Sistemul bancar capitalist se află acum la baza dezastrului economic mondial


Acest adevăr este deja arhicunoscut, dar a venit timpul în care nu mai avem ce pierde şi este necesar să avem în vedere influenţa lui imensă în vieţile noastre


În lumea capitalistă actuală, un tânăr absolvent de universitate, colegiu şi chiar unul cu o anumită vechime într-un domeniu fără legătură cu sistemul bancar şi structurile organizaţionale de stat, îşi doreşte să lucreze fie în sectorul public, fie în sistemul financiar bancar sau în sistemul de asigurări. Aceasta se petrece chiar dacă respectivul este un absolvent cu rezultate foarte bune în domenii ca mecanică, transporturi, electrotehnică, fizică, matematică şi aşa mai departe, care nu au legătură cu economia şi preceptele ei.

Ne întrebăm în mod firesc: de ce oameni bine pregătiţi în cu totul alte domenii se îngrămădesc să participe la forţa de muncă şi contingentul format de aceste structuri ale societăţii, în loc să îşi găsească locul în domeniile în care au studiat? Cum poate fi denumit ca fiind capitalist un sistem în care marea majoritate a celor ce au studii superioare doresc să fie angajaţi în structurile publice??

Este mai mult decât evident faptul că sistemul bancar este în centrul dezastrului pe care îl trăim, în centrul mecanismului care creează injustiţie socială şi inegalitate de proporţii (din ce în ce mai ridicată), în centrul procesului de distrugere a familiilor noastre. Mai mult, îi vedem pe cei ce lucrează în aceste sectoare malefice ale economiei capitaliste ca pe nişte oameni care nu sunt în stare să empatizeze cu noi, ceilalţi. Îi vedem ca parte separată a societăţii. Şi unii dintre noi îi mai şi tratează cu respect… De ce?

De ce nu suntem corecţi şi deschişi să recunoaştem efectul devastator al acestor instituţii financiare în cadrul societăţii în care trăim? Ar fi fost necesar să o facem de foarte mult timp, din moment ce influenţa lor a metastazat societatea, făcându-ne slugile captive ale unui sistem de gaşcă mafiotă.

De la sistemul prin care îşi primesc banii pensionarii, care au plătit ca aceşti monştri din finanţele capitaliste să studieze, până la casele în care trăim, la legile sub care ne desfăşurăm activităţile zilnic, băncile îşi păstrează peste tot controlul. Un control prin care ele conduc sistemul capitalist, dar în niciun caz în avantajul nostru… Pentru că ceea ce aduce în societate sistemul bancar capitalist, care se consolidează sub ochii noştri, este ceva nociv, malefic, complet distructiv.

În timp ce toate instituţiile financiar bancare capitaliste deţin din ce în ce mai multă putere în societate, în 1999 a fost reconsiderat şi apoi total ignorat Amendamentul Glass Steagall (care instaurase în SUA în 1933 separarea juridică dintre instituţiile de credit, cele de investiţii financiare şi firmele de asigurări), pentru a elimina orice şansă ca sistemul bancar să revină la atitudini constructive. De atunci, sistemul bancar american, care stă la baza răului internaţional, a urmărit numai şi numai deregularizarea sistemului, prin intervenţii la nivel înalt şi corupţie de proporţii. Acest sistem a început să manipuleze piaţa, eliminând cea mai mică urmă de piaţă liberă, practic acum inexistentă. Acest sistem bancar nu se implică în generarea de idei pe piaţă, ci în derularea proceselor şi mecanismelor pieţei, intervine pe parcursul lor şi deturnează întregul proces în interesul unui grup de infractori, care din când în când iau poziţia lui Isărescu, pocăindu-se, „turnându-se” pe el însuşi ca agent al Securităţii sau altor foste organe represive, şi dorind să iasă din joc pentru a reveni sub o altă formă şi la un alt nivel de decizie, mult mai ridicat.

În fiecare zi, aceste bănci îşi asumă riscuri iresponsabile, după care împing consecinţele în totalitate în direcţia contribuabililor, împărţind între ele profitul şi făcând să cadă asupra societăţii pierderile înregistrate în urma riscurilor pe care şi le-au asumat iresponsabil.

Când sunt în pericol, aceste instituţii capitaliste monstruoase încep tipărirea şi exportul de bani, cum este cazul SUA, UE şi al altora. Ei tipăresc mii de miliarde de dolari şi îi exportă unor ţări ca România, pentru a păstra controlul şi a primi în schimb sume din ce în ce mai mari, fără să investească mai nimic.

