YOGA m-a învăţat să îndrăgesc oamenii

Mi-am propus să răspund la întrebarea „Cum m-a ajutat pe mine YOGA şi cum m-am transformat?” observându-mă cu atenţie pe parcursul unei zile obişnuite din viaţa mea.

M-am trezit într-o stare de linişte şi fericire. Parcă veneam dintr-o lumină, către o lumină şi mai mare. Aveam o odihnitoare stare de nou-născut, fără niciun fel de griji şi probleme, o stare de protecţie divină şi chiar confort. Mi-am adus curând aminte de cele 1001 de treburi ale acestei zile şi m-am ridicat pentru a face consacrarea zilei, rugându-l pe DUMNEZEU să-mi fie alături pe parcursul acestei zile pentru a reuşi să fac tot ceea ce am de făcut. Această scurtă consacrare mi-a dat un sentiment de pace şi încredere că voi reuşi să fac tot ce mi-am propus, dar şi indescriptibilul sentiment că am suficient timp la dispoziţie pentru toate treburile. Am făcut apoi o meditaţie de jumătate de oră, cu care îmi încep întotdeauna ziua. Îmi rezerv întotdeauna minim 45 de minute dimineaţa pentru câteva tehnici yoghine. Dacă am timp, fac şi ASANA-e, dacă nu, doar meditaţie. Această meditaţie m-a transportat într-o realitate ideală, conectându-mă la principiile şi idealurile divine şi conferindu-mi forţa de a le respecta. Imediat după această meditaţie, am mai făcut o scurtă mentalizare, pe muzică, invocând o stare intensă şi euforică de iubire, pe care îmi doresc să o manifest exemplar întreaga zi.

Astăzi a trebuit să plec mai devreme la serviciu, deci nu am mai avut timp să fac şi alte exerciţii yoghine şi nici să mănânc. KRIYAS-urile (tehnici de purificare) yoghine de dimineaţă mi-au intrat în reflex şi mă simt excelent după ce le realizez. În metrou, am urmărit să nu îmi las mintea să vagabondeze, ci să mă focalizez cât mai bine în clipa prezentă, asupra momentului ACUM. Este un exerciţiu yoghin care conferă o indescriptibilă stare de linişte interioară şi care face ca orice „timp mort” să fie un timp câştigat.

La serviciu ziua a fost oarecum dificilă: multe activităţi diferite, disparate, interacţiune cu mulţi oameni. Este vizibil cât de eficient le rezolv pe toate, fără niciun fel de stres, şi ştiu că asta se datorează practicii YOGA. Înainte nu eram deloc capabil de asemenea eficienţă. Cei din jur resimt evident în mod plăcut interacţiunea cu mine. Nu am avut niciun fel de tensiuni sau certuri, în ciuda nenumăratelor situaţii potenţial explozive care au existat. Înainte eram un tip banal, acum este evident că atrag simpatia oamenilor. De altfel, îmi place să îi fac să se simtă bine, să îi bine dispun, să îi complimentez sau să îi fac să râdă. Îmi plac oamenii, pe scurt, îmi sunt foarte dragi – înainte să practic YOGA îmi erau indiferenţi.

Deoarece am început de ceva timp un regim alimentar mai riguros şi nu am apucat să-mi fac de mâncare dimineaţa, aştept cu răbdare să ajung acasă şi să-mi fac singur de mâncare, nu simt deloc nevoia să mă îndop cu tot felul de prostii. Îmi place să fiu independent şi îmi pregătesc singur tot ceea ce este necesar. În drum spre casă, îmi găsesc timp pentru o plimbare şi pentru a savura lumina soarelui de după-amiaza prin frunzele încă verzi ale copacilor, totul îmi pare de o frumuseţe magică şi aceasta mă face să nu fiu afectat de înghesuială şi agitaţie.

După amiază au venit în vizită, pe rând, diferiţi prieteni, având nevoie de ajutorul meu sau pur şi simplu pentru că simţeau nevoia să mă vadă. Realizez acum că înainte nu aveam atâţia prieteni. Nu eram capabil să dau un sfat înţelept, pentru că nu aveam cunoştinţele necesare şi nu prea îmi păsa de oameni. Mi-am găsit timp să rezolv şi diferite treburi, la solicitarea colegilor şi prietenilor mei, pentru că mi-am propus să nu refuz niciodată astfel de solicitări.

La un moment dat am început să-mi practic exerciţiile zilnice de YOGA. Remarc progresele evidente pe care le-am făcut şi mă bucur de modul în care, prin practica YOGA, pot suplini orice carenţe sau deficienţe la nivel fizic, pentru a fi în permanenţă sănătos. Ştiu că în mod normal am unele puncte mai slabe şi am grijă să le suplinesc prin exerciţii specifice.

Seara, uneori mai citesc sau mai ies la o plimbare, dar astăzi, pentru că încă sunt sub impresia trăirilor şi revelaţiilor extraordinare pe care le-am avut în vacanţa spirituală de la Costineşti, prefer să meditez mai mult şi să aprofundez aceste noi orizonturi care mi s-au deschis.

Ce aş mai putea adăuga? Mă simt extraordinar de împlinit sufleteşte şi fascinat de aventura vieţii mele. Nu mă plictisesc niciodată, nu obosesc niciodată; rareori sunt trist. Sunt foarte, foarte îndrăgostit şi aceasta mă face să fiu şi foarte fericit.

Nu ştiu ce ar fi fost viaţa mea fără YOGA, nu ştiu cine şi unde aş fi fost şi nici nu mă interesează. Important este că prin YOGA am devenit un om bun şi capabil să facă lucruri bune.

A., an 10

Citiţi şi:
Speranţa 
În călătoria noastră spirituală oricine poate face un salt direct de la nivelul de jos, la cel mai înalt

yogaesoteric
decembrie 2008