Șah pentru forțarea mâinii lui Trump

Postarea lui Trump despre „tigrul de hârtie” rusesc, care a încins spiritele pe internet, pare a fi rezultatul direct al strategiei globaliștilor europeni de a folosi războiul din Gaza drept pârghie de negocieri pentru situația din Ucraina.

În marja summit-ului ONU de la New York, recunoașterea sincronizată a Palestinei de către zece state occidentale (inclusiv Franța, Marea Britanie, Canada și Australia) nu a fost un gest umanitar izolat, ci o manevră strategică orchestrată de liderii belicoși ai UE pentru a-și impune vocea la masa negocierilor dintre Trump și Putin.

Sub comanda războinicilor Emmanuel Macron și Keir Starmer, mișcarea vizează direct administrația Trump, aliată necondiționat cu Netanyahu, pentru a forța Washingtonul să accepte configurația tripartită Rusia-SUA-UE în cadrul discuțiilor despre Ucraina. Cancelarul Friedrich Merz, marcat de „istoricul” Germaniei cu evreii, a ales să evite orice implicare care ar putea reaprinde acuzațiile de antisemitism și a lăsat Parisul și Londra să conducă dansul diplomatic.

Macron, Starmer și Merz se străduie să folosească criza din Gaza ca pe o pârghie pentru a rezolva războiul din Ucraina, unde Europa se simte marginalizată în fața flirtului inițial al lui Trump cu Putin. Se vede de pe Lună: Macron și Starmer nu dau doi bani pe viețile palestinienilor. Gesturile lor din ultimii ani demonstrează o ipocrizie crasă.

Franța, sub Macron, a furnizat Israelului echipamente militare în valoare de peste 30 de milioane de euro în 2023, dublu față de anii precedenți. Inclusiv piese pentru avioane de luptă și componente electronice esențiale în operațiunile din Gaza. În 2024, exporturile au atins 29,27 milioane de dolari, cu livrări continue de muniții și grenade chiar și după octombrie 2023. Similar, Regatul Unit, dirijat de Starmer, a aprobat licențe de export în valoare de 127,6 milioane de lire sterline doar în trimestrul IV al anului trecut. De la declanșarea războiului din Gaza, britanicii au trimis piese pentru avioane F-35 și peste 8.500 de muniții și bombe livrate în 14 transporturi.

Din 2015, exporturile britanice de muniții și armament către IDF depășesc 500 de milioane de lire. Aceste fapte nu sunt secrete de stat, ci dovezi ale unei politici pragmatice. În ultimii ani, armele au curs spre Tel Aviv din principalele capitale europene. Inclusiv din Berlin. Iar recunoașterea Palestinei vine abia în al 13-lea ceas, când Gaza este deja un covor de ruine. Gestul reprezintă un trofeu diplomatic ieftin, în niciun caz o „convertire morală”.

Așadar, Gaza servește ca pretext, nu ca prioritate. Recunoașterea statului Palestina „în grup”, cu Franța și Marea Britanie capete de afiș, atacă nucleul pro-Israel al lui Trump și recompensează indirect Hamas, îl izolează pe Netanyahu și forțează SUA să-și recunoască limitele.

Nucleul strategiei UE este Ucraina. Oriunde am întoarce capul, există la orice oră din zi și din noapte un politician din Europa capabil să rostească lozinci rusofobe. Oana Țoiu, de pildă, le exersează non-stop în oglindă, pentru a fi cât mai convingătoare (măcar față de fanii din USR). Liderii belicoși ai UE, frustrați de tentativele lui Trump de a negocia bilateral cu Putin (vezi summit-ul din Alaska), folosesc Palestina în mod ipocrit și josnic (date fiind exporturile recente de armament) pentru a-și revendica un scaun la masă. De altfel, Macron a legat explicit cele două crize, într-un interviu la RFI: „Securitatea europeană este în joc atât în Gaza, cât și în Ucraina, iar diplomația este necesar să implice pe toată lumea, nu doar doi jucători”.

Practic, liderii UE îi semnalează lui Trump că este necesar să „întoarcă foaia” în poziționarea față de Rusia dacă vrea ca Netanyahu să aibă susținere în Gaza. Bruxelles-ul este pe cale să redevină mediator indispensabil în conflictul din Ucraina. Presiunea pare că a funcționat. Rezultatul s-a văzut în U-turn-ul spectaculos al lui Trump pe Truth Social, după ultima întâlnire cu Zelenski: „Ucraina ar putea să-și recupereze țara în forma sa originală și, cine știe, poate chiar să meargă mai departe de atât!”. O trecere total neașteptată și aparent inexplicabilă de la concesii teritoriale din partea Ucrainei la un ton dur anti-Putin. Plus solicitarea ca Europa să taie importurile de petrol rusesc și să impună taxe Chinei și Indiei.

Sună a sarcasm la adresa liderilor UE și a lui Zelenski. Dar, la fel de bine, ar putea fi și rezultatul unei repoziționări (cel puțin temporare, de dragul spectacolului) în urma atacului tripletei Macron-Merz-Starmer asupra cuplului indestructibil Trump-Netanyahu.

Pare puțin credibil ca asaltul lui Trump asupra lui Putin să fi izvorât dintr-o „revelație” de ultim moment, așa cum reiese din postarea președintelui SUA. Dacă într-adevăr ar fi așa, ne îndreptăm cu maximă viteză spre o confruntare NATO-Rusia devastatoare pentru Europa.

În esență, manevra lui Macron și Starmer, cu Merz în culise, reprezintă o mutare de joc de șah geopolitic calculat: ei sacrifică un pion aparent minor (recunoașterea Palestinei) pentru a amenința direct regele din tabăra adversă (influența dominantă a lui Trump asupra războiului din Ucraina). Rămâne de văzut dacă Trump va reuși să împace și capra, și varza și lupul. Și cine va rămâne cu buza umflată.

Citiți și:
Va provoca Putin NATO? Armatele europene sunt un tigru de hârtie. De ce PIB-ul pentru apărare este un criteriu vag
Netanyahu a „mințit vulgar” planeta despre Gaza, în fața unei săli goale, la ONU. Jeffrey Sachs: Israelul comite un genocid și Netayahu e un criminal în masă. Trump: „Nu voi permite Israelului să anexeze Cisiordania. E de ajuns!”

yogaesoteric
7 octombrie 2025