Anarhie în Levant ‒ strategia haosului

Teheranul și Moscova nu își fac iluzii ‒ și se pregătesc în consecință. Războiul împotriva BRICS este abia la început.

Siria, așa cum o știam, este eviscerată în timp real ‒ din punct de vedere geografic, cultural, economic și militar ‒ de o confluență îngrozitoare de mulțimi mercenare Rent-a-Jihadi și de genocidali psihopatologici care se roagă la altarul Eretz Israel.

Toate acestea sunt susținute pe deplin de hienele turbate din NATO ‒ stăpâne ale controlului narativ ‒ și sunt strâns legate de eradicarea Palestinei.

În rândul majorității globale declarate ca fiind demoralizată, există sentimentul că Axa de Rezistență, momentan epuizată, va fi necesar să treacă la turbo-Sisif pentru a reorganiza, realimenta și recalibra apărarea Palestinei.

În mod previzibil, în sfera NATOstan nu se aude nimic despre bombardamentul sălbatic și fără discernământ al Tel Aviv-ului și despre capturarea teritoriului sirian suveran. Aceasta reprezintă o ilustrare flagrantă a „ordinii internaționale bazate pe reguli” în acțiune.

Colectivul West Think Tankland este în extaz. Chatham House predică o reconstrucție siriană în acest „moment decisiv”, condusă de SUA, UE, Qatar, Arabia Saudită și Turcia, capabilă să „forjeze un consens în jurul Siriei” care „ar putea servi drept temelie pentru o nouă ordine regională”.

Centrul pentru o nouă securitate americană (CNAS), anti-BRICS, cere „expulzarea prezenței militare a Rusiei” din Siria și „închiderea țării ca o cale pentru proiecția puterii Iranului”.

Axa Rezistenței este deplânsă în tot spectrul. Nu atât de repede. Semnificația profundă a „încetării focului” dintre Israel și Hezbollah este că psihopații au fost înfrânți, în toate scopurile practice, chiar dacă au făcut ravagii îngrozitoare în sudul Libanului și în suburbiile Beirutului.

Modificarea narațiunii ‒ și a accentului ‒ asupra ofensivei din Marele Idlibistan a permis o victorie tactică masivă declarată nu numai pentru gorilele din Eretz Israel, ci și pentru combinația NATOstan/Turcia reunită. Cu toate acestea, adevărata miză începe acum, chiar dacă împărțirea Siriei este deja în vigoare.

Mafia Rent-a-Jihadi, aflată teoretic sub controlul aspirantului calif al Al-Sham, sauditul al-Jolani, pe numele său real Ahmad Ibrahim al-Sha’a, s-ar putea întoarce mai devreme sau mai târziu împotriva proiectului Eretz Israel, având în vedere că întreține relații apropiate cu Hamas în Gaza.

Cel puțin pentru moment, totul este în regulă pentru planul lui Oded Yinon și/sau Bernard Lewis de a supune Asia de Vest prin metoda consacrată „Divide et impera”. Această situație se întoarce nu numai la Sykes-Picot în 1917, ci chiar mai devreme, în 1906, când premierul britanic Henry Campbell-Bannerman a afirmat că „Există oameni [arabi] care controlează teritorii spațioase, pline de resurse evidente și ascunse. Ei domină intersecțiile rutelor mondiale. Teritoriile lor au fost leagănul civilizațiilor și religiilor umane”.

Așadar, dacă aceste „popoare” s-ar uni, ele ar lua „soarta lumii în mâinile lor și ar separa Europa de restul lumii”.

Ergo, necesitatea ca „un corp străin” [ulterior constituit ca Israel] să fie „plantat în inima acestei națiuni pentru a preveni convergența aripilor sale, în așa fel încât să îi poată epuiza puterile în războaie fără sfârșit. De asemenea, ar putea servi drept o trambulină pentru ca Occidentul să obțină obiectele râvnite”.

Pirații din Levant

Halucinația Eretz Israel nu se amestecă perfect cu visul neo-otoman al sultanului Erdogan, chiar dacă acestea coincid în nevoia mai largă de a redesena harta Mediteranei de Est și a Asiei de Vest.

În ceea ce-i privește pe excepționaliști, aceștia abia pot crede norocul care i-a lovit: dintr-o mișcare tocmai au înghițit nodul strategic cheie al unei idei acum îngropate: arabismul, sau anti-imperialismul în Levant.

