Adunaţi-l pe Stelică de pe jos – Ministrul Justiţiei Stelian Ion a fost băgat în perfuzii în şedinţa în care Plenul CSM a avizat negativ desfiinţarea SIIJ (I)

Gabriela Baltag: „Ce am greşit noi să v-avem pe dvs. ministru? Am nimerit din rău în mai rău”.
Evelina Oprina: „«Aşa-zisele abuzuri» au fost confirmate în instanţă prin achitări definitive pe «fapta nu există»”.
Lia Savonea: „N-aţi înţeles nimic, fiindcă băteaţi la tobe”.
Victor Alistar: „Dacă un student mi-ar fi spus asta, l-aş fi picat”.

Ministrul Justiţiei Stelian Ion a încasat o umilinţă epocală în şedinţa plenului CSM soldată cu aviz negativ pentru proiectul de lege prin care „DJ Stelică” încerca să forţeze desfiinţarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie. Atât judecătoarele CSM Gabriela Baltag, Evelina Oprina, Lia Savonea şi Simona Marcu, cât şi preşedinta ICCJ Corina Corbu şi, de asemenea, reprezentantul societăţii civile Victor Alistar l-au tocat mărunt pe Stelian Ion, demontându-i punct cu punct argumentele din expunerea de motive ale proiectului de lege.

Dincolo de partea tehnică a contraargumentelor oferite de către cei şase membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (pe care le veţi citi pe larg mai jos), ţinem să remarcăm felul în care ministrul USR-ist al Justiţiei a fost pur şi simplu făcut zob, CSM-iştii demonstrându-i atât reaua-voință, cât şi neştiinţa de carte.

Dezosat şi perpelit la foc mărunt

În primul rând, şefa Înaltei Curţi, Corina Corbu, i-a explicat lui Stelian Ion faptul că eliminarea SIIJ nu va face altceva decât să distrugă garanţiile de independență pentru judecători şi procurori, ceea ce va scădea drastic calitatea actului de justiţie. Tot ea l-a invitat pe „DJ Stelică” să-şi prezinte argumentele de desfiinţare a secţiei speciale unor judecători şi procurori care au căzut victime ale DNA, apoi au fost achitaţi definitiv.

Aceeaşi idee a fost evidenţiată şi de către judecătoarea Simona Marcu, aceasta dezavuând în plus un scandalos punct de vedere exprimat în aceeaşi şedinţă de Plen de către celebrul procuror #rezistent Claudiu Sandu, fost şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, cunoscut drept „Monstrul procuraturii” după ce a mărturisit nonşalant că a ţinut un om 5 luni în arest preventiv, pentru ca la final să claseze dosarul.

Prima care l-a rupt pe genunchi propriu-zis pe „DJ Stelică”, evitând ocolişurile, a fost judecătoarea Lia Savonea. Aceasta i-a atras atenţia politicianului asupra habarnismului de care dă dovadă, precum şi asupra comportamentului de mahala pe care l-a afişat în 2017 şi 2018 în comisia parlamentară unde se dezbăteau legile Justiţiei. Mai mult, Savonea i-a pus în faţă lui Stelian Ion un exemplu concret de abuz marca DNA (mai precis, DNA Ploieşti): fostul şef al PCA Ploieşti, procurorul Liviu Tudose, defilat în cătuşe şi aruncat în arest timp de patru luni într-un dosar fabricat de către Mircea Negulescu „Portocală”, pentru ca la final Tudose să fie achitat definitiv pe motiv că „fapta nu există”.

La rândul ei, judecătoarea Gabriela Baltag l-a acuzat verde-n faţă pe Stelian Ion că urmăreşte să subordoneze Justiţia prin desfiinţarea SIIJ şi chiar i-a sugerat că acum, în calitate de ministru al Justiţiei, este un blestem pentru întregul sistem judiciar. Mai mult, Baltag i-a reproşat lui Ion că nu a suflat un cuvânt despre colaborarea dintre Direcţia Naţională Anticorupţie şi Serviciul Român de Informaţii.

