Spectator: Președintele Biden a numit prețurile mari la energie „creșterea prețurilor lui Putin”

Liz Truss a spus că facturile mari la energie sunt un preț corect de plătit pentru solidaritatea cu Ucraina. Margrethe Vestager, vicepreședintele Comisiei Europene, i-a îndemnat pe europeni să facă dușuri reci pentru a economisi energie: „Când închideți apa, spuneți: «Ia asta, Putin!»”.

Dar este Putin într-adevăr de vină pentru prețurile mari? Până la urmă, el nu și-a impus el însuși sancțiunile. Occidentul este cel care a decis să renunțe la combustibilii fosili din Rusia de care se folosea de ani de zile.

Deci, care sunt originile crizei energetice actuale? Când a început de fapt?

Ghiciți din ce an sunt aceste titluri: „Producția de amoniac oprită în Anvers și Ludwigshafen”, „Prețurile mari la gaze naturale opresc funcționarea fabricilor de îngrășăminte din Marea Britanie”, „Lipsa de motorină pe fondul creșterii prețurilor: benzinăriile recurg la raționalizare”. Dacă ați răspuns că 2022, ați greșit. Toate aceste titluri sunt din septembrie 2021.

Adevărul este acesta: criza energetică a început la sfârșitul anului 2021. Combinația dintre necesitatea restaurării economice post-coronavirus, lipsa vântului în Europa și epuizarea rezervelor de combustibili fosili pe continent au pus o presiune severă asupra sistemelor industriale globale.

Adăugați la asta ani de suprainvestiții în surse regenerabile nesigure, închideri de centrale nucleare din întreaga lume ca urmare a dezastrului de la Fukushima și o scădere globală a investițiilor în petrol și gaze de peste 50% – de la 700 de miliarde de dolari (635 de miliarde de lire sterline) la 300 de miliarde de dolari (270 de miliarde de lire sterline) – între 2014 și anul trecut și aveți toate ingredientele necesare pentru a lansa o criză energetică globală.

Când politicienii dau vina pe Putin, ei doar distrag atenția de la propriile eșecuri. V-ar plăcea să fiți responsabil pentru catastrofa energetică care a cuprins Europa? E greu să dai vina pe ei, mai ales dacă sunt europeni. Mult mai ușor este să dai vina pe tipul rus rău.

Occidentul este pe drumul spre ruina energetică

De la începutul războiului din Ucraina și de la sancțiunile pe care le-a declanșat, prețurile la energie au crescut vertiginos. Liz Truss a avertizat că această creștere a facturilor la energie este un „preț care merită plătit” pentru a se ridica împotriva lui Vladimir Putin. Președintele Joe Biden a numit facturile vertiginoase din 2022 „creșterea prețurilor lui Putin”. Mai mult, sancțiunile nu au fost un succes necondiționat – profiturile corporative ale Rusiei au crescut cu 25% între impunerea sancțiunilor și sfârșitul lunii august.

Topitoriile de aluminiu din UE au fost nevoite să închidă unități, la fel ca și fabricile de îngrășăminte, fabricile de sticlă și diverși alți producători. Germania, cea mai mare economie a continentului, este pe cale să-și piardă o mare parte din baza sa de producție din cauza prețurilor ridicate la energie. Liderii din industrie și sindicate trag un semnal de alarmă de luni de zile, avertizând că sectorul de producție al Germaniei s-ar putea prăbuși fără energie suficientă.

Între timp, în Marea Britanie, numărul persoanelor în urmă cu plata facturilor la utilități a crescut de la trei milioane la aproape 11 milioane între martie și august 2022. 11% din populația britanică – aproape șase milioane de oameni – renunță deja la mâncare pentru a-și plăti facturile la energie.

Și să nu credeți că America este imună la criză. Desigur, au resurse interne bogate, dar și ei se îndreaptă în aceeași direcție cu europenii. „Industria energetică și electrică din America pare anemică, fragilă și costisitoare”, este concluzia autorilor.