De când Barack Obama, la începutul anilor 2010, a declarat război Siriei la ordinele Tel Avivului, Imperiul Haosului a aruncat totul asupra Damascului timp de cel puțin 13 ani: cea mai lungă și mai costisitoare campanie de schimbare de regim din istoria SUA, completată cu sancțiuni toxice, de înfometare forțată ‒ până când, dintr-o dată, marele premiu le-a căzut în poală.

Premiul implică ‒ în teorie ‒ distrugerea unui aliat al celor trei BRICS de top, Rusia, Iran și China, cu bonusul suplimentar de a-l preschimba într-o gaură neagră geoeconomică, în timp ce falsifică narațiunea pentru a vinde „sfârșitul dictatorului” majorității globale ca precondiție pentru ascensiunea unui nou Dubai.

Încă nu știm cum va arăta Siria ‒ și nici pentru cât timp va fi guvernată de o adunătură de Salafi-jihadi neoliberali, cu bărbi tunse și costume ieftine noi, scoase din raft.

Adevărul este că Hegemonul controlează deja cel puțin o treime din teritoriul sirian de cel puțin un deceniu ‒ și va continua să fure petrol și grâu sirian cu impunitate absolută: pirații Levantului în toată regula.

Jucând rolul de acolit, MI6 din Regatul Unit va continua să exceleze în furnizarea de operațiuni de relații publice, de lobby general și de oportunități de trafic de arme pentru echipa de mercenari Salafi-jihadiști creduli.

În ceea ce privește Tel Avivul, aceștia distrug cea mai mare opoziție militară arabă rămasă în Eretz Israel, fură/anexează terenuri non-stop și visează la o dominație totală, aeriană și navală, în cazul în care Rusia își pierde bazele din Tartus și Hmeimim (acesta este un „dacă” major). Ca să nu mai spunem că îl controlează oarecum indirect pe noul calif, care le-a cerut cu blândețe să nu cucerească prea mult pământ sirian.

Împărțirea se va desfășura de-a lungul altor trei vectori principali.

‒ Terenuri și baze militare controlate de hegemoni ‒ care ar putea fi folosite pentru a ataca Irakul. Uitați de o falsă Sirie suverană care își recuperează câmpurile petroliere.

‒ Teritoriu anexat Turciei, care va duce inevitabil la absorbția totală a Alepului (deja proclamată de sultan în mod oficial).

‒ Damasc condus de o ramură a ISIS manipulată direct de informațiile turcești.

Toate cele de mai sus ar putea duce, deja în primul trimestru al anului 2025, la un fel de aranjament de sionizare salafi-jihadistă cu un singur obiectiv: ușurarea sancțiunilor din partea SUA și UE.

În ceea ce îl privește pe al-Jolani, pe numele său real Ahmad Ibrahim al-Sha’a, cu toate rebranduirile sale, el a fost locotenentul lui Al-Zarkawi și emirul din Ninive în timpul dezlănțuirii al-Qaeda în Irak (AQI, reconvertit ulterior în ISIS) în Mesopotamia. În niciun caz Bagdadul nu va avea relații politice cu un Salafi-jihadist care se află pe lista celor mai căutați din Irak.

O durere de cap suplimentară este reprezentată de condițiile impuse de UE pentru normalizarea Siriei, cum au fost enunțate de estonianul nebun și neales responsabil de politica sa externă (și care reprezintă aproape 500 de milioane de cetățeni europeni): Bruxelles-ul va ridica sancțiunile doar dacă nu mai există baze rusești și „influență rusă” în Califatul al-Sham.

Între timp, Imperiul Haosului își va continua jafurile ‒ în colaborare cu Israelul. Petrolul sirian furat de americani este vândut de kurzi Israelului în Erbil cu o reducere uriașă. La urma urmei, acest petrol este „gratuit” ‒ fiind furat. Cel puțin 40% din petrolul Israelului provine din racket-ul de la Erbil.

Și este și mai rău.

Israelul a anexat barajul Al-Wahda din bazinul râului Yarmouk, aproape de orașul Al-Qusayr din guvernoratul Dara’a și aproape de granița iordaniană. Acest baraj furnizează cel puțin 30% din apa Siriei și 40% din apa Iordaniei.

Totul este atât de previzibil: ceea ce își dorește cu adevărat combinația NATOstan/Israel este o Sirie amputată, dezagregată, vulnerabilă.

Imperiul haosului trece la anarhie totală

Totuși, întreaga ecuație toxică este departe de a se fi încheiat. Aspirantul calif Jolani ar putea fi tentat să permită Rusiei să își păstreze bazele ‒ și să își transporte intacte sistemele de armament în afara țării. El este în contact strâns cu Moscova, iar HTS protejează de facto activele rusești.

