Mike Benz rupe tăcerea la Tucker Carlson Show: Politica externă americană este condusă de ONG-uri. Soros e mai mult decât un donator pentru politicieni

Fondatorul „Foundation For Freedom Online”, Mike Benz, fost oficial al Departamentului de Stat al SUA, a vorbit despre istoria statului subteran american, definit astăzi de „complexul ONG-urilor” corporatiste, în timpul unei emisiuni cu Tucker Carlson.

„Nu mă pot gândi la niciuna dintre industriile cu sediul în America, pe care oamenii le consideră a fi mari companii americane, care să nu fie profund legată de complexul ONG-urilor și, în unele privințe, dependentă de complexul ONG-urilor, pentru a-și asigura piețele, profitabilitatea, veniturile și interesele”, a spus el.

„Aceasta a fost o caracteristică constantă a guvernării americane aproape de la început. Ai un interes guvernamental de securitate națională sau un interes guvernamental comercial național, iar apoi ai profitorii acestei acțiuni guvernamentale în sectorul privat, în spațiul cu scop lucrativ.

Și, de asemenea, la nivelul ONG-urilor, în măsura în care acestea primesc finanțare pentru a face această muncă sau aceasta satisface dorințele sponsorilor ONG-urilor.”

„Despre asta a fost vorba în «War Is a Racket» (Războiul este o escrocherie), cartea lui Smedley Butler (general-maior în retragere din Corpul de Infanterie Marină al Statelor Unite, medaliat de două ori cu Medalia de onoare – n.red.) din 1936 despre rolul pe care toate marile corporații multinaționale l-au jucat în Primul Război Mondial”, a spus Benz. „El a vorbit despre cum a răsturnat guvernele din America de Sud pentru City National Bank, companiile petroliere și United Fruit.”

„Aceasta este o placă tectonică. Este ceva care modelează țesătura a ceea ce considerăm a fi democrația”, a spus el. „Și cred că înarmarea tuturor celor din America cu cunoștințe despre această topografie poate modela tipurile de acțiuni democratice pe care le propuneți.”

Redăm în continuare un fragment semnificativ din acest podcast:

Mike Benz: Ultima dată când am vorbit, a fost imediat după ce s-a anunțat închiderea USAID. Și am adoptat ceea ce cred că o mulțime de oameni au considerat a fi un ton sumbru, că eu sărbătoream închiderea, dar am fost pregătit pentru impact cu privire la ramificațiile și modul în care ar putea să se desfășoare.

Și cred că m-am exprimat la modul că, știți, este necesar să facem această operație pe cord deschis, dar, de asemenea, ar fi bine să ne asigurăm că pacientul nu moare pe masa de operație. Doar pentru că este diagnosticul corect nu înseamnă că îl poți pune și apoi uita. Dacă nu supraveghezi procesul cu tenacitate, ai putea distruge întregul imperiu american.

Și am adus în discuție acest aspect pentru că nu este vorba doar de serviciile secrete americane și de politica de stat americană – Departamentul de Stat, Departamentul Apărării, CIA. Este vorba, de asemenea, despre practic fiecare corporație internațională majoră pe care o considerăm a fi americană, care este implicată în acest complex de ONG-uri.

Și pot să dau exemple despre cum se manifestă aceasta, dar nu mă pot gândi la nicio singură industrie cu sediul în America, pe care oamenii o consideră o mare companie americană, care să nu fie profund conectată la complexul ONG și, în anumite privințe, dependentă de complexul ONG, pentru a-și asigura piețele, profitabilitatea, veniturile și interesele.

În timp ce ne ocupăm de complexul ONG, există și acest aspect. Și acum își vor face vocile auzite prin lobby, prin presiuni asupra Congresului – și asta este ceea ce vedem. Congresul este acum în poziția că nu are de gând să aprobe aceste reduceri DODGE. Am văzut, cred, 26 de membri republicani ai Congresului spunând că nu vor aproba reducerile DODGE în ceea ce privește USAID.

Dar cred că, pentru a găsi soluția care este posibilă din punct de vedere politic, e necesar să înțelegeți cum funcționează întregul ecosistem, pentru a oferi soluții care ar putea avea viabilitate politică. Dacă asta vi se pare de bun-simț.

