Suferinţa trupului m-a obligat să îmi purific sufletul

Importanţa rezonanţei în procesul de vindecare

Consider că cea mai importantă vindecare este VINDECAREA SUFLETULUI. Aceasta, o dată realizată, determină în scurt timp vindecarea trupului. Eu am învăţat această lecţie triumfând, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al îngerului meu păzitor, asupra tendinţelor negative care existau în fiinţa mea.
 
Mă aflam într-o perioadă în care sănătatea mea era destul de fragilă şi am avut nefericita inspiraţie să încerc să-l ajut pe tatăl meu (care se îmbolnăvise destul de serios), făcând o tentativă de transfer energetic, fără să realizez în prealabil consacrarea fructelor acţiunii lui Dumnezeu. Tatăl meu a început într-adevăr să se simtă mult mai bine, dar pentru mine consecinţele au fost grave, putând să devină chiar fatale. Nişte probleme mai vechi de sănătate au izbucnit violent, manifestându-se în principal prin dureri intense în zona abdominală – am bănuit că este vorba despre cancer, într-o fază chiar avansată.
 

Rezonanţa cu energii negative îmi agrava boala

 
A urmat o perioadă de aproape trei ani de regim Ohsawa (10 zile regim Ohsawa cu 3-5 zile pauză), după care starea sănătăţii mele s-a îmbunătăţit destul de mult. Mi-au fost de mare folos şi ASANA-ele şi tehnicile YOGA pe care le cunoşteam atunci, dar, paradoxal, nu reuşeam aproape niciodată să realizez exact tehnicile care m-ar fi ajutat cel mai mult să-mi ameliorez starea: UDDYIANA BANDHA şi NAULI KRIYA.
 
Am pus această boală pe seama KARMA-ei şi nu am făcut nici o corelaţie cu greşelile pe care le făceam – în mare parte legate de un mod pesimist de a gândi, gânduri de răutate, invidie, gelozie etc., uneori chiar manifestări de violenţă, mânie, agresivitate. A urmat apoi o perioadă mai dificilă de viaţă care a determinat amplificarea stărilor de mânie şi agresivitate. Mi se spunea adeseori: „Problemele sunt în tine, prin rezonanţă preiei aceste energii nocive, urmăreşte să înlături orice germene al acestor stări negative din tine, să nu mai rezonezi deloc cu ele, şi atunci vei scăpa definitiv de ele”. Nu înţelegeam, mi se părea firesc ca în condiţii mai dificile să reacţionezi mai violent sau lipsit de tact şi de blândeţe.
 
De aceea am primit o nouă lecţie dură, prin suferinţă – m-am confruntat brusc cu o serie parcă nesfârşită de crize violente de inimă. M-am zbătut timp de câteva luni între viaţă şi moarte (crizele repetându-se la intervale destul de scurte de timp) şi, într-un moment de disperare, mi-am amintit în sfârşit de Dumnezeu şi L-am implorat să mă ajute, promiţându-i: „Am să fiu bun ca pâinea lui Dumnezeu”. Instantaneu, îngerul păzitor şi-a făcut apariţia şi mi-a transmis (telepatic) pe un ton cam tăios: „Aşa să fii!” A fost prima confirmare pe care nu mai puteam să o ignor. Descoperisem unde greşeam; trebuia să mă transform cât mai repede într-un om bun, plin de iubire. Din acel moment a început o adevărată luptă. La început am crezut că va fi uşor. Dar stările ciudate reveneau cu şi mai multă forţă (gânduri rele de disperare, de neputinţă, de deznădejde) şi îmi generau aproape imediat crize de inimă în care mă teroriza o spaimă cumplită şi o frică terifiantă de moarte.
 
Corelaţia era uşor de făcut chiar şi pentru mine: gând negativ – criză de inimă (prin rezonanţă). Lupta a fost grea, dar am început să obţin primele victorii şi să înlătur gândurile negative; paradoxal, teama că voi trăi o nouă criză de inimă şi poate chiar voi muri mă obliga să găsesc forţa mentală necesară pentru a alunga gândurile cele stranii. Mi-au fost de un mare ajutor ASANA-ele (în special cele care dinamizau ANAHATA CHAKRA erau singurele care reuşeau să prevină şi chiar să oprească o criză). De asemenea am folosit cât mai multe tehnici şi cunoştinţe obţinute la cursuri: PRANAYAMA, vocale, curenţi subtili coloraţi, elemente legate de SVARA YOGA, puterea gândului etc. Pot să spun – fără exagerare – că practica yoga mi-a salvat viaţa.
 

