Citiţi a doua parte a articolului.
Nota bene, vorbim în continuare de doctorul Wakefield, nu de „fostul medic” Wakefield. Decizia Consiliului General Medical, care este plină de omisiuni şi interpretări greşite, a fost de a-i retrage dreptul de a mai practica medicina şi de a-l şterge din registrul de medici practicanţi. Atât. Deci titlul de doctor nu i-a fost retras, pentru că nu aveau cum.
Prezentăm în continuare nenumăratele dedesubturi ale înscenării a cărui victimă a fost dr. Wakefield. O sursă esențială de informare este cartea dr. Wakefield, Callous Disregard.
Dealtfel, întotdeauna este bine să mergem direct la sursă și în primul rând să ascultăm ce are de spus omul însuși, nu să citim despre el pe site-uri plătite și anonime. De exemplu, pe site-urile vaccinofililor nu veți prea găsi trimiteri la sursele originale, ci doar la articole scrise de detractorii dr. Wakefield.
În 1998, Dr. Wakefield a publicat, împreună cu 12 co-autori, celebra lucrare Lancet (The Lancet Paper), despre analizele clinice ale 12 copii cu tulburări de spectru autist care aveau şi colită (o inflamare a colonului), însoţită de inflamarea glandelor limfatice în intestin (hiperplazie limfoidă nodulară), în special în ultima parte a intestinului subţire (ileonul terminal).
Analizele de caz, precum The Lancet Paper, descriu experienţa unui pacient sau a unui grup de pacienţi cu acelaşi diagnostic. Analizele de caz nu necesită criterii stricte de includere sau excludere. În ciuda faptului că studiile de caz nu necesită controale negative, cercetătorii din echipa dr. Wakefield au mers până într-acolo încât au inclus grupuri comparative – 19 copii de aceleaşi vârste (5 copii pentru examinare tisulară microscopică şi 14 copii pentru măsurarea acidului metilmalonic din urină). Hennekens şi Buring au explicat că scopul unor studii de caz este de a genera ipoteze noi despre o potenţială cauzalitate. Studiile de caz nu au scopul de a investiga posibile cauzalităţi. Astfel, concluziile studiului de caz (despre care am scris în prima parte a acestui articol) au fost de bun simţ şi exacte, precizând că nu se demonstrase o asociere între vaccinul ROR şi sindromul descris. Cu toate acestea, detractorii vaccinofili nu se dau înapoi de la minciuni, susţinând în continuare că dr. Wakefield ar fi pretins în lucrarea sa că ar fi demonstrat o cauzalitate vaccinuri-autism.
Miturile detractorilor doctorului Wakefield
Dr. Wakefield demontează în cartea sa (cap. 1) miturile vehiculate de atacatorii săi.
„Lucrarea Lancet a fost sponsorizată de Legal Aid Board.”
FALS: Nici măcar un cent din banii de la Legal Aid Board (LAB) nu a fost cheltuit pentru lucrarea Lancet. O subvenţionare a fost efectuată de Legal Aid Board pentru un studiu separat, de detectare virală, studiu încheiat în 1999 şi publicat împreună cu menţiunea că fusese subvenţionat de Legal Aid Board. Analizele de caz din Lancet fuseseră deja înaintate spre publicare înainte ca sponsorizarea de la Legal Aid Board să fie disponibilă. Lucrarea Lancet fusese subvenţionată de Serviciul Naţional de Sănătate Britanic (NHS)!
„Implicarea de. Wakefield ca expert medical fusese ţinută secretă.”
FALS: Litigiul nu avea nimic de-a face cu lucrarea Lancet. Apoi, cu cel puţin un an înainte de publicare, dr. Wakefield îşi informase coautorii, pe directorul departamentului, pe decanul şcolii medicale şi pe directorul spitalului. Acest fapt fusese raportat şi în presa naţională cu 15 luni înainte de publicarea lucrării.
