Vaccin cu soia

Este necesar să ne vaccinăm? Este absolut necesar! Toți? Toți și de mai multe ori! De ce? Pentru că, altfel, murim, înainte sau după ce îi omorâm pe ceilalți. Și dacă nu este chiar așa? Așa este pentru că așa spune știința. Dar tot știința a recomandat și practicat, în vremuri nu prea îndepărtate, eugenia (eliminarea oamenilor născuți cu defecte prea mari) și lobotomia. Dar asta a fost.

Acum, știința se poate bizui pe emisari imbatabili și comentatori de-a dreptul perfecți. Prin urmare, nu are rost. Orice ezitare și orice împotrivire sunt nu numai imposibile și interzise, ci absurde. Numai un nevaccinat poate crede că pământul e plat.

Nu există recurs, nu există excepții, accidente și necunoscute. Nimic n-a fost vreodată mai clar: știința dispune și guvernul execută. Frica, șantajul și reptilismul birocratic sunt impresii trecătoare sau minciuni. Zorii pândesc după orizont.

Cândva, după ce ultimul nevaccinat va fi depistat în munți, inoculat în direct la tv și, omenit cu o medalie comemorativă, totul se va încheia cu un triumf, cu un iureș extatic din care știința va ieși biruitoare, de mână cu paznicii noștri politici.

E atât de simplu. Vaccinul va reuși deși sau tocmai pentru că nu reușește. Realizarea cifrelor de plan spune că este în regulă, ca mia de tone la hectar care garanta, sub comuniști, că trăim în belșug și că lipsa pâinii din magazine e o iluzie optică ostilă.

Există sau nu observații și argumente care dau omului de rând, altfel invizibil în masa îndrumată spre vaccin, să aibă cea mai mică îndoială? Desigur, nu. De pildă:

• e adevărat că state cu o rată mare de vaccinare au o rată de mortalitate chiar mai mare decât statele cu o rată mică de vaccinare? E adevărat, dar tocmai asta demonstrează că nu e chiar așa, de vreme ce deciziile oficiale spun că nu e așa.
• e adevărat că, acum, după o campanie masivă de vaccinare, rata mortalității e mai mare decât la începutul campaniei de vaccinare? Este, dar asta nu demonstrează decât că nu e chiar așa, pentru că oficial nu e așa. E de observat că dacă vaccinarea ar fi adus succesul promis, oamenii nu s-ar mai fi sustras, ci s-ar fi vaccinat spontan, fără presiunile și șantajul statului. Dar asta nu arată altceva decât că oamenii sunt predispuși la superstiție și a venit momentul să fie aduși pe calea cea bună.
• e adevărat că Islanda a interzis administrarea vaccinului Moderna, date fiind efectele secundare constatate frecvent (inflamații cardiace)? Este și, de aici, rezultă că nu este, pentru că vreunul din comentatorii de seară la show-uri tv s-ar putea indigna.

Să recapitulăm, totuși, istoria Sanctității Sale Vaccinul, așa cum a fost ea inițiată și continuată de cei ce ne-au făcut cunoștință cu el.

La început vaccinul era miracol absolut. Epidemia urma să fie eradicată așa cum cad buruienile sub coasă, apoi, imaginea și potența vaccinului au fost revizuite și umanizate întrucâtva: vaccinul nu e atotputernic dar e un ajutor util, un păzitor harnic, dar nu inepuizabil.

În acest punct, au fost introduși în fabulă nevaccinații. Sovieticii le spuneau „sabotori”. Americanii i-au botezat „deplorables”. Și unii și alții au același cusur inadmisibil: pun bețe în roate unei orânduiri perfecte, legitimată de știință, animată de grija față de om și înaripată de aspirația spre binele general.

În ciuda eforturilor admirabile ale regimului, nevaccinații strică tot și risipesc munca oamenilor de știință, generozitatea guvernelor și, în cele din urmă, chiar eficiența imediată a vaccinului.

La bază, stă o judecată simplă și aspră: vaccinul apără de boală vaccinații, dar nevaccinații pun în pericol vaccinații. Absurd? Da, dar asta nu înseamnă decât că există un argument care justifică ineficiența vaccinului. Restul, adică logica elementară, nu mai contează.

