Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Yoga >Yoga pentru avansaţi >
Maturitatea spirituală apare atunci când experienţa spirituală se acumulează şi rodeşte
 

de Monica Dascălu

Orice yoghin este conştient de transformările care apar în fiinţa sa graţie practicii spirituale. Prin eforturi susţinute şi practică spirituală perseverentă se produc în timp, periodic, aşa-numitele „salturi spirituale prin acumulare”. După o practică spirituală consecventă timp de mai mulţi ani de zile, multitudinea experienţelor acumulate în practica sprituală se cristalizează şi dă roade, făcându-ne să atingem o stare de maturitate în plan spiritual. Acest lucru însă nu este valabil pentru orice practicant yoga. Contează şi calitatea practicii, nu doar cantitatea, precum şi autenticitatea angrenării noastre spirituale. Există un număr mare de yoghini mediocri şi superficiali care se menţin uneori şi după 20 de ani de yoga într-o stare de infantilism spiritual sau pur şi simplu de opacitate şi indiferenţă.

Roadele practicii spirituale apar în timp

Pentru orice organism sau fiinţă, maturitatea rezultă în urma proceselor naturale de creştere şi este atinsă atunci când organismul respectiv îşi dezvoltă integral potenţialităţile fiziologice. Maturitatea fizică exprimă dezvoltarea integrală a tuturor sistemelor şi funcţionalităţilor corporale şi în mod uzual este exprimată prin capacitatea de a da naştere unor alte fiinţe (de a procrea), întrucât sistemul reproducător se dezvoltă ceva mai târziu în cadrul structurii biologice. Printre altele, o condiţie a maturizării chiar la nivel fizic este depăşirea dependenţelor, de exemplu faţă de părinţi, pentru asigurarea supravieţuirii. Pe de altă parte, maturitatea emoţională exprimă un echilibru interior, o anumită autonomie în plan afectiv. Există multe fiinţe umane care nu ating niciodată o reală maturitate emoţională.

O plantă ajunge la maturitate atunci când rodeşte. Un animal ajunge la maturitate atunci când poate face pui. Fiinţa umană este mult mai complexă şi pentru ea maturitatea nu exprimă doar completitudinea funcţiilor fiziologice. Pentru ea, maturitatea exprimă şi autonomia, independenţa, responsabilitatea, ca şi capacitatea de a îi sprijini sau îndruma pe alţii.

Maturitatea spirituală, dintr-un punct de vedere, poate fi înţeleasă pornind de la aceeaşi idee a rodului, a rodirii. Maturitatea spirituală este atinsă atunci când practica noastră spirituală rodeşte - nu doar pentru noi înşine, ci noi putem să dăruim celorlalţi din aceste roade spirituale pe care noi acum le culegem datorită eforturilor spirituale adecvate. Ea implică şi un anumit grad de autonomie, pentru că în acest stadiu avansat de dezvoltare interioară devenim capabili să ne raportăm direct la anumite aspecte esenţiale precum principiul adevărului, avem discernământ şi putem să luăm singuri decizii înţelepte.

Cristalizarea experienţelor spirituale

Maturitatea spirituală este rodul unei acumulări de experienţă şi practică spirituală şi necesită de regulă ani de zile de practică spirituală stăruitoare şi atentă. Aceasta implică acumularea de experienţe spirituale profunde şi benefice, variate, precum şi o anumită cristalizare interioară a acestor experienţe, capacitatea de a le trăi în sinteză, de a le utiliza în sens creator şi de a învăţa din ele.

Unele rare fiinţe umane au acumulat această experienţă prin eforturile depuse în vieţile anterioare şi s-au născut acum cu capacitatea de a-şi aminti şi a actualiza rapid această experienţă, dar pentru marea majoritate a practicanţilor yoga maturitatea apare după ani de zile de practică atentă, corectă, perseverentă. Printre calităţile care însoţesc maturitatea spirituală se numără înţelepciunea, discernământul, detaşarea, aspiraţia, generozitatea, iubirea, dăruirea, umilinţa.