Cităm în continuare din mesajul trimis de dr. Wakefield decanului şcolii medicale: „Simt nevoia să declar în mod oficial că nu văd cum ar putea exista un conflict de interese. Sunt convins că sunteţi de acord că responsabilitatea noastră ca medici este de a ne folosi în mod adecvat capacitatea profesională de expertiză. În acest context al dezbaterilor cu privire la siguranţa şi consecinţele vaccinului antirujeolic folosit în prezent, eu furnizez opinii de expert independent, pe baza datelor ştiinţifice de care dispun, făcând acest lucru alături de colegi de-ai mei din lumea întreagă.”
După cum se vede, dr. Wakefield nu a avut niciun conflict de interese (vom reveni ulterior la acest aspect).
„Copiii fuseseră aleşi de către avocaţi, pentru a da în judecată firma producătoare de vaccinuri.”
FALS: Copiii prezentaţi în lucrarea Lancet au fost evaluaţi şi investigaţi consecutiv (deci nu aveau cum să fie selecţionaţi), exclusiv pe baza simptomelor clinice, în urma trimiterii de la medicul lor pediatru.
„Copiii erau implicaţi în procese.”
FALS: Când au venit cu trimitere la Spitalul Royal Free (momentul relevant al includerii în lucrarea Lancet), niciunul din copii sau familia lor nu erau implicaţi în vreun proces.
„Dr. Wakefield a avut un conflict de interese.”
FALS: Regulile de dezvăluire a conflictelor de interese pentru Lancet din acea perioadă au fost respectate până la ultima literă. Dovezile înaintate în procesul cu Consiliul Medical General confirmă că editorii de la Lancet ştiau că dr. Wakefield era la acel moment deja angajat ca expert medical pentru un proces separat legat de ROR cu mult timp înainte de publicarea lucrării Lancet.
În plus, unde este problema dacă un medic îşi foloseşte, paralel cu munca sa profesională, cunoştinţele medicale pentru a ajuta cu expertiza lui independentă nişte părinţi ai căror copii au fost vătămaţi postvaccinal şi vor ca responsabilii să fie traşi la răspundere? Este într-adevăr neobişnuit ca un medic să devină expertul părinţilor şi nu al cartelului farma care are milioane de plătit experţilor ce neagă orice legătură între vaccinuri şi autism?
Consideraţi că este bine să avem încredere în revistele medicale? Iată ce a ieşit la iveală în timpul celebrului proces Merck legat de medicamentul Vioxx: Editura Elsevier (proprietara revistei The Lancet şi a încă 500 de titluri medicale şi ştiinţifice!) a creat ŞASE reviste medicale FALSE, aranjate să arate ca şi revistele ştiinţifice, subvenţionate de Merck fără să declare acest lucru, reviste care publicau tot felul de articole favorabile firmei Merck. Ba mai mult, a apărut un memo intern de la Merck, unde se spunea despre medicii care criticau Vioxx că „va trebui să-i căutăm şi să-i distrugem acolo unde trăiesc”.
Asta că să ştiţi că aveţi de-a face cu un cartel de tip caracatiţă, care nu se dă înapoi de la nimic!
Aspectele etice
„Dr. Wakefield nu a avut aprobarea comitetului de etică.”
FALS: Copiii au fost investigaţi în primul rând pe baza indicaţiilor clinice şi nu ca obiecte de studiu! Singurul element de cercetare al lucrării Lancet care necesită aprobarea comisiei de etică era analiza sistematică a biopsiilor copiilor, pentru care s-a obţinut aprobarea comisiei de etică (proiectul 162-95).
În plus, în decizia Consiliului Medical General, dr. Wakefield este acuzat în mod fals că ar fi dispus să se facă puncţii lombare câtorva dintre cei 12 copii doar pentru a experimenta pe ei, deci fără indicaţii clinice.