În ultimii ani, America a închis centralele nucleare înainte de vremea lor, inclusiv Palisades din Michigan și Indian Point din New York. Industria combustibililor fosili nu este interesată să riște capitalul pentru expansiune, atunci când democrații continuă să vorbească despre distrugerea acestuia. Nu de când Truman a închiriat atât de puține terenuri federale sectorului petrolului și gazelor. Pentru a înrăutăți situația, cea mai mare parte din noua capacitate adăugată la rețea este eoliană și solară, intermitentă și nesigură.

Rezultatul tuturor acestor situații? Sectoarele de energie și electricitate ale Americii arată anemic, fragil și scump. Pe parcursul verii, Asociația Directorilor Naționali de Asistență Energetică a raportat că aproximativ 20 de milioane de gospodării din Statele Unite – una din șase case – au întârziat facturile la utilități. În unele părți ale țării, prețurile la energie electrică au crescut cu 233% față de anul 2021.

North American Electricity Reliability Corporation a avertizat că o zonă uriașă a țării devine din ce în ce mai vulnerabilă la întreruperi de curent. În august, un val de căldură a împins rețeaua din Texas la noi limite de cerere timp de o săptămână consecutiv.

Luna următoare, operatorul de rețea din California a fost nevoit să roage consumatorii să consume mai puțin suc pentru a evita întreruperile de curent. Și nu uitați de New England. În ciuda apropierii sale de formațiunea Marcellus Shale din statele din mijlocul Atlanticului, regiunea nu are infrastructura de conducte pentru a importa gaze naturale din ea.

Legea Jones, care interzice navelor străine să livreze mărfuri între porturile americane, a afectat, de asemenea, regiunea. Terminalele de import de gaz natural lichefiat din New England, sau GNL, nu pot primi marfă de la terminalele de export de GNL din Golful Mexic, deoarece, în timp ce Statele Unite produc cel mai mult GNL din lume, nu produc petroliere GNL. Așadar, locuitorii din New England au fost nevoiți să concureze cu Europa și Asia pentru GNL scump pentru a-și lumina și încălzi casele în această iarnă. Asta în timp ce gazul natural reprezintă 53% din mixul de resurse al rețelei New England.

Dar America nu este cazul să calce pe urmele Europei. În loc să se orienteze asupra „tranziției energetice”, America ar fi necesar să se desensibilizeze la adevărurile serioase ale evenimentelor externe și să se angajeze în realismul energetic. La urma urmei, energia este indispensabilă pentru menținerea economiei. Deci, cum ar arăta o politică energetică mai realistă?

În primul rând, avem nevoie de mai multe hidrocarburi. Combustibilii fosili sunt resursa principală, vă place sau nu. Tot ceea ce ar putea să ne îndepărteze de combustibilii fosili pe termen lung va avea nevoie de combustibili fosili ieftini pentru construcția lor pe termen scurt și mediu: de la centralele nucleare până la reîncărcarea bateriilor.

Este necesar să reducem birocrația privind permisiunea de a accelera construcția mai multor conducte. De asemenea, ar fi cazul să eliminăm toate taxele pe carbon, care ne cresc costurile cu energia. Și ar fi bine să închiriem mai multe terenuri federale industriei de combustibili fosili. Nici eliminarea standardului pentru combustibili regenerabili, care s-a transformat într-un avantaj financiar costisitor, povara pe care companiile o transferă asupra consumatorilor, nu ar strica aici.

În al doilea rând, este necesar să eliberăm atomul. Comisia de Reglementare Nucleară a adoptat standarde de siguranță atât de extreme încât niciun proiect oferit de la începuturile sale la mijlocul anilor șaptezeci nu a fost vreodată finalizat. Standardul său de siguranță al radiațiilor ales – „La cel mai scăzut nivel rezonabil posibil” – se bazează pe o măsurare incoerentă a dozei de radiații și creează prea multe oportunități pentru activismul de reglementare. Iar procesul de aprobare al NRC durează prea mult. Agenția este necesar să fie restructurată astfel încât standardele sale să fie mai puține și mai clare, iar procesele de aprobare mai rapide și mai ieftine.

