Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Şivaism >Articole >
Puterea voinţei în viziunea Şivaismului din Caşmir (II)
de prof. yoga Dan Bozaru

Citiţi aici prima parte a acestui articol: Puterea voinţei în viziunea Şivaismului din Caşmir (I).

În momentele de mare intensitate emoţională, toate forţele şi energiile care operează prin intermediul minţii şi al simţurilor se retrag brusc în inima naturii esenţiale a subiectului conştient. În străvechiul tratat PRATYABHIJNAHRIDAYA se face chiar o comparaţie între acest proces subtil şi reacţia pe care o are o broască ţestoasă când apare un pericol exterior şi îşi retrage membrele sub carapace.

În cazul omului obişnuit continuitatea vieţii mentale se întrerupe rapid. El nu are niciun control asupra unei asemenea situaţii şi tocmai de aceea este complet distras de emoţiile pe care le resimte, aspirat cu forţă de curentul foarte puternic al energiilor subtile, spre deosebire de yoghinul avansat care deţine controlul deplin asupra acestui proces şi poate, cu ajutorul colosalei energii declanşate atunci prin fluxul emoţiilor sale, să penetreze direct în inima propriei sale naturi subtile interioare.

Practicantul spiritual învaţă gradat să procedeze în acest mod chiar în momentul în care îl cuprinde frica teribilă, când simte o adâncă depresie ori un mare dezgust. În acelaşi timp, el trebuie să urmărească să pătrundă în sursa vitalităţii (VIRYA), care îşi intensifică activitatea simţurilor în timpul extazului trezit de fuziunea amoroasă transfiguratoare cu continenţă, când trăieşte bucuria intensă pe care i-o stârneşte achiziţionarea unui obiect frumos sau când revede după o vreme îndelungată o fiinţă iubită ori o rudă foarte dragă. Copleşit de uluirea născută de propria sa realizare spirituală, yoghinul resimte atunci emoţiile puternice izvorâte din interiorul său ca pe nişte aspecte particulare ale beatitudinii de natură estetică pe care o trăieşte în conştiinţa sa; înţelege şi totodată experimentează cufundat în preafericirea divină nesfârşită toate emoţiile vieţii care se adună ca nişte râuri în oceanul conştiinţei lui extatice.

Treaz în fiecare acţiune

Omul obişnuit, amorţit din punct de vedere spiritual, aflat sub puternica influenţă a MAYA-ei (iluzia cosmică), devine victima unor astfel de stări emotive, deoarece în asemenea momente crede în mod eronat că numeroasele lui percepţii şi acţiuni sunt independente de pulsaţia divină universală a naturii sale interioare, autentice, esenţiale. Pentru a avea viziunea intuitivă directă că acestea fuzionează de fapt este necesar ca subiectul să reziste tendinţei datorate lipsei de trezire spirituală de a face distincţie între feluritele funcţii ale conştiinţei (a voi, a cunoaşte, a acţiona etc.)

În felul acesta cel care este pregătit descoperă fulgerător că, în realitate, aceste funcţii sunt aspecte ale unicei şi indivizibilei vibraţii infinit de complexe a conştiinţei. Un asemenea nivel interior poate fi atins prin pătrunderea lucidă în primul moment de manifestare a voinţei, pe care îl descoperim atunci când suntem foarte vigilenţi faţă de conjunctura şi starea în care ne aflăm.

Fiecare clipă este practic un nou început care sălăşluieşte în eternitatea prezentului, acolo unde orice start încetează să existe. Cu cât ne apropiem mai mult de experienţa momentului în care apare impulsul acţiunii, cu atât venim mai direct în contact cu actualitatea concretă a prezentului şi cu autenticitatea fiinţei noastre. De aceea, textele înţelepciunii şivaite sfătuiesc aspiranţii la eliberarea supremă să facă efortul de a-şi menţine conştiinţa cât mai trează faţă de orice acţiune pe care o desfăşoară.

De pildă, atunci când yoghinul este cuprins de frică, va trebui să fie foarte atent la momentul apariţiei dorinţei pe care o simte de a-şi ridica piciorul de la pământ pentru a fugi; apoi trebuie să fie foarte atent la efortul pe care îl face atunci când ridică piciorul şi, de asemenea, să conştientizeze direcţia în care intenţionează să-l plaseze, cât şi actul prin care se realizează aceasta.
În mod similar trebuie să fie foarte vigilent la fiecare fază în care rosteşte cuvinte şi propoziţii într-o stare vivace de spirit ori la felul în care îşi mişcă degetele atunci când cântă la un instrument etc.

Dincolo de limitele simţurilor

Acelaşi efect este valabil şi în cazul percepţiilor. Yoghinul trebuie să-şi focalizeze atenţia asupra intenţiei eliberate de orice gând (NIRVIKALPA) de manifestare a conştiinţei, care defineşte în realitate impulsul iniţial al percepţiei. Pentru un moment, subiectul individual experimentează aceeaşi identitate între entităţile pe care doreşte să le perceapă şi propria lui conştiinţă, la fel cum Însuşi SHIVA, care este Supremul Subiect Conştient, percepe identitatea dintre El Însuşi şi fiecare entitate din univers.
Focalizată astfel asupra momentului iniţial al voinţei, puterea conştiinţei yoghinului, liberă de orice construcţii mentale, transcende limitările impuse de diversitatea percepţiilor. Yoghinul devine atunci una cu realitatea supremă a naturii lui esenţiale, atotcuprinzătoare.

Orice etapă din procesul evoluţiei sau retragerii activităţii voinţei este iluminată de conştiinţa reflexivă a yoghinului. Percepând totalitatea experienţei sale prin prisma viziunii unitare a conştiinţei universale, el experimentează subiectul, obiectul şi mijloacele cunoaşterii ca un singur întreg, sălăşluind în inima esenţială a Supremului Subiect Conştient – Dumnezeu, cu care acum este pe deplin identificat. Deoarece a ars complet simţul diversităţii în focul conştiinţei, transmutând-o astfel în unitatea adevăratei sale naturi, yoghinul iluminat rămâne perfect stabilit în fluxul suprem al puterilor conştiinţei.

El menţine astfel o stare de vigilenţă în fiecare clipă a experienţei sale cotidiene, fie că se află în starea de veghe, în starea de vis sau în starea de somn profund fără vise. Atunci spaţiul, timpul, schimbarea şi forma sunt recunoscute ca modalităţi de manifestare a conştiinţei, fără ca aceasta să mai fie condiţionată de ele. Yoghinul iluminat este astfel mereu conştient de puterea gigantică a pulsaţiei adevăratei lui naturi şi nu doar în momentul iniţial, ci în fiecare etapă a activităţii şi percepţiei sale. El realizează atunci că toate lucrurile există doar în virtutea identităţii lor cu Supremul Subiect Conştient (SHIVA), care este chiar el însuşi, şi înţelege că nu mai poate fi supus nicicând, de atunci înainte, transformărilor în SAMSARA.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 67.

Citiţi şi:
Priza de conştiinţă şi experienţa individuală în manifestare
Stările de conştiinţa şi analiza lor comparativă din perspectiva Şivaismului din Caşmir

yogaesoteric
22 octombrie 20009




Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga