Cine deține cu adevărat resursele României?

Confuzia voită care ne costă miliarde

Am avut ocazia, în adolescență, să cutreier munții României în compania unchiului meu pe linia paternă, inginer minier cu o carieră în minele de aur, apoi cu una de inspector în diversele instituții afiliate Inspectoratului geologic și minier. Am aflat multe din acest domeniu. De aceea am rămas sensibil și atent la situația resurselor miniere și energetice ale țării noastre. În subsolul României zac resurse foarte importante de minerale, de gaze și petrol ‒ bogății care, cel puțin teoretic, aparțin poporului român. Dar cine administrează cu adevărat aceste resurse? Cine decide cui le concesionăm? Și, mai ales, unde ajung veniturile colosale rezultate din exploatarea lor? Răspunsurile la aceste întrebări sunt tulburi. Iar în această ambiguitate juridico-politică își fac loc marile pierderi naționale, privatizările dubioase și o lipsă de transparență ce alimentează o realitate sumbră: cetățenii români sunt excluși sistematic din deciziile care privesc averea lor comună.

Proprietar: statul sau poporul? Confuzia din Constituție

Constituția României afirmă, la articolul 136, că „bogățiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale platoului continental […] fac obiectul proprietății publice”. Proprietate publică ‒ dar a cui? A poporului? A statului?

Formularea ambiguă a permis de-a lungul timpului întreținerea unei confuzii periculoase: aceea că statul este proprietarul absolut, iar cetățenii nu sunt decât simpli spectatori. În realitate, ar fi necesar să fie exact invers: cetățenii sunt proprietarii colectivi, iar statul doar administrator delegat al acestor resurse.

„Statul administrează în numele poporului” este o sintagmă frumoasă pe hârtie, dar complet lipsită de mecanisme concrete de control democratic în practică.

Petrom, OMV și lecția dureroasă a unei pierderi naționale

În 2004, România a vândut către OMV Austria 51% din acțiunile Petrom, compania națională petrolieră. O mișcare considerată de mulți economiști drept una dintre cele mai păguboase privatizări post-decembriste.

Petrom exploatează petrolul și gazele României. Statul român a pierdut controlul iar Austria, prin OMV, încasează profiturile.

În loc să valorifice strategic aceste resurse pentru dezvoltarea țării, România a ales un model de privatizare a câștigurilor și socializare a pierderilor, într-un climat de netransparență și lipsă de responsabilitate publică.

Redevențe ridicole: De ce nu încasează România cât Norvegia sau Marea Britanie

România are printre cele mai scăzute redevențe din Europa pentru petrol și gaze. În unele cazuri, nivelul este de doar 3,5%, în timp ce alte state europene încasează de cinci sau chiar de zece ori mai mult din același tip de exploatare.

Redevențe la gaze și petrol ‒ România vs Europa:

Țara și redevența medie efectivă (%): Norvegia ‒ 50%, Olanda ‒ 40%, Marea Britanie ‒ 30-40%, Polonia ‒ 25%, România ‒ 14% (maxim 52% cu taxe excepționale)

România pierde anual sute de milioane de euro doar din diferența de nivel al redevențelor. Și mai grav: contractele de concesiune, redevențele și clauzele privind profitul sunt confidențiale. Cum putem vorbi despre „proprietate publică” dacă publicul nu are acces nici măcar la valoarea încasărilor din exploatarea acestor bunuri?

Neptun Deep: un test al maturității naționale?

Proiectul Neptun Deep, demarat recent în Marea Neagră de consorțiul OMV Petrom ‒ Romgaz, ar putea aduce 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în economia românească. O oportunitate colosală. Dar întrebările sunt aceleași: ce redevențe vom încasa? Cine controlează fluxul banilor?, Vor fi contractele publice?, Vor exista beneficii directe pentru cetățeni? Fără răspunsuri ferme, există riscul ca Neptun Deep să repete scenariul Petrom: România cedează resursa și încasează resturile.

Ce putem face? Reforma constituțională și controlul democratic.

Este timpul să regândim profund regimul juridic al proprietății publice. Nu este suficient ca legea să spună că resursele „aparțin statului”. Este nevoie de o reformulare clară, care să consacre următoarele principii:

‒ Poporul este proprietarul colectiv al resurselor, nu statul.

‒ Statul este administrator delegat, nu proprietar absolut.

‒ Deciziile privind resursele strategice este necesar să fie luate cu consultare publică și referendum, nu în birouri închise.

‒ Contractele de concesiune este necesar să fie 100% publice și auditate.

‒ Veniturile din exploatare este necesar să alimenteze un fond suveran național, în beneficiul tuturor cetățenilor.

O propunere concretă de modificare constituțională

Un articol propus ar putea suna astfel: „Resursele naturale ale României aparțin în mod indivizibil cetățenilor români. Statul are doar rol de administrator delegat, fiind obligat să gestioneze aceste resurse exclusiv în interesul public. Orice act de concesionare, privatizare sau exploatare a acestora se supune controlului cetățenesc și poate fi suspendat prin inițiativă civică sau referendum”.

În loc de concluzie: nu mai avem luxul ignoranței

Fără o regândire profundă a cadrului legal și politic privind proprietatea și administrarea resurselor naturale, România va continua să piardă miliarde, în timp ce cetățenii rămân excluși din deciziile care le privesc bunăstarea.