Ei bine, în primul rând dr. Wakefield nu făcea parte din echipa de clinicieni care investiga copiii direct, echipa era condusă de reputatul gastroenterolog prof. Walker-Smith. În al doilea rând, iată ce explicaţii a dat chiar prof. Walker-Smith când a fost întrebat în 1996 de unul din membrii Comitetului de Etică al Spitalului Royal Free, dacă un regim intensiv de investigaţii era justificat. Citiţi şi apreciaţi dumeavoastră înşivă la ce s-a referit acest om care şi-a dedicat întreaga viaţa profesională pentru a ajuta copiii cu boli gastrointestinale:
„Aceşti copii suferă de o boală cu o prognoză lipsită de speranţă în legătură cu tulburarea cerebrală generalizată. Adesea, ei nu au beneficiat de nivelul de investigaţii considerat adecvat pentru copii aflaţi în asemenea situaţii devastatoare. În ce priveşte simptomele gastrointestinale, care sunt prezente la toţi copiii pe care îi investigăm, ele au fost în trecut mai mereu abordate în mod superficial (under-investigated).”
Nu există nicio îndoială că toţi copiii descrişi în lucrarea Lancet erau bolnavi. Toţi aveau o istorie medicală de dezvoltare normală, urmată de regresii comportamentale. Toţi aveau simptome gastrointestinale, motiv pentru care toţi primiseră trimiteri de la doctorii lor pentru cel mai reputat gastroenterolog pediatric pe plan mondial, prof. Walker-Smith. Investigaţiile de diagnosticare, cu indicaţii clinice, nu aveau nevoie de aprobarea vreunei comisii de etică, deoarece urmăreau unicul scop de a stabili un diagnostic şi un tratament!
Cităm din decizia Consiliului Medical General: „Copiii descrişi în lucrarea Lancet au fost admişi pentru scopuri de cercetare într-un program de investigaţii pentru Proiectul 172-96 şi scopul proiectului era să investigheze nou-postulatul sindrom postvaccinal.”
Nici vorbă să fie adevărat! Să vedem de ce.
Pe 5 septembrie 1995, Comitetul de Etică a acordat prof. Walker-Smith (deci nu doctorului Wakefield!) aprobarea generică pentru analiza biopsiilor copiilor la care urma să se facă colonoscopii în cadrul Proiectului 162-95 (se vede că sunt alte cifre decât 172-96). De la jumătatea lui 1996, au început să vină la Spitalul Royal Free tot mai multe familii cu copii care aveau simptome gastrointestinale. Singurul aspect de „cercetare” referitor la acei copii a fost colectarea de date de la cele două biopsii suplimentare şi analiza ulterioară a biopsiilor în laborator, aspect care fusese deja aprobat etic în Proiectul 162-95.
În septembrie 1996, într-un proiect separat, a fost dezvoltat un protocol pentru un „studiu-pilot”, menţionăm din nou, separat, de investigare a copiilor din lucrarea Lancet, cu titlul Un nou sindrom pediatric: Enterita şi tulburări dezintegrative în urma vaccinării ROR, studiu aprobat şi el de Comisia de Etică (Proiectul 172-96).
Consiliul Medical General s-a făcut un pic că a confundat aceste proiecte, a „confundat” şi autorii între ei (prof. Walker-Smith cu Wakefield) şi a mai „confundat” şi analizele făcute din indicaţii clinice cu cele făcute pentru „cercetare”, deşi reiese clar din documente că NICIUN copil din lucrarea Lancet nu făcea parte din studiul-pilot 172-96 şi deşi Comisia de Etică ştia de asemenea că toţi copiii ulterior prezentaţi în lucrarea Lancet erau investigaţi EXCLUSIV pe baza indicaţiilor clinice şi NU ca obiecte de studiu! Toţi aceşti copii aveau la dosar DOAR forme de consimţământ informat cu privire la proiectul 162-95, fiind singurul la care luau parte.
