Philip Giraldi: Fabrica americană de minciuni

Există câteva aspecte pe care le consider adevărate în legătură cu anarhia care se deghizează în politica externă a SUA. În primul rând, și cel mai important, nu cred că vreun alegător l-a ales pe Joe Biden pentru că a dorit ca acesta să urmărească neîncetat un conflict inutil cu Rusia, care ar putea escalada cu ușurință într-un război nuclear cu consecințe inimaginabile.

Biden a declarat recent că SUA va sprijini Ucraina „până când vom câștiga”. Cu arme în valoare de zeci de miliarde de dolari furnizate deja Ucrainei și cu „consilieri” americani pe teren, asistăm la un scenariu în care soldații americani și cei ruși vor trage unul în altul în curând. Președintele sârb și editorialiști precum Pat Buchanan și Tulsi Gabbard consideră că suntem deja, de facto, în cel de-al treilea război mondial. Și este necesar să ne întrebăm cum de Casa Albă scapă basma curată, încălcând competențele de război consacrate în Constituția SUA.

În al doilea rând, cred că rușii au abordat Statele Unite și aliații lor cu niște cerințe destul de rezonabile în ceea ce privește propria lor securitate națională, în timp ce o alianță militară ostilă amenința să aterizeze la ușa lor. Problemele în joc erau perfect negociabile, dar SUA au refuzat să cedeze, iar Rusia s-a simțit obligată să intervină militar.

Cu toate acestea, nu există un război bun. Resping categoric invadarea unui alt stat, cu excepția cazului în care există o amenințare iminentă. Responsabilitatea pentru modul cum a evoluat situația din Ucraina revine Washingtonului.

În al treilea rând, cred că guvernele american și britanic, în special, au mințit fără încetare populația. Iar mass-media din majoritatea țărilor occidentale sunt complice la răspândirea acestor minciuni pentru a susține efortul de război împotriva Rusiei, în Ucraina. Minciunile se referă atât la originile, cât și la desfășurarea războiului și au existat, de asemenea, eforturi susținute de demonizare a președintelui Vladimir Putin și a tot ceea ce este rusesc. Inclusiv mâncarea, băutura, limba și cultura rusă și chiar sportivii profesioniști. Cea mai recentă victimă este o simfonie a lui Ceaikovski interzisă în Canada.

Putin este învinuit personal pentru inflație, penurie de alimente și probleme energetice care, de fapt, sunt mai degrabă din vina răspunsului nechibzuit oferit de Washington. Nu este lipsit de ironie faptul că Biden donează Ucrainei 1,7 miliarde de dolari pentru „asistență medicală”, când asistența medicală din SUA este în general considerată a fi printre cele mai proaste din lumea dezvoltată.

Cred că Rusia va câștiga confortabil războiul, iar Ucraina va fi forțată să cedeze teritorii, în timp ce contribuabilul american va plăti nota de plată pentru politicile de cheltuieli nesăbuite ridicate în prezent la peste 60 de miliarde de dolari. Ne așteaptă în același timp o inflație galopantă, penurie de energie și, în cel mai rău caz, o posibilă prăbușire a dolarului.

Toate acestea și politica din spatele lor m-au făcut să cred că Statele Unite ale Americii, susținute de unii dintre aliați, au devenit dependente de război ca scuză pentru eșecurile de politică internă și ca substitut al diplomației necesare soluționării disputelor internaționale. Casa Albă își descrie în mod ipocrit rolul de „lider global” sau de menținere a unei „ordini internaționale bazate pe reguli” sau chiar de apărare a „democrației împotriva autoritarismului”. Dar, în același timp, administrația Biden tocmai a ieșit dintr-un fiasco de evacuare a trupelor, care a pus capăt celor douăzeci de ani de ocupație a Afganistanului.

Fără să fi învățat nimic din Afganistan, trupele americane se află acum în mod ilegal în Siria și Irak, iar Washingtonul plănuiește un atac asupra Iranului din cauza afirmațiilor false ale Israelului, potrivit cărora iranienii dezvoltă o armă nucleară. Nici Siria, nici Irakul și nici Iranul nu amenință în vreun fel Statele Unite, așa cum nici rușii nu i-au amenințat pe americani înainte de schimbarea de regim din Ucraina din 2014, când SUA au aranjat răsturnarea unui guvern pro-Moscova. De asemenea, SUA au început să facă presiuni asupra NATO pentru a lua în considerare măsuri împotriva presupusei amenințări chinezești.

Războiul constant și campania de terorizare a populației au dus, de asemenea, la o erodare constantă a libertăților de care se bucurau americanii cândva, inclusiv libertatea de exprimare și de asociere. Aș dori să discutăm despre ceea ce poate face cetățeanul obișnuit și îngrijorat pentru a vedea dincolo de toate minciunile din jurul evenimentelor actuale.

Minciunile respective ar putea fi descrise ca fiind cea mai agresivă campanie de propagandă din toate timpurile. Mult mai extinsă decât minciunile și disimulările Casei Albe și ale Pentagonului care au precedat dezastruosul război din Irak. Este un război de informare și propagandă care sprijină luptele reale de pe teren. Într-un fel, pare a fi mult mai periculos, întrucât urmărește să implice mai multe țări în carnagiu, creând în același timp o percepție de amenințare globală, folosită pentru a justifica intervenția militară ulterioară.