Totodată, judecătoarea Evelina Oprina i-a enumerat lui Stelian Ion abuzurile descoperite de către însăşi Inspecţia Judiciară atât la DNA Central, cât şi la toate structurile teritoriale ale parchetului. De asemenea, Oprina i-a reproşat adjunctului SIIJ Nicolae Marin că nu mişcă un deget ca să-i ia apărarea secţiei speciale în faţa tăvălugului pus în mişcare de către regimul PNL-USR.

Nu în ultimul rând, reprezentantul societăţii civile Victor Alistar a pus accent pe partea tehnică a problemei, desfiinţând pas cu pas argumentele lui Stelian Ion pentru nimicirea SIIJ. În acelaşi context, Alistar l-a avertizat pe „DJ Stelică” de faptul că aceste argumente sunt de-a dreptul urechiste şi că nu ar fi ezitat să-l pice dacă i-ar fi fost student şi ar fi venit la examen cu astfel de explicaţii.

Iată felul în care cei şase membri CSM au şters pe jos cu ministrul Justiţiei:

Corina Corbu:
„Aş fi vrut astăzi să-mi exprim un punct de vedere mult mai profund pe fondul proiectului de lege supus avizării. Însă, ascultând cu mare atenţie toate discuţiile pe care le-am purtat astăzi, mi-am format convingerea că pe subiectul SIIJ nu ne vom concilia niciodată. Nici noi, membrii CSM, şi nici magistraţii. Vom rămâne pe două poziţii antagonice – n-am niciun dubiu. Unii dintre noi susţin că înainte de înfiinţarea SIIJ totul a fost perfect, n-avem nimic de îmbunătăţit, n-avem nimic de remediat. Şi, din păcate, domnule ministru, v-am ascultat cu mare atenţie astăzi. A făcut referire domnul procuror Cristian Ban la cei 10 magistraţi achitaţi. Şi vreau să vă întreb: ce le veţi spune dumneavoastră astăzi, în calitate de ministru al Justiţiei? Că au trăit simple experienţe personale? Că fac parte din… ce aţi spus dumneavoastră? Din «așa-zisele abuzuri»? Sunt foarte curioasă ce le veţi răspunde.

Pe de altă parte, sunt alţii dintre noi care consideră că, odată cu înfiinţarea SIIJ, totul a devenit perfect. Iar rezultatul este că problemele reale, care parcă sunt trase la indigo (cu susţinerea atât a celor care optează pentru menţinerea SIIJ, cât şi a celor care optează pentru desfiinţarea SIIJ)… Singura deosebire este că unii se referă la SIIJ, iar alţii la DNA. Mi-ar fi plăcut, domnule ministru, să avem cu toţii puterea astăzi de a fi oneşti şi de a spune: «Am avut probleme şi înainte, avem probleme şi astăzi». Nu: din păcate, unii susţinem o linie, alţii susţinem cealaltă linie. Deci nu vom ajunge niciodată la ceea ce spuneaţi dumneavoastră: discuţii constructive ş.a.m.d.

Aş vrea să vă reamintesc tuturor că noi, judecătorii sau procurorii, nu suntem şi nu ar fi cazul să ne considerăm personajele-cheie atunci când vorbim despre sistemul judiciar. Ci, tot timpul, în centrul sistemului judiciar şi în centrul preocupărilor noastre să fie beneficiarul actului de justiţie. Dar nu doar declarativ, domnule ministru, ci să fie chestiuni efective şi fapte care să se vadă în fiecare zi în sălile de şedinţă. Situaţia din sălile de şedinţa este o altă chestiune, pe care sper să o discutăm. Şi s-o discutăm şi pe ea la fel de deschis.

Pe de altă parte, orice modificare a organizării judiciare (fie că este vorba de instanțe sau de parchete) ar fi cazul să aibă, până la urmă, o singură calitate – şi anume: de a fi folositoare tot cetăţeanului. Pentru că el este beneficiarul actului de justiţie, el plăteşte taxe şi impozite să aibă acces la un act de justiţie de calitate. Şi ce ar fi necesar să avem în vedere: să-i fie respectat dreptul la un proces echitabil – asta o clamăm cu toţii, dar nu facem nimic. Şi, pe această linie, aş vrea să subliniez până la urmă dreptul de acces al oricărui cetăţean la un judecător independent şi care să-i soluţioneze cauza – indiferent de ce natură ar fi – într-un mod corect.