În paralel, Hezbollah a semnalat că este dispus să „coopereze” cu HTS, care, apropo, protejează și ambasada iraniană din Damasc.

Nu există niciun fel de dovadă că invazia Marelui Idlibistan a fost un cal troian convenit pe masa negocierilor de către ‒ defunctul ‒ „proces Astana” chiar înainte de fatidica reuniune de la Doha de sâmbătă, 7 ianuarie.

Ceea ce pare a fi sigur este că analiza de la Moscova și Beijing privilegiază imaginea de ansamblu pe termen lung. Pentru moment, chinezii sunt extrem de circumspecți cu privire la întreaga dramă siriană, în afară de faptul că se declară „pregătiți să joace un rol constructiv”. Beijingul și Moscova văd Siria ca pe un eșec temporar al BRICS, provocat de un imperiu aflat pe linia disperării, împreună cu aliatul său Eretz Israel, la fel de disperat, și un sultan care mușcă mai mult decât poate mesteca.

Biden, o rață șchioapă, nu știe absolut nimic despre emergența unui ‒ posibil ‒ vector hegemonic israeliano-turc într-un nod-cheie al Asiei de Vest. Singurul fapt care contează pentru neoconservatorii straussieni și amicii lor psiho-apocaliptici de la Tel Aviv, atunci când vine vorba de dezintegrarea Siriei, este fereastra de oportunitate care se deschide pentru Israel de a ataca Iranul.

Times of Israel este în extaz: în timp ce anterior „IAF nu zbura direct deasupra Damascului atunci când efectua lovituri asupra țintelor din capitală legate de Iran, acum poate”.

Cheia pentru dezlegarea întregii enigme ar putea fi, din nou, Jolani. În Asia de Vest, totul se află mereu într-o perpetuă modificare. La doar câteva zile după căderea Damascului, sultanul Erdogan, precum și NATO au refuzat să îl ajute pe Jolani împotriva atacului israelian din Siria.

Vorbind despre „suveranitatea” aspirantului la califat.

Așadar, cui s-ar putea adresa Jolani în căutarea unor posibili aliați? Și pe cine se poate baza pentru a impune puțină ordine în Siria total dezagregată ‒ inclusiv putere aeriană pentru a combate focarele ISIS din deșert?

Teheranul și Moscova. Ergo, canalele secrete sunt în funcțiune. Acestea nu vor clipi când va fi vorba de „cooperarea” cu califatul în devenire ‒ atât timp cât interesele lor naționale nu sunt amenințate.

Imperiul haosului va rămâne de neegalat în ceea ce privește controlul narativ, cascadoriile de relații publice, monopolizarea sferelor social media și războiul psi non-stop. Toate fronturile hibride. Dar cam asta este tot.

Imperiul a fost înfrânt lamentabil atât în Afganistan, cât și în Irak. Și continuă să fie umilit de Houthis în Marea Roșie. Washingtonul are un avantaj mai mic decât zero față de Rusia în sfera militară ‒ cu excepția războiului electronic (EW), cel puțin pe teatrul din Asia de Vest, și a ISR (Rusia recuperează teren), ceea ce se traduce instantaneu prin provocarea a tot mai multă teroare.

În ceea ce privește Iranul, acesta este departe de a fi mai slab acum decât înainte de căderea Damascului. Este o narațiune imperială, încorporată în mecanismul excepționalist de autocompătimire. Ayatollahul Khamenei, un bun strateg, nu-și irosește cuvintele. Teheranul va dezvolta în cele din urmă un lanț de aprovizionare alternativ la Hezbollah și la Cisiordania.

În plus, urmărește banii. Ministerul iranian de Externe a precizat deja că „noul guvern sirian va prelua toate obligațiile financiare ale Siriei față de Iran”. Asta înseamnă o mulțime de bani ‒ pe care Jolani nu îi are.

Michael Hudson este categoric: „Planul Statelor Unite este anarhia”. Fiind vorba de Asia de Vest, unde înjunghierea pe la spate este o artă, va exista o ripostă. Teheranul și Moscova nu-și fac iluzii ‒ și se pregătesc în consecință. Războiul împotriva BRICS este abia la început.

Autor: Pepe Escobar

Citiți și:
BRICS / Triumful lui Putin
Avertismentul lui Erdogan: Opriți Israelul în Siria până nu e prea târziu

 

yogaesoteric
10 ianuarie 2025