Numai la începutul lui 2016, BCE şi Banca Centrală a Japoniei, două citadele ale dezastrului economic zonal şi mondial, în conjunctura unui sistem capitalist şi a unei pieţe conduse de cerere şi ofertă, au injectat pe piaţă peste 200 de miliarde de dolari în fiecare lună. Dar de produs nu mai produce nimeni nimic, ci doar transferă bani via băncile comerciale către canale speculative, care nu au în spate nicio marfă care să le susţină, după cum arată graficele Deutsche bank – Global Markets Research…

Fiind primele care au acces la aceşti bani tipăriţi scoşi în mod iresponsabil pe piaţă, băncile comerciale capitaliste şi cele de aşa-zise investiţii au acces la un tsunami financiar controlat, după care aceiaşi infractori vin şi ne vorbesc despre free market (piaţă liberă). Aceste bănci devin paraziţii sistemului care se alimentează din sărăcia noastră, a oamenilor obişnuiţi, ne fac să depindem de ele pentru a supravieţui, să muncim ca roboţii zi-lumină, în timp ce aceia care conduc aceste instituţii financiare sunt foarte ocupaţi în a-şi stivui banii în paradisurile financiare şi a merge pe plajele însorite ale unor staţiuni unde numai ei au acces.

Băncile s-au îmbogăţit ele însele şi i-au îmbogăţit şi pe cei din „sistem” cu care colaborează îndeaproape şi care sunt uneltele lor în interacţiunile cu noi, evident în interesul unui grup infracţional din sistemul financiar bancar.

Să ne amintim deviza lor, sub care au furat şi fură continuu: „Too Big to Fail…” (Prea mare pentru a cădea), oferindu-ne imaginea devastatoare a acestui capitalism, în care noi putem oricând să pierdem, însă băncile vor rămâne mereu în picioare indiferent de deciziile pe care le iau.

Bancherii au fost scutiţi de pedepsele grele pe care le-ar fi meritat, care i-ar fi trimis pe viaţă în puşcării, în schimb au strâns în 2008, 2009 şi în anii care au urmat, în urma jafului, sute de miliarde de dolari. Şi procesul continuă cu o forţă chiar mai mare, pe alte coordonate, prin puterea dată de sistem băncilor de a împrumuta bani „free”, practic fără dobânzi sau cu dobânzi insignifiante de la băncile centrale pentru a cumpăra ulterior bond-uri şi certificate de trezorerie de la guverne sau Trezoreria SUA. În cele din urmă, vedem că acest proces care le aduce sume imense din munca noastră, este unul „risk free” (fără niciun risc) pentru sistemul bancar…

Câştigătorul Premiului Nobel pentru Economie, Angus Deaton, afirma într-un interviu acordat la scurt timp după câştigarea prestigioasei distincţii: „Inegalitatea nu omoară capitalismul, ci aceia care împrumută bani creaţi din nimic, tipăriţi iresponsabil, cum sunt băncile şi sistemul bancar, dar şi sistemul de sănătate, unde corupţia şi jongleriile sunt la un nivel ridicat….” Dat fiind că a fost laureat cu premiului Nobel, nu se poate afirma că ceea ce spune sunt nişte prostii.

 
Angus Deaton

În capitalism, nu ar fi nicio problemă ca cineva să îşi investească bani creaţi de el însuşi în ceva productiv, dar este o cu totul altă situaţie în cazul celor ce investesc şi devin revoltător de bogaţi din „închirieri de bani”, aşa cum sunt băncile capitaliste.
Sistemele de sănătate capitaliste „închiriază bani” dezechilibrând întregul sistem economic, lăsând numeroşi oameni într-o stare de sănătate precară, generând neîncredere în acest gen de operaţiuni.

Deaton spunea în alocuţiunea lui: „Toate persoanele talentate existente în acest moment sunt acaparate de sistemul bancar şi folosite pentru a crea mecanisme ale înşelăciunii şi pentru a fura, în loc să producă…”

Poate de aceea el nu este chemat nicăieri să vorbească despre economie în faţa politicienilor, ci îşi desfăşoară mai departe activitatea la catedră, educând tinere valori care, din păcate, în final sunt racolate de acelaşi sistem bancar capitalist al înşelăciunii de masă.

Gândiţi-vă că, numai în 2016, venitul din tranzacţii bancare al marii bănci americane JP Morgan a fost de… 80 de milioane de dolari PE ZI!!! Ceea ce înseamnă peste 20 de miliarde de dolari pe an, numai venitul din tranzacţii efectuate de această bancă criminală (care a participat la îngenuncherea economiei mondiale), tranzacţii efectuate prin „închirieri de bani” de la banca centrală… Mulţi numesc acestea „operaţiuni bancare”, pentru a acoperi realitatea dură, însă este mai potrivit să le numim „închirieri bancare”, pentru că avem în vedere o instituţie care extrage bani de pe piaţă, în valoare de miliarde de dolari, fără să îşi asume practic niciun risc.

Cum în fiecare tranzacţie există un cumpărător şi un vânzător, este firesc să ne întrebăm: dacă JP Morgan, ca şi multe alte bănci, câştigă tot timpul, cine este perdantul? Este o întrebare grea? Nu, şi cu siguranţă ştiţi răspunsul…

Omul de rând nu are acces şi nici nu poate să vadă ceea ce se petrece în aceste bănci. Foarte rar iese la iveală câte un detaliu nesemnificativ şi o înşelăciune de câţiva dolari, dar în realitate este vorba de sute de miliarde de dolari deturnate în direcţii dorite de aceşti şacali şi tâlhari internaţionali.