Pe de altă parte, cel puţin în ceea ce mă priveşte, consider că important nu este dacă infracţiunile săvârşite de persoanele care au calitatea de judecător sau procuror sunt de competența unei secţii sau a unei direcţii a Parchetului General. Nu asta este important pentru mine. Pentru mine este important ca acest sistem de angajare a răspunderii penale a unui magistrat (fie el judecător sau procuror) să fie astfel construit, încât să permită, pe de o parte, sancţionarea celor vinovaţi – nimeni nu spune să nu fie sancţionaţi – dar, în acelaşi timp, să evite represiunea penală a persoanelor nevinovate.

Până aici, suntem pe aceeaşi linie. Eu, cel puţin, cred că pe această linie rolul judecătorului este esenţial. Mi-aş fi dorit să spun că şi rolul procurorului este esenţial. Da, este esenţial şi rolul procurorului, pentru că răul care se face de la momentul începerii urmăririi penale şi până la momentul obţinerii unei hotărâri definitive s-ar putea să nu mai fie reparat. Deci mi-aş dori să trăiesc într-o ţară în care garanţie a drepturilor fundamentale să fie şi procurorul, şi judecătorul. Din păcate, nu trăiesc într-o astfel de ţară.

Independenţa judecătorului, domnule ministru, nu presupune în niciun caz impunitate. Toţi dorim judecători independenţi. Oare nu avem nevoie de garanţii pentru această independenţă? Ce facem pentru asta?

Abuzul într-un stat de drept nu poate fi tolerat. (Şi aş vrea să fiţi de acord cu mine, în calitate de ministru al Justiţiei.) Şi nici nu poate fi redus la «simple experienţe personale». Un simplu abuz care se petrece într-o unitate de parchet sau într-o instanţă de judecată demonstrează incapacitatea statului de a-şi organiza sistemul judiciar de aşa natură, încât să răspundă exigențelor unui stat democratic. Unul singur; nu avem nevoie de sute de abuzuri ca să spunem: «Avem o problemă». Un singur destin distrus ar fi necesar să antreneze răspunderea statului.

Prin urmare, nu voi da dovadă de responsabilitate astăzi (cum spunea unul dintre colegii noştri) şi nu voi aviza pozitiv proiectul de lege. Cel puţin din trei motive. El nu vine să răspundă, în opinia mea, niciunei probleme de fond legate de aceste chestiuni – fie că este vorba de funcţionarea SIIJ, fie că este vorba de perioada în care competența era partajată între DNA şi parchetele obişnuite. Nu instituie nicio garanţie pentru asigurarea independenţei şi mai ales a aparenței de independenţă a judecătorului, care este esenţială pentru ca părţile să aibă convingerea (nu impresia) că justiţia se realizează exclusiv în sala de judecată şi că procesul va avea exclusiv finalitatea impusă de probele administrate.

Soluţia legislativă propusă astăzi (şi o spun cu regret) nu face decât să înlocuiască un format instituţional cu altul, fără a stimula însă un progres real, pe care ni-l dorim cu toţii – atât sub aspectul eficienţei, cât şi al imaginii sistemului judiciar. Or, eu cred că nu putem rămâne în acest cerc vicios, în care periodic modificăm formatele instituţionale, fără să punem nimic altceva, şi nu facem destul pentru adevăratele probleme care ne-au adus pe toţi în această situaţie.

Iertaţi-mi exprimarea, dar sentimentul meu este că ceea ce ne propuneţi astăzi nu este decât schimbarea unei plăcuţe de pe o uşă. O luăm de pe o uşă şi o mutăm pe alta. Fapt pe care însă nu cred că ar fi cazul să-l facem cu atât de multă uşurinţă şi să nu uităm atât de repede anumite aspecte, care s-au produs şi care au făcut parte din trecutul nu tocmai îndepărtat. (…)”

Simona Marcu:
„Încep prin a mulţumi tuturor colegilor de la asociaţiile profesionale care s-au implicat în această procedură, care şi-au răpit din timpul lor şi au înţeles să exprime un punct de vedere documentat. Fie că sunt de acord cu cele spuse, fie că nu sunt de acord, mi se pare decent să le mulţumesc tuturor acestor colegi.