Confuzia dintre stat și popor nu este inocentă. Este un instrument de control.

Iar primul pas spre recuperarea suveranității economice este clarificarea dreptului de proprietate. Dacă România este a românilor, atunci și gazele, petrolul și bogățiile subsolului este necesar să le revină lor ‒ nu simbolic, ci real, juridic, economic și democratic.

Iată o propunere de modificare constituțională, însoțită de o schiță legislativă complementară, care are obiectivul de a consolida proprietatea colectivă a cetățenilor asupra resurselor naturale și de a institui mecanisme clare de control democratic:

Propunere de modificare constituțională

Modificarea și completarea Articolului 136 din Constituția României

Art. 136 ‒ Proprietatea (modificat)

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică aparține colectiv cetățenilor români, uniți în cadrul statului național, suveran, independent, unitar și indivizibil.

(3) Bogățiile de interes public ale subsolului, resursele naturale ale zonei economice exclusive și ale platoului continental, spațiul aerian, apele, pădurile, căile de comunicație, rețelele de energie, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică fac obiectul proprietății colective naționale.

(4) Statul român nu este proprietar al bunurilor de interes național, ci administrator delegat, având obligația de a le gestiona în interesul exclusiv al poporului român.

(5) Poporul român are dreptul de a fi consultat prin referendum național asupra oricărei decizii majore de concesionare, privatizare sau transfer de gestiune a bunurilor naturale de interes strategic.

(6) Orice contract de concesiune sau exploatare privind resursele naturale este necesar să fie public, auditabil și supus controlului cetățenesc, potrivit legii.

(7) Poporul român are dreptul de a iniția acțiuni în justiție pentru apărarea dreptului său de proprietar colectiv asupra resurselor publice în cazul unei administrări ilegale, netransparente sau abuzive.

Proiect de lege organică

Legea privind Proprietatea Colectivă asupra Resurselor Naturale și Gestiunea Democratică a Acestora

Art. 1 ‒ Obiectivul legii. Această lege reglementează modul în care cetățenii români, în calitate de proprietari colectivi ai resurselor naturale, pot exercita controlul, supravegherea și participarea în gestionarea acestora.

Capitolul I – Principii fundamentale

Art. 2 ‒ Proprietatea colectivă națională. Resursele naturale aparțin cetățenilor români, indivizibil și în mod egal. Statul este doar administrator în numele acestora.

Art. 3 ‒ Principiul transparenței absolute. Toate contractele de concesiune, redevențele, licitațiile și studiile de impact se publică integral pe o platformă digitală publică, în timp real.

Art. 4 ‒ Principiul controlului democratic. Deciziile strategice privind bunurile naturale se iau cu consultarea cetățenilor prin referendum sau consultare publică obligatorie, în funcție de valoarea contractului.

Capitolul II – Instrumente de control cetățenesc

Art. 5 ‒ Platforma publică de guvernanță a resurselor. Se înființează un portal național interactiv unde cetățenii pot vizualiza, evalua, comenta și sesiza nereguli privind gestionarea resurselor.

Art. 6 ‒ Comisii civice de supraveghere. Se constituie la nivel național și județean comisii civice formate din cetățeni aleși prin tragere la sorți și validare publică, cu atribuții de supraveghere și sesizare a abuzurilor în administrarea resurselor.

Art. 7 ‒ Dreptul la acțiune publică. Orice grup de 7.000 de cetățeni poate declanșa o acțiune judecătorească pentru suspendarea unui contract, investigarea unui operator sau auditul unui proces de concesionare.

Capitolul III – Beneficiul cetățenesc din resurse

Art. 8 ‒ Fondul Suveran Național de Resurse. O parte fixă (ex. 50%) din veniturile nete obținute din resurse naturale este direcționată într-un fond suveran controlat de Parlament și cetățeni, destinat:

– investițiilor publice,
– reducerii taxelor,
– sprijinirii generațiilor viitoare.

Art. 9 ‒ Dividende cetățenești. O cotă-parte (ex. 10%) din profitul anual obținut din exploatarea resurselor naturale este distribuită anual tuturor cetățenilor români sub formă de dividende sociale (direct sau prin reduceri fiscale).

Capitolul IV – Sancțiuni

Art. 10 ‒ Răspundere administrativă și penală. Orice demnitar, funcționar sau reprezentant al unei companii concesionare care încalcă principiile de transparență, consultare sau integritate prevăzute de această lege va fi sancționat:

– administrativ (suspendare, amendă),
– penal (în caz de fapte grave: abuz, corupție, delapidare),
– cu confiscarea integrală a beneficiilor ilegale obținute.

Concluzie

Această propunere are ca obiectiv:

– restabilirea suveranității reale a cetățenilor asupra resurselor;
– introducerea unui cadru legal de democrație economică participativă;
– limitarea abuzului de putere și a opacității administrative în administrarea bogățiilor naționale.

Autor: Dan Culcer, Franţa

Citiți și:
Tragedia României: Un sistem care de 35 de ani mimează democrația
Virgiliu Gheorghe: De ce închidem minele când am putea investi în viitorul energetic al României?

 

yogaesoteric
5 septembrie 2025