În al treilea rând, este necesar să ne întărim rețeaua. Facilitățile de energie eoliană și solară, atunci când sunt construite în cantități mari, au un avantaj în ceea ce privește transmiterea prin centralele electrice de încredere care pot fi apelate în voie pentru a asigura funcționarea rețelei. De asemenea, au tendința de a nu mai produce energie atunci când este cea mai mare nevoie de ele. Potrivit Energy Information Administration, când California era în pragul unei pene de curent, producția solară și eoliană a scăzut. Gazul natural a intervenit pentru a salva situația, reprezentând mai mult de 50% din amestecul de resurse după apusul soarelui.

Cea mai rapidă modalitate de a le frâna creșterea și de a scuti rețeaua de mai multă entropie ar fi eliminarea tuturor creditelor fiscale pentru producția de energie eoliană și solară pe termen nelimitat. Acest aspect elimină stimulentul pentru supraconstrucție și scutește piețele de energie electrică de prețurile negative subvenționate care împing centralele electrice fiabile în afara rețelei.

Bineînțeles, punerea în aplicare a acestui plan va însemna să ne confruntăm cu apărătorii mediului înconjurător, care consideră că orice altceva în afara energiei regenerabile reprezintă o amenințare existențială pentru omenire. Dar alegerea ar fi necesar să fie evidentă: un drum duce spre libertate și abundență, altul duce spre tiranie și austeritate.

Putem trăi într-o țară în care birocrații decid când ne putem pune în funcțiune mașinile de spălat și uscătoarele pentru a ne menaja infrastructura prost administrată, sau una în care ne putem bucura de libertatea de a ne urmări propriile interese. Suntem cu ani în urmă pe calea primei variante, iar Legea privind reducerea inflației nu ne va ajuta: ne face și mai dependenți de energia electrică nesigură de la energia eoliană și solară, mărește taxele pe petrol și gaze, oferă Agenției pentru Protecția Mediului (EPA) o putere aproape nelimitată de a limita utilizarea combustibililor fosili și nu reușește deloc să dezincrimineze energia nucleară. Dar nu este prea târziu pentru a corecta cursul.

În timpul crizelor energetice din anii 1970, Amory Lovins, nașul ideologiei energiei regenerabile, a invocat și el o alegere între două căi energetice: calea „dură” a marilor centrale electrice sau cea „moale” a vântului, a soarelui și a biomasei. El și-a fundamentat viziunea pe o interpretare greșită a poemului lui Robert Frost, „Drumul care nu a fost parcurs”.

În acest poem, căile nu prezintă nicio diferență reală. Doar în retrospectivă, ca o raționalizare post-hoc, apare iluzia alegerii. Vorbitorul poeziei se flatează pe sine însuși pretinzând că „a luat-o pe calea cea mai puțin circulată”. Lovins a fost un cititor prost și un gânditor slab – el a fost, de asemenea, consultant în legătură cu Energiewende din Germania, „întoarcerea” acesteia către producția de energie regenerabilă cu emisii reduse de carbon. Liderii europeni și, mai târziu, cei americani – nu și Putin – au ales calea ușoară și s-au oferit voluntari pentru dezastru. Iar acest fapt a făcut toată diferența.

Citiți și:
Criza energetică a împlinit 1 an! A început înaintea războiului din Ucraina și va continua și după!
Șocul global asupra prețurilor, cauzat de războiul din Ucraina, va dura cel puțin trei ani
America sacrifică Europa pentru salvarea generalului Dolar

 

yogaesoteric
16 februarie 2023