Suntem cu toţii rezultatul gândurilor noastre şi ajungem întocmai aşa cum noi înşine ne mentalizăm

Tainica putere a idealului

de Orson S. Marden
fragment din cartea „Minunile gândirii pozitive”
articol prelat de pe www.venus.org.ro

Aspiraţiile profunde ale sufletului şi dorinţele pure ale inimii sunt adevărate profeţii, sunt vestitorii a ceea ce poate deveni realitate. Ele sunt cu totul altceva decât poftele oarbe, izvorâte din lăcomie sau alte tendinţe inferioare.
Când începem a dori ceva din toată inima, creăm o legătură între acel lucru şi noi, legătură cu atât mai puternică, cu cât dorinţa noastră este mai arzătoare şi străduinţa noastră de a o realiza mai înţeleaptă. Ceea ce ne blochează este faptul că dăm prea multă importanţă aspectului material al lucrurilor şi nu acordăm destulă atenţie idealului nostru. Ar trebui să ne obişnuim să trăim mai întâi în gândurile noastre idealul pe care dorim să îl realizăm. Dacă, de exemplu, dorim să rămânem tineri, trebuie să trăim permanent cu mentalizarea tinereţii, dacă dorim să fim frumoşi, trebuie să trăim menţinând permanent starea mentală sau, altfel spus, rezonanţa specifică pe care o creează frumuseţea. Trebuie să avem mereu prezentă în suflet şi în minte viziunea fiinţei care vrem să fim şi în acelaşi timp să credem cu tărie că putem ajunge acea fiinţă, îndepărtând imediat orice idee de boală sau orice sugestie de inferioritate care s-ar putea strecura în mintea noastră. Nu trebuie să ne lăsăm niciodată prea mult preocupaţi de  slăbiciunile şi lipsurile noastre. Având mereu prezent idealul nostru în minte şi luptând curajoşi să îl realizăm, ne vom ridica cu siguranţă până la el.

În credinţa menţinută cu tărie că dorinţele şi aspiraţiile noastre se vor realiza, că visurile noastre se vor înfăptui, se află o mare şi tainică putere. Nimic nu ne ajută mai mult decât convingerea că lucrurile se vor transforma întotdeauna în bine şi nu în rău, că vom reuşi şi nu că vom cădea, că vom fi fericiţi în ciuda a tot ce s-ar putea întâmpla sau nu. Păstrând o atitudine optimistă, puteţi fi siguri că vă veţi atinge scopul, orice veţi urmări să faceţi sau să fiţi şi veţi constata cu surprindere cât de mult vi se vor dezvolta calităţile şi cât de mult se va transforma în bine întreaga voastră viaţă. Atunci când mentalul şi-a format obiceiul de a se hrăni numai cu gânduri vesele, optimiste şi încurajatoare, după aceea nu mai poate face altfel. Credinţa că viitorul ne va rezerva numai lucruri bune, convingerea că vom fi fericiţi şi că vom prospera, fiind pregătiţi să facem faţă oricărei eventualităţi, iată cel mai bun capital de care ne putem ajuta în viaţă.

Ceea ce urmărim cu putere să realizăm, tinde întotdeauna să se îndeplinească în viaţa noastră, chiar dacă la început ar putea părea imposibil. Dacă ne vom reprezenta în mod viu, prin imagini mentale clare şi suficient menţinute, ceea ce am dori să fie viaţa noastră şi dacă vom urmări mereu şi energic înfăptuirea idealurilor noastre, cu întreaga forţă interioară de care dispunem, este mult mai sigur că vom reuşi decât dacă vom nesocoti această atitudine.
Mulţi oameni renunţă cu foarte mare uşurinţă la aspiraţiile şi idealurile lor. Ei nu înţeleg că intensitatea şi statornicia dorinţei este cea care le conferă puterea de înfăptuire. Efortul perseverent de a menţine intensitatea aspiraţiei are puterea de a o transforma în realitate. Nu are nicio importanţă faptul că această realitate poate părea la început puţin probabilă sau îndepărtată, că viitorul pare întunecat. Este suficient ca noi să credem în ea cu intensitate şi să luptăm energic pentru ea şi  mai devreme sau mai târziu ea ne va aparţine.

Dorinţa începe să fie cu adevărat un stimulent, numai atunci când se transformă în hotărâre trainică. Aspiraţia unită cu o hotărâre fermă dă naştere acelei puteri creatoare care se traduce apoi în rezultat practic. Fără întrerupere noi ne amplificăm sau ne micşorăm forţa interioară prin calitatea gândurilor noastre, a emoţiilor noastre, a idealurilor noastre.

Nu gândiţi şi nu spuneţi despre voi decât ceea ce doriţi să fiţi în realitate. Persoanele care mereu se plâng, care mereu spun, pretutindeni şi de prisos, că sunt obosite, extenuate, că nu au noroc, că un destin nefast le urmăreşte şi că aşa vor rămâne întotdeauna, că au muncit mult încercând zadarnic să ajungă la un rezultat, nu-şi dau seama că astfel nu fac decât să îşi adâncească şi să îşi agraveze mereu în minte acele tablouri întunecate, a căror creatori sunt chiar ele, şi care, de altfel, cu siguranţă vor deveni o realitate pentru ele. De aceea, nu admiteţi nicio clipă că sunteţi bolnavi sau abătuţi, căci gândind astfel aceste stări negative vor căpăta putere asupra voastră.

Suntem cu toţii rezultatul gândurilor noastre şi ajungem întocmai aşa cum noi înşine ne mentalizăm, chiar şi în cele mai secrete gânduri ale noastre. Obiceiul de a  ne vedea zilnic o fiinţă creată pentru a îndeplini o misiune divină perfectă, o fiinţă capabilă de a-şi îndeplini menirea, ne conferă o nestrămutată încredere, o minunată putere şi o neîntreruptă încurajare.

Dacă doriţi să porniţi pe o cale oarecare, îndreptaţi-vă gândurile în acea direcţie dându-le o cât mai mare vioiciune, concentraţi-vă atenţia asupra lor până când veţi simţi că ele vă împing înainte şi că aproape le vedeţi înfăptuite. Astfel puteţi fi siguri că până la urmă ele se vor înfăptui. Treptat, fiinţa slabă, imperfectă, inconştientă creată de falsul nostru mod de viaţă, din păcate atât de larg acceptat, va fi înlocuită de omul ideal, aşa cum trebuie să ni-l imaginăm şi aşa cum a fost el creat de Dumnezeu. Idealul este un neîntrecut sculptor de caractere. El are o imensă influenţă asupra căilor vieţii noastre. Nimănui nu-i este posibil să ascundă prea mult timp ceea ce îl preocupă în mod obişnuit. Gândurile, expresia feţei şi modul său de viaţă îl vor da de gol. De aceea trebuie să veghem ca emoţiile şi gândurile noastre să fie mereu superioare, nobile, folositoare. Hotărâţi-vă să nu aveţi nimic în comun cu gândurile sau acţiunile de calitate inferioară; tot ceea ce faceţi să poarte întotdeauna pecetea perfecţiunii.

Citiţi şi:
«Măştile» pe care ni le construim ne împiedică să fim noi înşine
Munca este dragostea scoasă la lumină

yogaesoteric
18 decembrie 2009