În sfârşit, odată decretată rezistența eroică a vaccinului sub asaltul nevaccinaților, a intervenit obligația. Mai precis, obligația generată de criminalitatea nevaccinaților. Vaccinul să fie administrat în orice condiții și prin orice mijloace, pentru a salva vaccinații prin împuținarea nevaccinaților.

Vaccinul e soluția de nerefuzat și este necesar să fie administrat cu forța galeșă a capcanei administrative. De remarcat personificarea vaccinului care își caută singur dreptatea și scoate astfel din cauză intervenția directă și premeditată a guvernelor care nu fac altceva decât să se țină pios și umanitar de urma vaccinului.

În aceste condiții, nu mai e nimic de obiectat și nimic de respectat. De pildă, chiar textul de lege emis de Parlamentul European și Consiliul European. Mai exact, prevederile care interzic negru pe alb discriminarea persoanelor care nu sunt vaccinate sau nu au un document green-pass.

Reglementarea 2021/953 din 14 iunie 2021, privitoare la campaniile de vaccinare. Articolul 20: „The issuance of certificates pursuant to this Regulation should not lead to discrimination on the basis of the possession of a specific category of certificate” („Eliberarea de certificate în conformitate cu prezentul regulament nu ar trebui să conducă la discriminare pe baza deținerii unei anumite categorii de certificate.”)

Și articolul 60: „This Regulation respects the fundamental rights and observes the principles recognised in particular by the Charter of Fundamental Rights of the European Union (the ‘Charter’), including the right to respect for private and family life, the right to the protection of personal data, the right to equality before the law and non-discrimination, the freedom of movement and the right to an effective remedy. Member States are to comply with the Charter when implementing this Regulation.” („Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare «Carta»), inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la egalitate în fața legii și la nediscriminare, libertatea de circulație și dreptul la o cale de atac eficientă. La punerea în aplicare a prezentului regulament, statele membre este necesar să respecte Carta.”)

Sunt aceste prevederi reale și obligatorii? Evident da și exact din acest motiv ele nu au valoare. Apariția lor într-un text de lege e demult depășită de „situație” și de încrederea de nestrămutat a guvernelor în știința la care s-au conectat cu toate puterile.

Asta nu înseamnă că au dispărut critica și dreptul la contestație. Alternativele la vaccin pot fi criticate și distruse mediatic. Tratamentul cu medicamente e, din naștere, o erezie ce se dorește stârpită.

Pastila pusă la punct de compania americană Merck a fost salutată o zi și apoi anihilată de articole și analize devastatoare. Jurnaliștii știu și simt ce e mai bine pentru pacient și încă și mai bine pentru producătorii de vaccin. Povestea cruciadei anti-Merck poate fi urmărită în toate detaliile ei onorante pentru breasla jurnalistică aici, în descrierea unui jurnalist cunoscut – Matt Taibbi.

Merck și orice altă realitate farmaceutică diferită de vaccin sunt scoase de pe locul ocupat de vaccin. Așa este bine și nimeni nu poate spune că are în față un abuz. Dacă s-a hotărât că vaccinul și numai vaccinul este necesar să ajungă la pacienți, discuția s-a închis. La timp. Adică, înainte să fi început.

Mai mult, vaccinul are încă un avantaj: el e prima soluție științifică de la care politicienii nu cer rezultate, ci perseverență. Cu cât mai mulți inoculați, cu atât mai puțină nevoie de rezultate palpabile. Indiferent de cifre, vaccinul e perfect, indubitabil și necontestabil. Papal. Restul e secundar sau nu există.

Și de ce ne-am mai încurca ducând grija libertății, a dreptului la gândire și bun simț? De ce, când totul e servit, garantat și agreat de știință și de slujitorii ei onești, politicienii?

Ura e justificată: nevaccinații nu au ce căuta cu noi și printre noi, oamenii liberi și certificați de știință. Ura e bună pentru că vindecă de obscurantism și taie partea nesănătoasă din trupul națiunii. Ura e busola științei și temelia statului de drept la o singură soluție.

Ajutați de unicitatea magnifică a vaccinului, putem înțelege mai bine lumea în care trăim și, de asemenea, ne putem reconcilia cu trecutul. Ura ne face mai buni pe toți și ne unește cu cei ce au urât înaintea noastră.

