Stigmatele Sfântului Francisc din Assisi au declanşat un complex al crucificãrii

Pentru mulţi dintre corifeii ştiinţei moderne sfinţi ca Maria Magdalena din Pazzi, sfântul Ioan al Crucii, sfânta Tereza din Avila, sfântul Filip din Neri şi toţi ceilalţi mistici nu sunt decât nişte bieţi dezaxaţi mintal,  buni de dus la clinici specializate pentru a fi supuşi la duşuri reci şi la şocuri electrice. Ei spun ca toate aceste fenomene tainice sunt un rezultat al autosugestiei şi în viziunea lor ele nu prezintă interes decât pentru psihiatri. Dar chiar dacă am admite, prin reducere la absurd, că lucrurile se prezintă doar aşa, o astfel de fiinţă care prin puterea credinţei sale poate să-şi provoace un exces de tiroxină astfel încât să ajungă să-şi crească temperatura corpului atât de mult sau să-şi accelereze pulsul până la 160, sau să se ridice în levitaţie de la sol şi să rămână suspendată în aer fără niciun sprijin, o astfel de fiinţă, deci, nu merită mai mult decât să ajungă la spitalul de nebuni, pentru că realizează asemenea performanţe prin autosugestie? De ce să nu presupunem că  poate şi alţii ar putea fi interesaţi de modul în care acţionează o astfel de putere tainică formidabilă? Studiată cu atenţie, poate s-ar dovedi că se poate aplica şi în alte direcţii, nu numai pentru a creşte temperatura corpului.

Există, prin urmare, unele date semnificative care să presupună intervenţia autosugestiei în procesele fiziologice care însoţesc iubirea divină? Se pare că da! Ele au fost puse în evidenţa pentru prima data de Thurston, cercetător bine cunoscut în misticism. Constatând absenţa totală a stigmatizarii (apariţia rănilor lui Iisus din perioada Calvarului) în primele 13 secole de creştinism, Thurston constata că la puţin timp după ce Sfântul Francisc din Assisi a dovedit existenţa şi manifestarea acestor răni ale patimilor christice, exemplul său a fost urmat de o mulţime de stigmatizaţi.

Thurston spune că aceasta dovedeşte faptul că se poate vorbi despre apariţia unui tainic complex al crucificării care după acea primă declanşare a acţionat şi acţioneaza sub forma unui câmp subtil de rezonanţă. Şi el nu se mulţumeşte numai cu această afirmaţie, ci aduce chiar o mulţime de probe în această direcţie. Cele mai puternice dovezi ale sale se referă la faptul că în unele situaţii stigmatele nu sunt la fel la toţi cei stigmatizaţi ca forma sau ca manifestare şi este foarte semnificativ că nici măcar nu sunt conforme cu descrierile lor din Evanghelii, ci pentru fiecare caz în parte rănile corespund foarte precis modului în care subiectul respectiv şi-a imaginat (conform educaţiei sale religioase) că ar arăta acestea.

Spre exemplu, stigmatele Gemmei Galgani le reproduc identic pe cele care erau reprezentate pe crucifixul la care se ruga ea. Cele ale Catherinei Emmerich prezintă o cruce în forma de Y, care era exact imaginea primului crucifix pe care l-a văzut mistica în copilărie, la Osfeld.

yogaesoteric
 
 

Also available in: Français