, care nu va aduce nimic bun omului de rând, cel care speră la o justiție serioasă și corectă în raport cu fiecare cetățean al acestei țări.

„Suntem toți niște proști? Evident că nu. Unii sunt mai deștepți. Și profită din plin… Totul a început încă din zorii democrației schiloade de la noi. În 1990, unii erau speriați că va dispărea comunismul și acționau ca atare. Cu manifestații, bâte și topoare. Alții se temeau că orânduirea comunistă se va propaga la nesfârșit. Au manifestat și ei, dar au fost bătuți, arestați și chiar asasinați. În paralel, un al treilea cerc, format din vechii kaghebiști, activiști comuniști și securiști își vedea liniștit de principalul obiectiv: transformarea în viitoarea clasă de capitaliști, elita de mâine a țării. În timp ce primele două cercuri se luptau în prostie între ele, al treilea, inteligent și pragmatic câștiga tot.

Apoi, lucrurile nu s-au schimbat radical. De fapt, singura schimbare este că a mai apărut încă un cerc al prostiei. Primul cerc, al fanilor comuniști, violenți și inculți, micșorat din cauze naturale, a rămas în prostia lui fanul utopiei comuniste. Al doilea cerc, format din visătorii ’90, a rămas fidel ideii că integrarea europeană ar aduce rezolvarea tuturor problemelor. Prostie curată, după cum s-a și văzut.

Cel mai nou cerc este format în mare parte din corporatiști, îmbătați de dorința de parvenire rapidă și ușoară, de mirajul unei vieți în care dacă faci ce-ți ordonă un CEO oarecare ești un semizeu. Altă idioțenie…

Ce s-a petrecut cu cercul comuniștilor și securiștilor, băieții deștepți? S-a împuținat din cauze naturale? Nici vorbă! A crescut și se umflă în continuare. Cum? Simplu. Și-au pus copiii și nepoții în funcții importante în propriile firme sau la stat și i-au învățat cum se fură din proprietatea publică. Totuși, au suferit câteva pagube. Minore, raportate la numărul obscen de baroni și beizadele.

Încercând (cu succes) să-și facă pârtie pe suculenta piață internă, multinaționalele au presat guvernele occidentale controlate, să impună României un așa-zis Parchet anticorupție, numit mai întâi PNA și apoi DNA. Scopul declarat era de a se eradica fenomenul corupției, în așa fel încât multinaționalele să intre la noi pe o piață concurențială corectă. Prin anchetarea, de multe ori abuzivă, a capitalului românesc deținut, ce-i drept, de către foștii comuniști și securiști, DNA a spulberat din rădăcini capitalismul românesc. Dar cercul băieților isteți a supraviețuit, acaparând absolut toată puterea în stat. Acum, pot să se răzbune pe cei care i-au lăsat fără afaceri, ba chiar i-au mai băgat și pe la răcoare. Asistăm la un război pe viață și pe moarte.

Cercul șefilor comuniști și securiști, alături de cercul muncitorimii ceaușiste, se luptă cu celelalte două cercuri, respectiv cel al corporatiștilor și cel al visătorilor din ʼ90. Miza este controlul asupra sistemului de justiție.

Unii vor să-l recapete, alții să-l mențină în sfera intereselor corporațiilor. Oricare tabără ar câștiga, nu va fi în folosul românilor. De fapt, justiția ar trebui să judece atât corupția românilor, cât și pe cea a multinaționalelor. Dar, fatalitate, mai vedem cum și magistrații își dau în petec. S-au împărțit în două și țin cu dinții partea unei tabere sau a alteia. Ei ar trebui să facă politică numai în singurul loc unde au voie. La alegeri, în cabina de vot. Spectacolul grotesc pe care ni-l oferă zilnic nu face decât să scadă încrederea cetățenilor într-un sistem bolnav.

Concluzia este tristă: noi, cei care gândim liber, eliberați de obsesii generatoare de ură și intoleranță, vom avea cel mai mult de suferit. Asta dacă, bineînțeles, nu vom părăsi această țară suferindă, ce pare că nu se va vindeca niciodată.”, a scris Simona Popescu.


Citiți și:

Justiția este grav lovită de sindromul Kovesi

Precupeţele de sentinţe. Cum negociau ca la piaţă decizii două judecătoare corupte. «Mie mi-a adus treizeci şi cinci. Noi cât să ne oprim?»

 

yogaesoteric
30 noiembrie 2017

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More