Am experimentat în „avanpremieră” moartea

Am „reuşit” chiar să realizez o scurtă „excursie” „dincolo” – în tunelul de trecere în lumea de dincolo. M-am convins cu acea ocazie că moartea de fapt nu există şi am văzut clar acel tunel ca de cristal transparent, mult mai mare decât îmi imaginam, şi lumina de la capătul său, aşa cum este descrisă în mai multe cărţi care tratează acest subiect.
 
Pot să spun că experienţa părăsirii planului fizic poate fi o experienţă spirituală excepţională, dacă reuşeşti să o trăieşti conştient. În acel moment m-am resemnat, totul părea că s-a terminat şi m-am liniştit complet. În fracţiuni de secundă  am văzut că toate ataşamentele sau supărările legate de planul fizic erau inutile. În plus, m-am convins că tot ce puteam lua cu mine dincolo era, într-adevăr, doar aura cu tot ceea ce acumulasem în ea, şi bine şi rău. Am realizat totodată cât de mult eram ataşat de o grămadă de obiecte şi de sentimente mărunte. De exemplu, m-a zdruncinat teribil faptul că nu puteam să-mi iau apartamentul cu mine, “dincolo”.
 
Când m-am „întors”, m-am simţit total eliberat de dorinţa de a acumula bunuri materiale inutile sau de dorinţa de faimă şi mi-a scăzut considerabil frica de moarte. Mi-am modificat scara valorilor pentru totdeauna. Am înţeles cu toată fiinţa mea că trupul este un mijloc, un vehicul a cărui destinaţie este aceea de a ne ajuta să ne perfecţionăm şi să evoluăm spiritual, să ne eliberăm de sub robia simţurilor şi să ajungem mai repede la Dumnezeu.
 
Chiar dacă au fost multe momente neplăcute, am considerat în cele din urmă această boală de inimă care nu-mi mai permite acum nici o apropiere de ceea ce este negativ şi impur, ca un dar de la Dumnezeu, ca o binecuvântare, ca o dovadă de mare iubire. Obligat şi de frică, L-am recunoscut pe Dumnezeu, m-am îndreptat spre El, am început să comunic cu El. Am înţeles că Dumnezeu a creat viaţa din iubire şi a înzestrat manifestarea cu armonie şi frumuseţe. Tot ceea ce se opune acestora a apărut din cauză că unii oameni îşi folosesc liberul arbitru într-un mod pervers, dar Dumnezeu a lăsat omului şi această posibilitate de alegere tot dintr-o imensă iubire. De aceea, cel care se îndepărtează de iubire, bunătate, armonie, frumuseţe se îndepărtează singur de fericire şi de viaţă şi îşi alege de bunăvoie suferinţa şi moartea.
 
Legile divine sunt clare: răul se distruge singur, nu este nevoie să fie distrus de către bine, iar binele îţi deschide porţile către Dumnezeu. Înţelegerea profundă a acestor lucruri m-au condus chiar la stări de revelare a Sinelui Suprem Divin Nemuritor, în care m-am convins că nu există cu adevărat decât perfecţiunea, tot restul fiind ca o scară ce conduce într-un unic punct – Dumnezeu (care se află totodată şi în inima tuturor fiinţelor).
 
În timpul acestor crize de inimă a trebuit să suport şi efectul de avalanşă generat de multe gânduri negative pe care le răspândisem cu generozitate de-a lungul anilor şi pot să spun că este o experienţă extrem de dură, chiar teribilă.
 
Unii îşi pot pune întrebarea: cum este posibil ca un yoghin avansat să aibă totuşi asemenea probleme? Iată că este posibil! Dacă nu lucrezi cu hărnicie să compensezi, din timp, în perioadele bune, KARMA negativă, poţi avea surpriza să fie prea târziu şi regretele să fie inutile. Se mai pune, de asemenea, problema responsabilităţii, şi anume: dacă ai primit foarte mult din punct de vedere spiritual (tehnici, informaţii ezoterice, MANTRE etc.), ai obligaţia să răspunzi printr-o transformare lăuntrică pe măsură, iar dacă ai nefericita inspiraţie să utilizezi în rău sau în scopuri egoiste aceste daruri spirituale, poţi fi sigur că vei „beneficia” cât de curând de probleme şi conjuncturi dificile (cel puţin).
 