În final, ce ironie, proiectul 172-96 nu a mai demarat niciodată. Ca atare, copiii nici nu aveau cum să fie „înrolaţi” în acest studiu (unde, vezi Doamne, ar fi fost violate prevederile Comisiei de Etică) deoarece acest studiu NU a pornit niciodată. DE CE oare? Pentru că NU au mai fost fonduri, NU se doreşte niciun fel de investigare a tragediilor cauzate de vaccinuri!
Nu ne mai surprinde nici faptul că, în 2004, când Brian Deer a afirmat că dr. Wakefield nu avusese aprobarea Comisiei de Etică, el ştia deja că biopsiile efectuate la copiii din lucrarea Lancet primiseră aprobarea Comitetului de Etică al Spitalului Royal Free în proiectul 162-95, după ce în ianuarie 2004 Deer obţinuse documentele relevante în urma unei cereri conform dreptului la liberă informaţie.
Mai mult decât atât, preşedintele Comitetului de Etică, dr. Pegg, i-a scris decanului Zuckerman de la Şcoala Medicală a Spitalului Royal Free în iulie 1998 următorul mesaj: „Am aprobat colectarea de date în urma unor investigaţii indicate clinic. În prezent, nu este datoria unui comitet de etică să pună sub semnul întrebării deciziile unui clinician despre ce fel de investigaţii sunt indicate din punct de vedere clinic şi ce fel de investigaţii nu sunt indicate. Cu toate acestea, noi nu acceptăm doar cuvântul investigatorului, ci solicităm ca toate cererile de aprobare să fie analizate de un expert independent. În acest caz, Dr. Owen Epstein a analizat proiectul şi ne-a trimis o scrisoare prin care afirmă că «susţine puternic» acest studiu.”
Deci prof. Walker-Smith a avut şi aprobarea Comitetului de Etică şi analiza aprobatoare a unui expert independent, după cum este menţionat dealtfel şi în lucrarea Lancet!
Mai mult decât atât, prof. Walker-Smith la rândul lui i-a scris o scrisoare preşedintelui Comitetului de Etică, dr. Pegg, tot în iulie 1998, după cum urmează:
„În continuarea seriei de cazuri publicate în Lancet, continuăm să consultăm astfel de copii pe bază de indicaţii clinice şi efectuăm colonoscopii şi teste de sânge pentru a decide dacă să le administrăm Mesalazine [un medicament antiinflamator special pentru sindromul colonului iritabil – n.m.]. Dr. Wakefield analizează rezultatele noastre [sic!] şi unele biopsii suplimentare (pentru care avem permisiune) sunt utilizate în cercetare. De aceea aş dori să solicit în mod formal aprobarea Comisiei de Etică pentru analiza de cercetare clinică a copiilor pe care continuăm să-i monitorizăm în funcţie de indicaţiile clinice.”
Mai mult decât atât, prof. Walker-Smith se adresează directorului Spitalului Royal Free, Martin Else, tot în 1998:
„Copiii cu autism care au simptome gastrointestinale au fost investigaţi de la bun început doar pe bază de indicaţii clinice, cu aprobarea Comitetului de Etică. De asemenea, ţine de rutina departamentului nostru să avem aprobare etică pentru a lua biopsii endoscopice cu scopuri de cercetare, cu consimţământul părinţilor, pentru toţi copiii cărora le facem colonoscopii indicate clinic. Niciodată nu ne-am mişcat în afara cadrului aprobat de Comitetul de Etică sau dictat de un comportament ştiinţific etic. Avem cele mai clare dovezi, publicate şi nepublicate, că toţi aceşti copii suferă de o formă de sindrom cronic de colon iritabil…”
Am prezentat doar pasajele mai importante din cartea Callous Disregard, pe care v-o recomandăm călduros. Mai sunt foarte multe detalii interesante, dar considerăm că pasajele prezentate până acum sunt edificatoare în ceea ce priveşte faptul că afirmaţiile legate de lipsa de etică a investigaţiilor echipei prof. Walker-Smith sunt nişte minciuni sfruntate, iar dr. Wakefield a fost doar ţapul ispăşitor într-un meci cu miza foarte mare, după cum vă vom arăta în continuare.