Tucker Carlson: Desigur. Bineînțeles. Deci, „non-guvernamental” este de fapt o descriere înșelătoare, pentru că ei sunt para-guvernamentali, se pare. Suntem făcuți să credem că sunt ca, știi tu, Doctori fără Frontiere sau orice altceva, oricare ar fi faimosul ONG care merge în Sudanul de Sud pentru a salva oameni, acționează în mod total independent. Ei sunt „non-guvernamentali”. Dar asta, așa cum tocmai ați descris atât de clar, este o minciună.

M.B.: Ei bine, asta se reduce la conceptul de celule stem. Și despre ce tip de celule ONG vorbim?

Am să vă dau câteva exemple. Există cele para-guvernamentale, cum ar fi, de exemplu, Open Society Foundation – înființată în 1979. Potrivit lui George Soros, a fost pentru a oferi practic o portiță fiscală pentru copiii săi. Asta a fost ideea, a spus el.

Apoi a devenit rapid implicat în Departamentul de Stat al SUA, operând în toate marile centre ale Războiului Rece, în special în Europa de Est, încurajând schimbarea guvernelor respective, astfel încât acestea să se rupă de Uniunea Sovietică și să se alăture SUA – Ungaria, România, Polonia, întreaga litanie.

Între timp, el conducea Quantum Fund și George Soros Management Fund, care specula pe monedele străine ale tuturor acestor guverne. Astfel, în timp ce lucra cu Departamentul de Stat și CIA și cu fiecare ambasadă americană din fiecare țară din Europa de Est – folosind această fundație, această rețea, pentru a influența cursul acestor evenimente, astfel încât guvernele lor să se răstoarne – își folosea fondul de hedging pentru a specula.

Cu mult înainte ca cineva să știe că această mișcare este cultivată de Departamentul de Stat și de propriile sale organizații nonprofit, el specula cu privire la direcția acestor valute. Așadar, avea cunoștințe din interior despre tot ceea ce se urma să se petreacă în aceste țări – și paria pe asta.

A fost un fel de „Nancy Pelosi stock tracker”.

În anii 1990, Fundația pentru o Societate Deschisă devenise o forță atât de puternică la Washington, încât secretarul de stat adjunct al lui Bill Clinton – cred că era Strobe Talbott – a declarat: „Considerăm Fundația pentru o Societate Deschisă ca fiind o țară parteneră independentă, dar aliată, precum Regatul Unit, Franța sau Germania. Lucrăm îndeaproape cu Fundația pentru o Societate Deschisă. Îi considerăm un aliat. Dar e necesar să sincronizăm politica externă a SUA cu politica externă stabilită de Fundația pentru o Societate Deschisă”.

Acesta este un citat. Toată lumea îl poate căuta – este pe cronologia mea pe X.

Deci suntem în anii 1990 – acum 30 de ani față de acest moment. Politica externă a Statelor Unite este sincronizată cu recomandările politice ale lui George Soros. Și o mare parte din această situație se datorează faptului că Soros nu doar este cel mai mare donator pentru Partidul Democrat și Bill Clinton a fost, evident, un președinte democrat, dar, de exemplu, George Soros le-a oferit de 2,5 ori mai mult decât orice altă persoană democraților în ultimul ciclu electoral.

T.C.: Doar în aceste ultime alegeri?

M.B.: Da. Pentru Joe Biden. 100 de milioane de dolari. Cred că al doilea cel mai mare donator a dat 40 de milioane de dolari.

T.C.: Asta e o nebunie.

M.B.: Deși s-ar putea să fie vorba de alegerile din 2020 cu aceste cifre, deoarece cred că acestea au fost cifrele de dinaintea alegerilor din 2024. Dar sunt sigur că sunt comparabile și pentru 2024.

Cealaltă parte a problemei este că Fundația Soros se inspiră din aceste politici. […….]

Nu este vorba doar de faptul că Soros face donații candidaților politici – cine candidează pentru funcția de președinte, de procuror general sau de procuror. Este vorba de faptul că Fundația Soros este, de asemenea, un co-investitor și un co-sponsor în inițiative și proiecte guvernamentale.

La USAID, veți constata frecvent – aproape constant – că Fundația pentru o Societate Deschisă este un donator în inițiativele USAID, un donator în inițiativele Departamentului de Stat.

Iată ce se petrece frecvent: atunci când o agenție guvernamentală nu poate obține suficiente fonduri din partea Congresului, aceasta apelează la sfera ONG-urilor sau la sectorul privat – cu ajutorul companiilor multinaționale – pentru a co-sponsoriza și a furniza capitalul suplimentar necesar pentru desfășurarea operațiunii.

T.C.: Este legal?

