Despre iluminare

Iluminarea este orice experienţă beatifică, plenară, care ne expansionează spontan conştiinţa dincolo de limitele sale umane obişnuite. Am putea chiar spune că iluminarea ultimă înseamnă a-ţi da pe deplin seama că nu există nici o limită a acestei expansiuni infinite şi că întreg Universul este viu.

A fi iluminat înseamnă a avea o conştiinţă cât mai rafinată, trează şi infinit flexibilă. Iluminarea este chiar trăirea procesului expansiunii nelimitate. ILUMINAREA nu desemnează nicidecum stabilirea unor noi limite, ci dispariţia definitivă a tuturor limitelor.

O fiinţă iluminată nu este niciodată obligată să fie sau să nu fie ceva, în conformitate cu normele sau convenţiile artificiale ale societăţii umane, deoarece, în sufletul ei, ea este acum TOT. Ce înseamnă, de fapt, să fii TOT? Aceasta înseamnă să fim mai mereu capabili să concepem şi să conţinem în noi înşine adevărul întreg şi nu numai jumătăţi sau sferturi de adevăr. Înseamnă, cu alte cuvinte, să-ţi dai seama că, atunci când etalezi in mod ostentativ pozitivul, creezi în tine însuţi, în acelaşi timp, negativul corespunzător.

Atunci când avem un ideal fantasmagoric de sfinţenie, trebuie să acceptăm detaşaţi şi păcatul care-l însoţeşte (în mod necesar) şi să avem în acelaşi timp conştiinţa responsabilităţii pentru faptul de a-l fi creat, graţie acestei mentalizări.