Edit this page
Modify this page
Edit this string
         
Sunteţi aici: Home >Sănătate >Articole >
Avantajele produselor naturale în raport cu medicamentele de sinteză (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
Este evident pentru oricine că un drajeu roşu sau albastru cuprinzând doar unul dintre principiile active ale unei plante (substanţă care de cel mai multe ori nici nu e naturală, ci sintetizată în laborator şi, deci, lipsită de principiul vital) nu poate avea un efect comparabil cu cel al plantei sau al extractului de plantă. Un element extras dintr-un ansamblu nu poate fi decât incomplet şi, prin urmare, insuficient. Îi va lipsi întotdeauna sprijinul substanţelor sinergice indispensabile acţiunii lui, astfel încât diferiţii factori se sprijină, se completează, se întăresc reciproc în aspectele potenţial agresive, mai mult decât dacă ar fi fost folosiţi izolat. Evidenţa este atât de categorică încât nu necesită alte dovezi. Astfel, scorbutul n-a putut fi vindecat cu vitamina C de sinteză, folosită chiar în doze mari. Dar boala aceasta se tratează prin consumarea anumitor legume sau fructe (lingurea, varză, hrean, lămâie). Profesorul Paris a demonstrat că vegetalele acestea acţionează graţie vitaminei C, dar mai ales datorită prezenţei concomitente a vitaminei C2, necesară acţiunii primeia.

Se cunosc deopotrivă şi alte raţiuni ale folosirii vegetalelor. De exemplu, sunt binecunoscute proprietăţile energizante ale caiselor. Or, acestea conţin tocmai zaharuri simple (levuloză şi glucoză, pentoză, arabinoză) – adevăraţi combustibili pentru organism şi care nu solicită în plus tubul digestiv. Mai mult, asocierea cu acizii organici conţinuţi în fruct pare să fie de mare importanţă pentru metabolizarea lor.

Zaharurile din struguri sunt reprezentate în principal de glucoză – component normal al sângelui – şi, în consecinţă, aceste zaharuri nu au nevoie de digestie. De aceea, strugurii sunt recomandaţi atât în cazul constipaţiilor, cât şi în cazurile de gută sau reumatism.

Un element oarecare dintre cele care intră în alcătuirea caisei ori a strugurelui, sau o asociere fantezistă a celor mai bune elemente cunoscute în prezent n-ar putea să asigure ansamblul proprietăţilor fructului integral.

Toate elementele unui vegetal sunt, într-adevăr, necesare acţiunii optime a acestuia: sărurile minerale complementare, oligoelementele, enzimele, mucilagiile, glucidele, proteinele, lipidele, vitaminele etc., care nu pot avea eficacitate decât în sinergie. Majoritatea vegetalelor conţin vitamine ale complexului B. Consumul, chiar crescut, de legume, fructe sau cereale înzestrate cu acest complex nu atrage după el inconveniente serioase. Izolată, vitamina B1  se comportă ca un antagonist al vitaminei PP. Dar ea nu este niciodată „agresivă” atunci când e administrată sub forma germenilor de grâu, a drojdiei de bere ori a orezului nedecorticat.

Clorofila legumelor şi a fructelor, a plantelor în general, are o enormă importanţă în menţinerea echilibrului intern al organismelor animale. Ea este „sângele verde” al vegetalelor. Între ea şi hemoglobină sunt puţine deosebiri: nucleul lor comun este botezat hemopirol, metalul însoţitor fiind într-un caz fierul şi în celălalt magneziul. De aceea, clorofila s-a distins de mult timp prin virtuţile ei  antianemice, prin proprietăţile ei tonifiante şi ca factor de creştere. Unii autori îi acordă, în plus, proprietăţi anticancerigene.

Alimentele naturale sunt medicamentele noastre

Alimentele naturale şi plantele medicinale, într-un mod competent dozate şi asociate unele cu altele, pot constitui veritabile medicamente.

Iată câteva argumente în această direcţie:
- alimentele naturale conţin agenţi farmacologici (naturali) de care organismul se poate folosi ca de nişte medicamente (vitamine, elemente minerale, aminoacizi, amine biogene ş.a.m.d.);
- alimentele naturale obţinute în condiţii biologice (şi nu prin hiperstimulare) şi plantele medicinale nu numai că nu intoxică organismul, ci aduc nutrienţi mai uşor asimilabili şi stimulează astfel dezintoxicarea, redând corpului vigoarea şi sănătatea;
- alimentele naturale şi plantele medicinale sunt entităţi vii care se sacrifică pentru a ne asigura nouă viaţa. Ele au toate nivelurile energetice pe care le are şi fiinţa umană şi, prin urmare, sunt capabile să inducă modificări benefice fizice, emoţionale, mentale. Veridicitatea acestor afirmaţii este confirmată de eficienţa extraordinară a remediilor biofuncţionale (diluţii înalte ale unor extracte naturale, care, practic, nu mai conţin nicio moleculă din substanţa bioactivă).

Inspiraţi de tradiţia populară, anumiţi oameni de ştiinţă s-au angrenat în realizarea de studii şi corelaţii între anumite tipuri de alimente naturale şi unele maladii. Ei au descoperit astfel că alimentele naturale au, cu certitudine, importante proprietăţi farmaceutice. Astfel, terapeuţi autentici, cum este de exemplu doctorul francez Jean Valnet, prescriu plantele medicinale, legumele, fructele cerealele, mierea de albine pentru tratarea pacienţilor lor. Noile descoperiri în domeniul farmacologiei alimentare sunt de natură să provoace adevărate răsturnări de valori în mentalitatea medicală.

Oamenii pot să utilizeze (dacă sunt corect informaţi şi educaţi în acest sens) alimentele naturale pentru a-şi menţine un grad optim de vitalitate şi sănătate sau pentru a ameliora ori vindeca anumite maladii. Asistăm la o situaţie inedită: oamenii de ştiinţă contemporani, angrenaţi într-o muncă pasională, dau explicaţii biochimice (dar nu pot fi explicate şi cauzele subtil-energetice) faptului că alimentele naturale pot constitui medicamentele noastre.

Este normal de fapt să se petreacă aşa, pentru că acum medicina şi farmacologia se întorc la origini. Ele au pornit de la Natură şi se întorc la Natură (medicamentele de sinteză au plecat de la compuşi izolaţi din extracte naturale). În această direcţie, chiar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a iniţiat un program de culegere de informaţii din toate regiunile Globului, în care remediile naturale sunt folosite cu succes. Acest program se va focaliza mai ales asupra preparatelor miraculoase ale „vracilor”, ale şamanilor şi ale altor persoane iniţiate, şi reprezintă recunoaşterea oficială a valorii inestimabile a remediilor naturale şi chiar a practicilor magice.
 

Fragment preluat din lucrarea „Enciclopedia naturistă a vitaminelor” de profesor yoga Gregorian Bivolaru
 
 
Citiţi aici continuarea articolului
 
 
 
Citiţi şi:
 
 
yogaesoteric
12 iunie 2010
 
 


Recomandări articole
Actualitate
Astrologie
Civilizaţiile extraterestre
Demascarea Masoneriei
Paranormal
Revelaţii
Sănătate
Şivaism
Spiritualitate universală
Tantra
Tradiţia yoghină
Yoga