M.B.: Da.

T.C.: Pot finanța un război dacă vreau? Pot trimite un cec la Pentagon pentru a cumpăra mai multe bombe? Putem avea un guvern finanțat privat?

M.B.: Da, am avut asta încă de la Războiul Bananelor – în Honduras, Guatemala. Aceasta a fost o caracteristică constantă a guvernării americane aproape de la început. Ai un interes guvernamental de securitate națională sau un interes național comercial – și apoi îi ai pe cei care profită de pe urma acelei acțiuni guvernamentale în sectorul privat, în spațiul cu scop lucrativ.

Și, de asemenea, la nivelul ONG-urilor, în măsura în care primesc finanțare pentru a face această muncă sau aceasta satisface dorințele sponsorilor ONG-urilor.

Despre asta a fost vorba în War Is a Racket (Războiul este o escrocherie), cartea lui Smedley Butler din 1936, despre cum toate marile corporații multinaționale erau pregătite să profite de pe urma Primului Război Mondial. El a vorbit despre cum a răsturnat guverne în America de Sud pentru City National Bank, pentru companiile petroliere și United Fruit.

T.C.: Dar pot să întreb – adică, da, bineînțeles că știam asta, am citit-o – dar nu am înțeles că ei nu sunt doar beneficiarii acestor politici, ci și finanțatorii politicilor.

M.B.: Da.

T.C.: Problema conceptuală este că pune totul în afara controlului democratic. Nu există nicio modalitate de a-i elimina prin vot pe George Soros sau Larry Fink. Nu-i așa?

M.B.: Corect. Este o placă tectonică. Este ceva care modelează țesătura a ceea ce considerăm a fi democrația.

Și cred că înarmarea tuturor celor din America cu cunoștințele despre această topografie poate modela tipurile de acțiuni democratice pe care le propuneți.

T.C.: Dați-mi un exemplu.

M.B.: Chiar ieri, națiunea El Salvador a anunțat o taxă de 30% pe toate finanțările străine ale ONG-urilor naționale din El Salvador.

Aceasta este o lovitură care se produce în întreaga lume. Au existat multe tentative din partea țărilor de a limita complexul ONG-urilor – cele mai cunoscute fiind cele din Ungaria, Slovacia, Serbia.

De fiecare dată, au fost confruntați cu proteste de stradă și încercări de a exercita presiuni asupra Parlamentului prin nesupunere civilă – de tipul revoltelor plătite de Departamentul de Stat, USAID, Fundația Soros. Am văzut asta în Slovacia, Serbia, Ungaria.

Când Ungaria a adoptat legea privind transparența ONG-urilor, aceasta a fost blocată de UE. UE a intervenit și a spus că Ungaria nu o poate aplica.

T.C.: Cum?

M.B.: Da. Au amenințat că le vor tăia finanțarea UE.

T.C.: Deci maghiarii nu au voie să știe de unde vin banii în țara lor?

M.B.: Da. Apropo, au numit-o „legea rusă”.

T.C.: E rea, deci e rusească.

M.B.: Ideea a pornit de la faptul că Rusia a interzis USAID și National Endowment for Democracy în jurul anului 2015, după incidentul Pussy Riot (trupă rusă feministă de punk rock din Moscova, formată în 2011 – n.red.). Acesta a fost un fel de pre-Navalnîi, când s-a încercat schimbarea regimului din partea naționaliștilor de dreapta, iar apoi am încercat [SUA] o lovitură de stat de stânga de tip Antifa în Rusia, cu această acțiune Pussy Riot.

T.C.: Asta nu a fost o expresie artistică organică? Pussy Riot?

M.B.: Vă puteți uita online – există fotografii ale solistelor principale cu Tony Blinken, stând pe podiumul Departamentului de Stat. Uitați-vă la toată literatura National Endowment for Democracy despre asta. Uitați-vă la implicarea USAID. Asta nu a fost doar o formă de feminism deosebit de puternică.

T.C.: A fost tactic.

M.B.: A fost feminism tactic. Și așa este întotdeauna.

Citiți și:
20 miliarde de dolari pentru propaganda neo-marxistă, progresistă, de extremă stângă
Interviu exploziv Tucker Carlson: Dezvăluirile unui fost secretar din Departamentul de Stat al SUA – Noul totalitarism, sfârșitul democrației în SUA și UE, guvernarea militară și ascensiunea globală a industriei cenzurii

 

yogaesoteric
3 iunie 2025