Aş dori însă să punctez o situaţie care, după părerea mea, întrece orice închipuire. Şi anume: discursul unui coleg procuror (Claudiu Sandu, fost şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov). Nu ştiu cine este şi sper să fie de la un parchet de pe lângă o judecătorie, adică să fie mai la începuturile carierei, să aibă justificarea debutului în profesie pentru ceea ce a spus, care mie îmi aminteşte de un discurs din anii ’50. Adică protocoalele erau bune, SIIJ este o monstruozitate, să desfiinţăm SIIJ ca să se redea independența magistraţilor responsabili… Sincer vă mărturisesc că mă depăşeşte această abordare şi sper din toată inima ca acest profil de procuror să nu ajungă niciodată, dar niciodată să ancheteze vreun judecător.

Şi acum să trec la subiectul pe care îl desfiinţăm. Mă pregătisem să am o abordare tehnică: pe expunerea de motive, pe proiectul propriu-zis, însă discuţiile care s-au purtat până acum mă determină să-mi centrez discursul pe o altă abordare – şi anume: pe abordarea potrivit căreia (aşa cum a spus doamna preşedintă a Înaltei Curţi) în centrul ideii de justiţie este cetăţeanul. Pentru a avea o justiţie corectă, avem nevoie de un judecător independent. Or, pentru a avea un judecător independent, avem nevoie de garanţii de independenţă. Pentru că un judecător nu poate fi independent dacă este obligat să dea socoteală procurorilor DNA cu privire la soluţiile pe care le-a pronunţat (rămase între timp definitive), să trimită dosare aflate în procedura de judecată administrativ la DNA, să fie citat ca martor înainte de momente strategice…

Deci toate aceste aspecte alterează categoric independența unui judecător şi avem nevoie de garanţii. Aceste garanţii nu sunt în niciun caz superimunități (cum le numeşte domnul ministru al Justiţiei), iar această suprapunere a noţiunii de «garanție» cu aceea de «imunitate» mie îmi este cunoscută. Dacă vă amintiţi, în plângerea prealabilă a DNA la hotărârea noastră 225 din 2019 (privind aprobarea raportului Inspecţiei Judiciare), acolo DNA susţinea că, de fapt, noi vrem imunităţi pentru judecători, neînţelegând de fapt exact miezul, substanţa demersului nostru – şi anume: că pentru a avea un judecător independent, acesta este necesar să fie ferit de orice fel de ingerinţă. În primul rând, de o ingerinţă politică mijlocită. Pentru că dacă se întorc cauzele la DNA, să nu uităm: procurorul-şef al DNA este în continuare numit politic, pe când întreaga structură a SIIJ, în frunte cu conducerea, este numită de Plenul CSM – organ, potrivit Constituţiei, apolitic. Şi, prin urmare, este necesar să ne concentrăm toate eforturile pentru a atinge acest deziderat al judecătorului independent.

Cred că este momentul să aduc în dezbatere publică ideea unei legi a puterii judecătoreşti. Cred că este momentul să ducem principiul separării carierelor pe o nouă treaptă – şi anume: aceea a separării totale. Chiar dacă colegii noştri procurori consideră că n-au nevoie de niciun fel de garanţie… Deşi, din câte cunoaştem – şi aştept să confirme colegii noştri procurori – 68% dintre procurorii întrebaţi de Secţia de procurori dacă doresc sau nu garanţii au răspuns afirmativ. Dar dacă Secţia pentru procurori şi procurorii din parchetele din ţara noastră sunt de acord cu proiectul de lege şi doresc, fără niciun fel de garanţie, să fie anchetaţi în continuare de DNA, noi, judecătorii, este necesar să ne ţinem pe poziţii şi să ne luptăm pentru independenţa noastră, pentru că de fapt ne luptăm pentru cetăţeanul din România, care vrea ca judecătorul lui să nu răspundă niciunui fel de comandamente, să pronunţe hotărârea aşa cum zice Constituţia (doar în baza legii), iar pentru asta cred că cel mai bun instrument pe care ni-l poate da puterea legiuitoare este o separare completă – şi anume: legea puterii judecătoreşti.”