Trecerea încercărilor, proba maturităţii

Maturitatea spirituală este probată atunci când aspirantul trece cu succes testele spirituale la care este supus pe calea spritiuală pe care se află; atunci când aspirantul din contră pică în mod repetat testele spirituale cu care este necesar să se confrunte, nu putem vorbi de maturitate spirituală. Putem să ne dăm seama că am atins o stare de maturitate spirituală atunci când suntem capabili să alegem fără ezitare ceea ce ştim că este bun pentru noi şi pentru evoluţia noastră spirituală şi să respingem ferm ceea ce ştim că este rău, fără să simţim deloc nevoia de a ne justifica în faţa noastră sau a celorlalţi.

Adevărata maturitate spirituală implică armonizarea plenară şi profundă a întregii fiinţe. Calea spirituală pe care noi ne aflăm, yoga integrală, ne oferă suficiente tehnici adecvate pentru armonizarea şi dezvoltarea noastră plenară la toate nivelurile fiinţei noastre: vital, afectiv, psihic, mental, relaţional, erotic, spiritual. Este important să înţelegem că nu este deloc înţelept să neglijăm nici un aspect al fiinţei noastre, ci să integrăm toate acestea în mod unitar şi echilibrat.

Maturitatea spirituală implică de asemenea să fim capabili să ne asumăm responsabilităţi în cadrul grupului sau şcolii spirituale din care facem parte; să înţelegem priorităţile momentului, dar şi perspectivele de viitor – consecinţele evenimentelor care se petrec în prezent, consecinţele faptului că noi alegem să acţionăm cu discernământ sau alegem să nu facem nimic în anumite conjuncturi. Atunci când ne dăruim viaţa unor nobile idealuri, maturitatea spirituală este cea care ne ispiră să ne asumăm un rol activ în realizarea acestora.

Câteva repere 
Cum putem recunoaşte starea de maturitate spirituală?

Putem spune că am atins o stare de maturitate sprituală atunci când:
- Pentru noi într-adevăr Dumnezeu este pe primul loc în viaţa noastră.
- Raportarea la voinţa divină, a face voia divină, este pentru noi ceva spontan şi firesc.
- Suntem dispuşi să ne transformăm şi să eliminăm din fiinţa noastră tot ceea ce ne frânează evoluţia spirituală şi nu este divin integrat.
- Înţelegem prin trăire directă necesitatea transcenderii egoului şi facem eforturile necesare în această direcţie.
- Ne este foarte clar că nu ne-am născut ca să ne distrăm sau ca să ne pierdem timpul aiurea.
- Avem capacitatea şi disponibilitatea de a face eforturile spirituale necesare pentru atingerea ţelurilor spirituale pe care ni le-am propus.
- Trecem cu succes încercările (testele) spirituale cu care ne confruntăm.
- Suntem capabili să ne recunoaştem cu onestitate greşelile şi să învăţăm din acestea.
- Manifestăm exemplar stările de detaşare şi umilinţă.
- Suntem capabili să iubim oamenii, ne manifestăm spontan cu generozitate oferindu-le exact ceea ce au cel mai mult nevoie pentru a creşte spiritual.
- Ne asumăm cu curaj anumite responsabilităţi faţă de cei din jur şi faţă de grupul spiritual din care facem parte şi reuşim să le îndeplinim cu succes.
- Suntem autonomi şi independenţi; înţelegem că noi de fapt nu putem fi niciodată „autonomi” faţă de Dumnezeu, dar putem să ajungem să fim total topiţi în Dumnezeu.
- Căutăm cu inima deschisă Adevărul Divin, fără a emite şi menţine judecăţi şi păreri personale despre nu contează ce evenimente, fiinţe sau aspecte ale realităţii.
- Relaţia cu ghidul spiritual este mult mai deschisă, directă, sinceră, pentru că de-abia acum începem să realizăm cu adevărat importanţa excepţională a acestei relaţii. Deşi în aparenţă nu mai avem nevoie de ghidare la fiecare pas, ca la începutul practicii, relaţia cu Ghidul nostru spiritual este în mod firesc pentru noi cheia de boltă a evoluţiei noastre interioare şi implică o legătură de suflet indestructibilă, permanentă, liber consimţită.

Citiţi şi:
Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin
Testele spirituale şi practicanţii avansaţi 
Etape şi dificultăţi care apar odată cu realizarea sadhana-ei (antrenamentul spiritual) 

yogaesoteric
ianuarie 2008


Articole publicate recent

Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga