Trump și suveraniștii europeni

Poziția lui Donald Trump față de suveraniștii din Europa este una complexă, diferită de la caz la caz. Președintele SUA pare deocamdată foarte puțin interesat să aibă aliați ideologici pe continent. Principalul său obiectiv rămâne punerea Americii pe primul loc, în special din punct de vedere economic și militar. Așa cum le-a promis conaționalilor.

Stabilirea unui parteneriat cu Rusia, eventual în dauna Chinei, îl aduce pe Trump în poziția de a folosi Europa războinică drept berbece. Drept monedă de schimb în negocierile directe cu Moscova. „Pe băieții ăștia care latră spre tine ca niște pitbuli turbați îi am la degetul mic”, pare a-i spune Trump lui Putin. „Dacă vrei, le fac un semn și îi pun imediat cu botul pe labe!”.

În mod paradoxal, Casa Albă are nevoie pe moment de lideri europeni extrem de războinici. Astfel se explică și replierea aparent ciudată a lui Trump în relația cu Viktor Orban (și, simultan, apropierea de „războinica” Giorgia Meloni), după ce ani în șir cei doi politicieni au fost prieteni la cataramă. Trump crede că în mod special conlucrarea foarte strânsă a Budapestei cu China (pe lângă cea obișnuită, cu Rusia) constituie un factor de risc pentru securitatea Statelor Unite.

În cazul alegerilor prezidențiale din Polonia, situația e clară. Oricare dintre cei doi candidați ajunși în finală ar continua și chiar ar înăspri politica anti-rusească. Deloc întâmplător, doar în cazul Poloniei, o țară rusofobă prin definiție, președintele Trump și-a exprimat sprijinul fățiș pentru candidatul suveranist Karol Nawrocki. Și asta chiar dacă gestul va conta prea puțin la urne, dat fiind că polonezii îl simpatizează pe Trump într-o mică proporție, de circa 31 la sută.

Situația din România, unde Trump este mult mai simpatizat decât în Polonia (peste 50 la sută) a fost un pic diferită. Elon Musk și Donald Trump jr. au condamnat lovitura de stat din 6 decembrie, însă șeful de la Casa Albă a evitat să-și manifeste sprijinul direct pentru Călin Georgescu sau George Simion. O posibilă explicație ar putea fi, culmea ironiei, poziția pacifistă a celor doi suveraniști față de războiul din Ucraina. Statele Unite au tot interesul să mențină presiunea maximă asupra Moscovei, până ce negocierile vor da rezultatul scontat de Donald Trump.

Ca o palidă consolare pentru votanții cuplului Georgescu-Simion, administrația Trump a evitat să-l felicite pe Nicușor Dan după victoria cu parfum franțuzesc. Mai mult, generalul Michael Flynn, fost consilier pentru securitate națională al președintelui american, spune că alegerile din România, de pe 18 mai, ar fi fost marcate de „o fraudă electorală masivă”, comparabilă cu frauda din SUA, din noiembrie 2020. Același scepticism față de corectitudinea scrutinului românesc a fost subliniat de Elon Musk și David Sacks, consilieri ai Casei Albe.

Atitudinea lui Trump aparent distantă față de suveraniștii europeni nu este neapărat o contradicție, ci mai degrabă o strategie calculată, dictată de interesele geopolitice și economice ale Statelor Unite în actualul context global. Abordarea reflectă o combinație de pragmatism și o viziune strategică asupra negocierilor cu Rusia, în special în dosarele legate de Ucraina, Israel-Iran și relațiile economice ruso-americane.

Relațiile tensionate cu Rusia, exacerbate de războiul din Ucraina, necesită o abordare care să-i ofere lui Trump pârghii de negociere cu Vladimir Putin. O Europă globalistă, războinică, menită să mențină o poziție de sprijin ferm pentru Ucraina, servește drept instrument de presiune asupra Rusiei. În acest sens, liderii suveraniști cu viziuni mai conciliante față de Rusia (Orban, Simion, Fico), ar putea complica strategia lui Trump.

În al doilea rând, Trump este cunoscut pentru abordarea sa tranzacțională în politica externă. Relațiile cu liderii europeni, inclusiv cu cei suveraniști, sunt evaluate în funcție de beneficiile imediate pe care le pot aduce Statelor Unite. România joacă un rol strategic important în flancul estic al Alianței, iar Trump ar prefera să colaboreze cu lideri care nu contestă linia oficială a UE și NATO în această etapă. Cuplul Simion-Georgescu, având o retorică suveranistă, pacifistă și anti-establishment, a fost perceput la Washington ca un factor major de instabilitate. La fel cum e perceput și Orban, mai nou.

Pe de altă parte, nu este de exclus posibilitatea ca Trump să-și ajusteze poziția față de suveraniști în funcție de evoluția contextului internațional. Dacă negocierile cu Rusia avansează sau dacă interesele SUA se reorientează, Trump ar putea intensifica susținerea liderilor suveraniști pentru a contrabalansa influența Bruxelles-ului. Sau pentru a promova o agendă mai fragmentată în Europa, care să servească intereselor americane pe termen lung. În prezent, prioritatea sa pare să fie menținerea unui echilibru care să-i permită să negocieze cu Rusia din poziții de forță.

Ignorarea sau marginalizarea liderilor suveraniști, precum Simion sau Orbán, nu este neapărat un semn de ostilitate sau indiferență, ci mai degrabă o alegere strategică temporară, menită să prioritizeze interesele imediate ale SUA. Pe măsură ce dinamica globală evoluează, este posibil ca Trump să-și recalibreze relațiile cu Ungaria și România, în funcție de noile realități geopolitice.

Citiți și:
Bloomberg: Trump transmite liderilor europeni convingerea sa că Rusia va câștiga războiul
Putin nu vrea pace în Ucraina, ci o nouă Ialta – Nici Trump nu moare după pace

yogaesoteric
31 mai 2025