O parte a problemei constă în faptul că guvernul SUA este inundat de informații proaste pe care nu știe cum să le gestioneze. Ceea ce face dificil să discearnă orice aspect potențial adevărat. În perioada în care am fost ofițer de informații în străinătate, existau o serie de scurtături pentru clasificarea și evaluarea informațiilor.

De exemplu, dacă vă petreceți timpul într-un bar local și auziți doi presupuși oficiali guvernamentali vorbind despre ceva interesant care s-ar putea petrece în săptămâna următoare, ați putea raporta evenimentul la Washington cu descrierea sursei FNU/LNU. Care înseamnă „prenume necunoscut” și „nume de familie necunoscut”. Cu alte cuvinte, era vorba de zvonuri neverificabile provenind de la două persoane încă neidentificate. Ca atare, ele sunt destul de lipsite de valoare, dar blochează sistemul și invită la speculații.

Cu toate acestea, preferatele mele erau descrierile mai precise ale surselor dezvoltate de serviciile de informații militare, care foloseau o literă din alfabet urmată de un număr în ordinea de la A-1 la F-6. La începutul unui raport de informații se afla o evaluare a sursei sau a agentului. A-1 însemna că informația era credibilă și confirmată de alte surse și, de asemenea, provenea de la un agent care a avut efectiv acces la informația în cauză. La celălalt capăt al scalei, un F-6 era o informație dubioasă provenită de la o sursă aparent fără acces real la informație.

După aceste standarde, noi, americanii, am fost hrăniți cu o mulțime de „informații” F-6, în mare parte false, atât de către guvern, cât și de către mass-media, pentru a justifica dezastrul din Ucraina. Iată cum le puteți identifica. Dacă este vorba de un articol de ziar sau de revistă, parcurgeți întregul text până când ajungeți la un punct la sfârșit, unde este de obicei ascunsă sursa informației. Dacă este atribuită unei persoane cu acces direct la informații, ar putea indica cel puțin că raportul conține un sâmbure de adevăr.

În relatările mass-media nu se petrece aproape niciodată și, de obicei, sursa este menționată ca „sursă anonimă” sau „oficial guvernamental”. În multe cazuri, nu este indicată nicio sursă. Asta înseamnă, în general, că informațiile transmise în raport sunt complet nesigure și este necesar să fie considerate ca fiind produsul unui „fabricant” sau al unei fabrici de propagandă a guvernului și a mass-mediei.

Atunci când un articol este scris de un jurnalist care pretinde că se află la fața locului este de asemenea important să se verifice dacă el se află cu adevărat la fața locului sau dacă lucrează dintr-un birou operat în condiții de siguranță în Polonia pentru a realiza reportajul. Yahoo News se află pe primul loc în răspândirea propagandei, întrucât în prezent reproduce comunicate de presă ale guvernului ucrainean și pretinde că relatează în mod imparțial ceea ce se desfășoară pe teren.

Un alt truc pentru a face ca știrile false să pară autentice constă în direcționarea lor printr-o țară terță. Când am fost în Turcia, CIA nu a publicat niciodată o știre direct în mass-media de acolo. În schimb, un jurnalist aflat pe statul nostru de plată în Franța a scris povestea, iar presa turcă a preluat-o, crezând că, deoarece a apărut la Paris, este adevărată. Deși nu era așa.

În prezent, am observat că în presa britanică, în special în Telegraph și Guardian, apar multe rapoarte false despre Ucraina, produse în mod evident de MI-6. Ele sunt apoi reproduse în mass-media din SUA și din alte părți pentru a confirma povești care sunt, în esență, inventate.

Mass-media TV și radio sunt chiar mai rele decât presa scrisă, deoarece aproape niciodată nu oferă sursele pentru știrile difuzate. Prin urmare, vă sfătuiesc să fiți sceptici cu privire la ceea ce citiți sau auziți despre războaie și zvonuri de război. Partidul războiului este bipartizan în Statele Unite, nerăbdător să profite de ocazia de a pune la cale un nou proiect. Și ei nu sunt conștienți că ar putea fi pe cale să distrugă lumea așa cum o știm.

Este necesar să le demascăm minciunile și să ne unim pentru a lupta și a-i împiedica să scape!

Autor: Philip Giraldi – cronicar american, comentator și consultant de securitate. Este Director Executiv al Consiliului de Interes Național, rol pe care îl deține din 2010. Anterior a fost angajat ca ofițer de informații pentru CIA, înainte de a trece la consultanță privată. Articolul de mai sus este extras dintr-un discurs pe care Giraldi l-a ținut la mitingul pentru pace și libertate din Kingston, New York, pe 23 iulie.

Citiți și:
Generalul Dumitru Iliescu: Fabrica americană de minciuni
Julian Assange: Toate războaiele din ultimii 50 de ani au pornit de la minciunile mass-mediei
Adevărurile ciuntite, minciuni toxice

yogaesoteric
4 decembrie 2022