Alte „mituri” despre de. Wakefield
„Dr. Wakefield a falsificat datele şi a raportat greşit rezultatele clinice.”
FALS: Nu există nicio bază pentru aceste afirmaţii, care au fost deja dovedite a fi false. Plângerea depusă de dr. Wakefield la Comisia de Reclamaţii a Presei dovedeşte şi ea aceasta. Vă recomandăm să citiţi cu atenţie această plângere!
„Concluziile echipei Wakefield nu au fost replicate de alţi cercetători independenţi.”
FALS: Rezultatele-cheie cu privire la hiperplazia limfoidă nodulară şi colita la copiii cu tulburări de spectru autist au fost confirmate independent în cinci ţări.
„Studiul a fost retras de majoritatea autorilor.”
FALS: 11 din 13 autori au publicat o „retragere a unei interpretări”, cum că vaccinul ROR ar fi un posibil declanşator al sindromului descris. Aceasta rămâne o posibilitate şi o posibilitate nu are cum să fie retrasă.
„Cercetările lui Wakefield au fost discreditate.”
FALS: Cei care au încercat să discrediteze cercetările s-au bazat doar pe miturile de mai sus. Rezultatele din lucrarea doctorului Wakefield sunt relevante şi foarte importante.
Importanţa lucrării Lancet
– Prima demonstraţie de patologie intestinală în tulburările de spectru autist
Simptomele gastrointestinale sunt foarte frecvente la copiii cu autism, iar aceste simptome sunt asociate cu inflamaţia intestinului. Tratamentul inflamaţiei intestinale poate duce la îmbunatăţirea simptomatică atât la simptomele gastrointestinale cât şi la cele comportamentale.
– Prima demonstraţie a unui metabolism anormal al vitaminei B12 la copiii cu autism
Acum această descoperire a devenit subiectul unor cercetări clinice majore în autism, începând cu studiul deosebirilor genetice în metabolismul B12/folat până la tratamente cu forme active de B12.
– Prima lucrare ştiinţifică în care se relatează efectul „rechallenge” al unui vaccin antirujeolic
Analize ulterioare au indicat că inflamaţiile intestinale sunt semnificativ mai puternice la copiii autişti supuşi la vaccinări antirujeolice repetate (rechallenge) decât la copiii care primesc doar un singur vaccin cu tulpina rujeolică.
Termenul „rechallenge” descrie o situaţie în care simptomele apar după o expunere, iar după o re-expunere fie la acelaşi factor, fie la un factor similar (de ex. vaccinuri cu componentă rujeolică), simptomele fie reapar, fie se înrăutăţesc. Acest set specific de circumstanţe este considerat de Institutul American de Medicină ca o dovadă puternică de cauzalitate şi nu poate fi respins ca o „coincidenţă”.
La unul din cei 12 copii analizaţi în The Lancet Paper, dr. Wakefield a fost şocat să vadă în fişa medicală un acord semnat de părinţi pentru administrarea vaccinului ROR la doar patru luni ale copilului! Există astfel suspiciuni justificate că acest copil a făcut parte dintr-un experiment care s-a încheiat tragic şi care nu a fost niciodată raportat.
– Prima lucrare ştiinţifică în care s-a căutat dovada unei tulburări mitocondriale prin măsurarea coeficientului lactat-piruvat în lichidul cerebrospinal
Tulburările mitocondriale („mito”) par a fi frecvente la copiii cu autism. Guvernul american a admis că vaccinurile au declanşat autismul Hannei Poling, un copil cu tulburare mitocondrială.
Citiți a patra parte a acestui articol
Citiți și:
Donald Trump: vaccinarea masivă cauzează autism
Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați
yogaesoteric
22 ianuarie 2017