În acest moment al aroganţei totale a băncilor faţă de populaţie, aceste bănci nici măcar nu îşi mai ascund înşelăciunile, ci le pun faţă în faţă cu un client căruia nu îi mai oferă decât şansa să piardă, mai mult sau mai puţin…

Uitându-ne la sistemul de acordare a bonusurilor şi sumele alocate în acest sens din aceste bănci, putem observa sfidarea de proporţii, în condiţiile tranzacţionării unor bani împrumutaţi, şi fără niciun risc. Aceste bănci sunt inamicul public numărul unu.

Dacă eşti un pensionar care nu poţi trăi decent sau nici măcar la limita de suportabilitate din pensia pe care o primeşti după zeci de ani de muncă şi de plată a taxelor, mulţumeşte băncilor centrale pentru dobânda aproape de zero pe care o oferă via băncile comerciale celor ce au depozitat câteva mii de dolari pentru zile grele. Mulţumeşte acestei bănci centrale care face profit enorm din starea de pauperizare permanentă a unui număr din ce în ce mai mare de oameni.

Dacă eşti un tânăr, definit în băşcălie ca „millennial”, şi nu îţi poţi permite să îţi cumperi o casă, să îţi închiriezi un apartament şi să te desprinzi de familie, dacă nu poţi să îţi permiţi să îţi cumperi un automobil, dacă nu îţi poţi crea propria ta familie, dacă nu îţi poţi plăti hrana şi cheltuielile curente, mulţumeşte băncilor centrale şi jongleriilor care le exercită prin dobânzi şi crearea unei alte crize a caselor.

Dacă vrei să ieşi din sărăcie şi nu îţi mai găseşti locul în clasa de mijloc, indiferent câte ore munceşti pe zi şi cât câştigi, mulţumeşte tipăririi iresponsabile de bani de către băncile centrale şi poziţiei privilegiate de acces la aceşti bani a sistemului bancar care câştigă fără risc din bani împrumutaţi, creând zone extinse ale debalansării economice şi inegalităţii sociale.

Băncile vor continua să scrie reguli care să fie aprobate de parlamente şi congrese şi de o clasă politică iresponsabilă şi vor continua – bazându-se pe ignoranţa şi pe comoditatea noastră, care ne fac să nu punem întrebări şi să nu căutăm răspunsuri – să ne ducă în cea mai jalnică fază a sclaviei, pe noi şi pe copiii noştri (pentru că după cum reacţionăm, pare că aceasta este dorinţa noastră), pentru succesul lor, al băncilor şi instituţiilor financiare.

Noi acordăm băncilor posibilitatea să aibă un control din ce în ce mai mare asupra noastră şi asupra vieţilor noastre. Aceste bănci ne iau avuţia noastră şi se îmbogăţesc ele, ne limitează libertăţile şi eventualele proiectele de perspectivă, în beneficiul lor şi al găştii de infractori politici de la conducere.

Este corect ceea ce se petrece? Este moral ceea ce se petrece? Cine încalcă moralitatea şi respectul care ar fi normal să prevaleze? Urmărim noi, în aşa-zisele alegeri capitaliste, să întrebăm sau să punem presiune pe potenţialii aleşi, să le spunem ce credem despre aceste bănci şi să îi întrebăm ce cred ei despre ele? În multe, foarte multe ţări nu se petrece aşa ceva.

Va colapsa acest sistem bancar sub propria greutate? Se pare că răspunsul este DA, pentru că restricţionându-ne permanent şi ducându-ne în zona în care ajungem să ne considerăm inutili şi să trăim frustrările sistemului, vom acţiona ca nişte persoane inutile, necreând nimic sau mai nimic, interesându-ne din ce în ce mai puţin dacă putem sau nu să returnăm banii împrumutaţi, în final neavând ce să mai pierdem. Şi în această situaţie sunt 99% dintre cei ce apelează la bănci.

Răspunsul la întrebarea „Ce putem face?” este foarte simplu: să ne poziţionăm existenţa în zona unde aceste bănci nu ne pot considera, sau să nu le permitem să ne considere obiectul lor de afaceri, zonă în care ele urmăresc să ne forţeze să intrăm în joc…

Asta înseamnă să trăim modest şi din ceea ce realizăm din munca noastră, fără să apelăm la mecanismele lor. În acest fel vom fi martorii căderii unui imperiu care ne face să fim din zi în zi mai săraci. Să evităm să facem jocul acestor infractori şi să urmărim să jucăm jocul care ne reprezintă şi în care ei nu pot penetra, să ne păstrăm bogăţia, atâta cât este, şi să nu o predăm bancherilor.

Este timpul pentru noi toţi să luăm atitudine, să ne spunem punctul de vedere, să eliminăm frica în faţa farsei şi minciunii care ne sunt impuse.

Citiţi şi:

Ne paște un cutremur economic

Un raport surprinzător al BNR: Marile bănci străine țin România în subdezvoltare, inclusiv prin spolierea deponenților!

Paradoxul elveţian. De ce ţara cu cel mai dezvoltat sistem bancar preferă banii lichizi

 

yogaesoteric
16 martie 2020


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More