Cândva ni se spunea și urla, cu scuipat, în față: „N-ați mâncat salam cu soia!”. Câtă dreptate aveau acei oameni care spuneau acum 30 de ani exact ce gândim noi astăzi. Cât de exact se suprapun sloganurile. „Nu v-ați vaccinat !” sună la fel de încărcat de ură civică și umanitară.

Iar „De ce vreți să ne omorâţi?” coboară încununat de bun-simț din vechiul „Avem nevoie de liniște!”. Carantina de noapte, între 20:00 și 05:00, asigura și liniștea și separația de nevaccinați.

Ne va fi vreodată rușine? Va plăti vreodată cineva pentru sodomizarea metodică a libertății? Nu și nici nu este necesar. Mândria e sentimentul cuvenit, iar recunoștința e datoria publică față de cei ce ne au în pază sub arest științific. Să nu ne facem griji: Europa e cu noi iar Australia și mai și. Peste tot acolo unde poliția aplică știința se cheamă că forma cea mai avansată a civilizației e o realitate palpabilă, nu o aspirație îndepărtată.

După ce vom fi toți vaccinați, după ce ura și frica vor uni, în sfârşit, societatea, vom fi liberi. Vom fi imuni și vom fi liberi! Și chiar dacă nu va fi așa, vaccinul va fi socotit o mare victorie pentru care este necesar să fim recunoscători celor ce ne conduc și ne aduc mai aproape de știință.

De altfel, în acest punct, e de găsit efectul prim al campaniei de vaccinare și al propagandei interminabile care a însoțit-o. Funcția acestui asalt coordonat și ermetic e puterea. Mai precis, declanșarea unui mecanism de distribuție a puterii în toată rețeaua oficială și suprasocială care leagă instituții, organizații și forțe politice.

Cooptarea rețelei la efortul de regularizare în masă generează loialitate și unanimitate în toată birocrația civilă, mediile academice, structurile civile și de presă.

Paradoxal, asta duce la întărirea monolitului de stat și, totodată, la slăbirea lui. Căci, odată asamblat și validat, sistemul are un singur mod de lucru: paralizia. Adică opera statică și repetitivă a mii de titrați și experți plasați în zeci de mii de comitete și comisii care emit și reproduc unul și același act de reglementare, în ediții revăzute și îmbunătățite.

Încercuirea e perfectă. Sistemul e static și paralizat dar societatea dispare, înghițită de un enorm buzunar-rezervație, și tot ce rămâne pe scenă e o monarhie de drept științific.

Atâta inteligență, erudiție, expertiză, artă gazetărească și facere de bine nu s-au mai pomenit unite și la dispoziția noastră de la facerea lumii încoace. Așa arăta, probabil, primul organ de presă al Paradisului.

E bine, deci, să taci și să îi asculți pe cei ce știu și îți aduc lumina – ție, pitic nevrednic și guraliv. Nu te lași convins? Nicio problemă. Totul se rezolvă într-o clipă și un clip cu nevaccinați care se căiesc pe patul de moarte. Despre vaccinații suferinzi, muribunzi, reinfectați, dereglați fizic: niciodată și nimic! Și e normal. Am stabilit, doar, că vaccinul e unic și că omenirea va fi vaccinată sau nu va mai fi.

Iată! Am ajuns la demonstrația finală. Mântuirea e la îndemână. Cine poate să o ignore sau să o refuze? Numai un păcătos, numai unealta dubitativă a diavolului, omul care vrea să gândească unde au gândit mai bine alții. Refuznicul care dezertează de la perfecțiunea universală.

Să nu dăm cu piciorul darului pe care conducătorii noștri insistă să ni-l inoculeze oriunde și oricum. Să ne unim și să rămânem așa: un bloc uman plastificat și omogen, tăcut și supus, mulțumit de consumul de frică și mare vânător de păcătoși. Drept credincios, științific și pe deplin liber. Dacă are green-pass-ul la îndemână.

Autor: Traian Ungureanu

Citiți și:
Problema nevaccinaților
Urmașul lui Hitler: „Când le redai libertăţile celor nevaccinaţi, pierzi ocazia de a ajunge la toată lumea cu vaccinarea”
Un jurnalist american vaccinat spune că există o isterie politică construită împotriva nevaccinaților, deși pandemia este terminată

 

yogaesoteric
26 februarie 2022