Dar dacă reuşeşti să smulgi din rădăcină un obicei rău (negativ), adică să distrugi orice germene al acestuia, vei avea bucuria să constaţi că poţi să-ţi modifici în bine chiar şi destinul. Rezonanţa cu binele acţionează ca o mantie de protecţie. Astfel am reuşit să ajung la următoarea concluzie înţeleaptă: mai bine să împlinesc voia lui Dumnezeu acum şi de bunăvoie, căci altfel oricum va trebui să fac acest lucru mai târziu, dar voi mai suporta în plus şi multă suferinţă.
 

Puterea miraculoasă a umilinţei

O altă lecţie exemplară pe care am primit-o cu această ocazie se referă la puterea miraculoasă a umilinţei. Aceasta este o putere gigantică ce întrece de milioane de ori puterea pe care ţi-o dă orgoliul cel mai exacerbat; puterea umilinţei înseamnă puterea de a-ţi controla perfect toate simţurile, este forţa care te aduce în postura de stăpân, şi nu de sclav. Cel care este cel mai umil este primul (în ierarhiile spirituale)  pentru că el poate stăpâni totul şi, chiar dacă va fi tentat, nu va putea să facă niciodată nici cel mai mic rău altor creaturi.
 
Astfel am învăţat că vindecarea sufletului este cea mai importantă vindecare. Bolile trupului reflectă doar bolile sufletului ajunse dincolo de o anumită limită admisibilă,  pentru a te obliga să te transformi.
 
Un element cu totul excepţional în experienţa pe care am relatat-o îl constituie ajutorul primit de la entităţile angelice, de la Marile Puteri Cosmice şi chiar de la Dumnezeu. Aproape de fiecare dată când imploram ajutorul lui Dumnezeu, primeam acelaşi răspuns: „Trebuie să înţelegi unde greşeşti, altfel nu te mai pot ajuta!” Am început să înţeleg treptat că starea mea lăuntrică (atitudinea mea lăuntrică, în care predominau orgoliul şi mândria) nu era pe placul lui Dumnezeu, că El iubeşte cel mai mult umilinţa, nu pentru că i-ar plăcea ca fiinţele pe care El le-a creat să se umilească în faţa Lui, ci pentru că doar umilinţa îţi dă puterea necesară să domini simţurile şi te ajută să rămâi permanent orientat benefic. Am înţeles astfel că lucrul cel mai important nu era vindecarea trupului, ci vindecarea sufletului şi transformarea mea pentru totdeauna într-o fiinţă plină de bunătate şi iubire.
 
Am mai beneficiat şi de un alt ajutor, vizibil, al îngerului păzitor, care mi-a comunicat deviza lui: „Mai sfânt, mai bun!”  Mi-am pus atunci întrebarea: dacă şi îngerii, care sunt atât de puri şi de curaţi, doresc să devină încă şi mai buni, şi mai minunaţi, şi se perfecţionează continuu, atunci eu ce mai aştept?
 
La un moment dat, în timpul unei crize de inimă, am implorat ajutorul a trei Mari Puteri Cosmice (KALI, DHUMAVATI şi BAGALAMUKHI) pe care le simţeam mai apropiate. Am simţit ajutorul lor imediat prin trei focare energetice care au apărut în apropierea mea şi care creşteau în intensitate şi îmi transmiteau o stare de calm, linişte şi fericire. Criza a încetat brusc, iar eu am exclamat fericit: „Ce nemaipomenit sunt; doar am chemat aceste Mari Puteri Cosmice şi imediat ele s-au manifestat!” În acel moment am primit un răspuns (telepatic) din partea lor: „Noi venim şi dacă ne cheamă o furnicuţă ca tine!” Şi aceasta a fost o nouă dovadă a orgoliului meu care, şi în agonie, încă îşi mai ridica trufaş capul, şi totodată un nou îndemn la umilinţă!
 
Dar lucrul cel mai impresionant a fost şi este înţelegerea faptului că transformarea mea era şi este importantă pentru întregul Univers şi că toate spiritele şi puterile cosmice benefice sunt pline de compasiune şi iubire pentru orice creatură, oricât de măruntă ar fi ea, şi îşi oferă ajutorul necondiţionat!
 
Cristi
 
*****
 

Trimite-ne şi tu relatări despre trăirile tale spirituale pe adresa

redactie@yogaesoteric.net

. Cele mai frumoase scrisori de la cititori vor fi publicate pe site-ul nostru, iar relatările spirituale extraordinare vor fi premiate.

yogaesoteric
august 2007

Also available in: Français