Un călugăr budist l-a văzut pe Buddha în Lumea de dincolo şi s-a convertit la creștinism (II)
Citiți prima parte a articolului
Un alt om pe care l-am văzut în lacul de foc era foarte înalt și era îmbrăcat într-o armură de militar. Ținea în mâini o sabie și un scut. Acest om avea o rană pe frunte și era mai înalt decât oricare alt om pe care eu îl văzusem vreodată. Regele Lumii de dincolo mi-a spus: „Numele acestui bărbat este Goliat. El se află în locul acesta pentru că a blestemat numele Dumnezeului Etern și pe slujitorul Său David”.
Eram confuz pentru că nu știam nici cine este Goliat, nici cine este David. Regele Lumii de dincolo mi-a spus: „Goliat este amintit în Biblie. Acum nu știi cine este, dar după ce vei deveni creștin vei ști”.
O altă căpetenie a Iadului a venit la mine. Era o ființă care lucra la alimentarea focului de sub lacul de foc. Această ființă m-a întrebat: „Intri și tu în lacul de foc?”. I-am răspuns: „Nu! Sunt aici doar pentru a observa!”. Înfățișarea acestei entități era înspăimântătoare. Avea zece coarne pe cap şi o suliță în mână care avea șapte lame ce porneau din mâner. Creatura mi-a răspuns: „Ai dreptate. Eşti aici doar pentru a observa. Nu pot găsi numele tău aici.”. Apoi mi-a spus: „Acum trebuie să te întorci pe drumul pe care ai venit. Mi-a arătat câmpia plată pe care mersesem mai înainte să vin la lacul de foc.”.
Drumul deciziei
Am mers multă vreme, încât ajunsesem să nu mai văd limpede. Era fierbinte şi simțeam o durere îngrozitoare. După vreo trei ore, am ajuns la un drum alb. Am mers de-a lungul acestui drum până la o răspântie. Partea stângă a acestui drum era largă. Spre partea dreaptă începea un drum strâmt. La răspântie era un semn de orientare, iar drumul din stânga era pentru cei care nu credeau în Iisus Hristos. Drumul strâmt din dreapta era pentru cei care credeau în Iisus.
Eram curios unde duce drumul cel mare din stânga, deci am început să merg pe el. Acolo erau doi oameni care mergeau la aproximativ 300 de metri înaintea mea. Am încercat să-i ajung din urmă ca să pot merge cu ei, însă oricât de mult m-am străduit, nu-i puteam ajunge, astfel că m-am întors şi m-am îndreptat spre răspântia drumului.
Am continuat să privesc cei doi oameni care se îndepărtau de mine. Când au ajuns la capătul drumului, brusc au fost atacați și înjunghiaţi. Cei doi au început să strige de durere. Au început să strige şi mai tare când și-au dat seama ce li se petrecea. Am constatat că drumul cel mare era foarte periculos pentru cei care alegeau să-l urmeze.
Privind Cerurile
Am început să merg pe drumul credincioșilor. După ce am călătorit aproximativ o oră, suprafaţa drumului s-a transformat în aur pur. Era atât de pur, încât atunci când am privit în jos mi-am putut vedea perfect reflexia chipului. Apoi am văzut un om stând în fața mea. Purta o îmbrăcăminte albă. Auzeam, de asemenea, cântece sublime. Era atât de frumos şi de pur acolo! Cântările erau mai frumoase şi mai pline de înțelesuri decât cele din bisericile de pe pământ.
Omul în haină albă mi-a spus să-l însoţesc. L-am întrebat cum se numește, dar nu mi-a răspuns. După ce am repetat întrebarea de şase ori, el mi-a spus: „Eu sunt cel care ține cheile Cerurilor. Cerul este un loc foarte, foarte frumos. Tu nu poți merge acolo acum, dar dacă îl vei urma pe Iisus Hristos vei putea ajunge acolo numai după ce ți-ai sfârşit viața pe pământ”. Numele acelui om era Petru.
Petru mi-a spus apoi să mă așez şi mi-a arătat spre nord: „Uită-te spre nord şi priveşte cum Dumnezeu face omul!”. L-am văzut pe Dumnezeul Etern de la distanță. El i-a spus unui înger: „Hai să facem un om”. Îngerul l-a rugat pe Dumnezeu: „Te rog, nu-l fă pe om. El va face răul şi te va întrista”. Totuși, Dumnezeu l-a creat pe om. A suflat spre el şi acesta a prins viață. I-a dat numele Adam. (Budiştii nu cred în crearea omului sau a lumii, deci această experiență a avut un impact puternic asupra călugărului.)
Trimis înapoi cu un alt nume
Apoi Petru mi-a spus: „Acum ridică-te şi du-te înapoi în locul de unde ai venit. Vorbeşte oamenilor care îi slujesc lui Buddha şi idolilor. Spune-le ce ai văzut aici, în Lumea de dincolo.”
Petru mi-a mai zis: „Trebuie să te prezinţi cu noul tău nume. De acum te vei numi Athet Pyan Shinthaw Paulu” (Paul cel care a înviat).
Nu am vrut să mă mai întorc pe pământ. Voiam să merg în Cer. Atunci îngerii au deschis o carte. La început mi-au căutat numele din copilărie (Thitpin), dar nu l-au găsit. Apoi mi-au căutat numele pe care îl primisem când am devenit călugăr (U Nata Pannita Ashinthuriya), dar nici acesta nu era scris în carte. Petru a spus: „Numele tău nu este scris aici, trebuie să te întorci şi să mărturiseşti budiştilor despre Iisus.”
M-am întors pe drumul de aur. Din nou auzeam acele cântece frumoase așa cum nu mai auzisem până atunci. Petru m-a însoţit până m-am întors pe pământ. Mi-a arătat o scară care cobora din Rai până la cer (cerul pe care îl vedem). Scara nu ajungea până la pământ, ci se oprea în aer. Pe scară am văzut mulţi îngeri, unii urcând, alţii coborând. Ei erau foarte ocupaţi. L-am întrebat pe Petru cine sunt ei. „Sunt mesagerii lui Dumnezeu. Ei raportează în Cer numele tuturor celor care cred în Iisus Hristos şi a celor care nu cred”, mi-a răspuns el. Apoi Petru mi-a spus că era timpul să plec.
Este o fantomă
Următorul lucru de care am fost conştient au fost niște plânsete. Mi-am auzit propria mamă care se tânguia: „O, fiul meu, de ce ne-ai părăsit?”. Am auzit, de asemenea, multe alte persoane plângând. Am realizat că sunt întins într-o cutie. Am început să mă mişc, iar mama şi tatăl meu au început să strige: „Este viu! Este viu!”. Oamenii care erau mai departe nu i-au crezut pe părinţii mei. Apoi mi-am pus mâinile pe marginile cutiei şi m-am ridicat. Multe persoane s-au îngrozit. Strigau: „Este o fantomă!” şi fugeau cât de repede îi ţineau picioarele. Cei care nu au fugit rămăseseră fără cuvinte şi tremurau din toate încheieturile. Am observat că stăteam într-un lichid mirositor şi fluide corporale, suficiente pentru a umple trei căni şi jumătate. Era lichidul care îmi ieşise din trup în timp ce acesta fusese întins în coşciug. Era unul dintre motivele pentru care oamenii ştiau că de fapt am fost mort. Înăuntrul coșciugului era un fel de folie de plastic fixată de lemn. Această folie este pusă pentru a reţine lichidele, pentru că multe trupuri, la fel ca și al meu, eliminau multe lichide.
Am aflat mai târziu că peste doar câteva secunde, trupul meu ar fi fost ars în foc. În Myanmar, trupurile neînsuflețite sunt puse în coşciug, se închide capacul, apoi întregul coșciug este ars. În momentul în care am înviat, părinţii mei doriseră să mă privească pentru ultima oară. Peste câteva momente, coșciugul avea să fie ars.
Imediat am început să le povestesc lucrurile pe care le-am văzut şi ce am auzit în Lumea de dincolo. Oamenii erau miraţi. Le-am spus despre omul pe care îl văzusem în lacul de foc şi că noi şi strămoşii noștrii ne-am înşelat timp de mii de ani, în timp ce creștinii știu adevărul. Le-am spus că tot ceea ce credem noi este o minciună. Oamenii erau miraţi pentru că ştiau ce fel de călugăr am fost şi cât de zelos eram pentru învățăturile lui Buddha.
În Myanmar, când o persoană moare, numele şi vârsta ei sunt scrise în fața cosciugului. Fusesem deja înregistrat ca decedat, dar după cum vedeţi, acum sunt viu.
Epilog
De când „Paul cel înviat” a trăit această experiență, el a rămas un martor credincios al lui Iisus Hristos. Pastorii creștini din Myanmar au povestit că el a adus la credința în Iisus sute de călugări. Mărturia sa este în mod evident foarte tranșantă. Din această cauză, mesajul său a ofensat pe mulți care nu pot accepta faptul că Buddha s-a înșelat, iar prin Iisus Hristos se ajunge în Împărăția Cerurilor.
În ciuda marii opoziţii și ostilități pe care a fost nevoit să le înfrunte, experiența pe care a trăit-o în Lumea de dincolo este foarte reală pentru el, astfel încât nu s-a îndoit nicio clipă de autenticitatea ei. După mulţi ani petrecuți în practicarea strictă a budismului, a început imediat să proclame învăţătura lui Iisus Hristos.
Văzând învierea acestui călugăr și ascultându-i mărturia, mulţi călugări budiști au părăsit credința în zeii falși şi l-au urmat pe Iisus Hristos din toată inima. Înainte de a se îmbolnăvi şi de a muri, Athet Pyan Shinthaw Paulu nu avea niciun fel de inclinaţie față de creştinism. Tot ce a învățat în timpul acelor trei zile „în adânc” era nou pentru el.
Pentru a-i face pe cât mai mulţi oameni să îi înțeleagă mesajul, asociaţia modernă Lazăr a distribuit casete video şi audio cu povestea lui. Poliția şi autorităţile budiste din Myanmar au făcut însă tot posibilul să strângă toate aceste mărturii și să le distrugă. Pentru un cetățean din Myanmar este foarte periculos să aibă în posesia sa una dintre aceste casete.
Mărturisirea sinceră, plină de curaj a experienței trăite în Lumea de dincolo, l-a făcut pe acest călugăr să ajungă în închisoare, unde autorităţile au încercat prin numeroase mijloace să-l oprească din a mărturisi mai departe. După eliberarea sa, el însă a continuat să mărturisească lucrurile pe care le-a văzut şi le-a auzit.
Citiți și:
Mărturii surprinzătoare referitoare la părăsirea trupului şi revenirea ulterioară la viaţă
yogaesoteric
12 ianuarie 2019