Lia Savonea:
„E destul de greu să vorbeşti după doamna judecător Simona Marcu şi după doamna preşedinte al Înaltei Curţi (doamna Corbu), pentru că au atins în profunzime cam toate aspectele la care aş fi vrut şi eu să mă refer. Am notat, după cum a vorbit în primul rând domnul ministru, care a spus că n-a ştiut motivele pentru care s-a înfiinţat SIIJ, că nu le-a înţeles, deşi a fost membru în Comisia juridică şi în comisia specială (Comisia Iordache). Eu cred pe domnul ministru că nu a înţeles nimic de acolo, pentru că bătea la tobe. Şi, din păcate, stilul acesta militant l-a adus şi după ce a fost ministru, uitând să lase tobele în afara sediului Ministerului Justiţiei.

Dintre motivele pentru care critică şi spune că SIIJ este o greşeală este faptul că nu ar face suficiente rechizitorii împotriva judecătorilor şi a procurorilor. Ei bine, pe mine această idee cu producţia de rechizitorii mă sperie, sincer. Pe de o parte, nu pot să nu remarc că este şi o contradicţie majoră între ceea ce spune ministrul Justiţiei. Pe de o parte, spune că secţia nu se justifică pentru că nu e aşa o cazuistică de corupţie în magistratură. Pe de altă parte însă, vine şi spune că sunt doar două rechizitorii într-un an şi chestiunea asta nu este satisfăcătoare.

Mai spune domnul ministru că nu a înţeles niciodată de ce s-au retras căile de atac de către şeful SIIJ, la epoca la care a retras două sau trei rechizitorii. Păi, nu ştiu: a citit motivele pe care le-a scris procurorul-şef al SIIJ acolo? Pentru că eu cred că acolo se arată nişte motive, domnul ministru. Mă gândesc şi eu: fiind vorba de soluţii de achitare în prima instanţă, în care să fi fost implicaţi magistraţi şi să avem exercitată o cale de atac doar de formă, în condiţiile în care procurorul care a făcut acel dosar este cercetat şi dovedit pentru represiune nedreaptă, este dovedit că a ticluit probe împotriva colegului lui, procuror de la Ploieşti (Savonea face aluzie la fostul procuror Mircea Negulescu în dosarul cu care a încercat să-l execute pe fostul şef al PCA Ploieşti Liviu Tudose), dumneavoastră, ca ministru, ca jurist, găsiţi că este în regulă să lase aşa o cale de atac? Mă gândesc – e o chestiune de natură logică. Să continue nejustificat o cale de atac, dacă elementele erau clare şi deja erau evidente şi pentru un telespectator că acea anchetă nu fusese în regulă, că acea anchetă fusese o ruşine pentru o justiţie în secolul XXI, în care noi trăim? Îmi pun şi eu doar nişte probleme de natură retorică.

Apoi, tot domnul ministru spune că sunt probleme cu nespecializarea sau specializarea procurorilor care fac anchetele la SIIJ. Ei bine, domnule ministru, mă întreb şi vă întreb: ce specializare au procurorii selectaţi la DNA care provin de la parchete de pe lângă judecătorii sau parchete de pe lângă tribunale şi care sunt duşi la DNA să cerceteze fapte de corupţie, în baza Legii 78/2000, fără ca până în acel moment, altfel decât de natură teoretică, să se fi întâlnit cu vreo infracţiune care se instrumentează la DNA? Vă întreb şi aş vrea totuşi să-mi răspundeţi. Pentru că sloganuri şi un şir nesfârşit de inexactităţi auzim în ultima vreme continuu, fără întrerupere. În mod special de la dumneavoastră.

La fel ca şi colegele mele, domnule ministru, eu spun că aţi venit în faţa Consiliului Superior al Magistraturii cu un proiect de lege inacceptabil. Este inacceptabil, pentru că justiţia are nevoie de soluţii care să întărească independența judecătorilor, şi nu să o slăbească, aşa cum urmăreşte acest proiect. Dacă ministrul Justiţiei din România se face că nu ştie cum a fost cu anchetarea judecătorilor, în mod special… Deşi şi procurorii au făcut obiectul unor astfel de anchete, pe care pe alocuri pot să le numesc abuzive… Deci dacă ministrul Justiţiei din România se face că n-a auzit, n-a văzut, n-a citit despre astfel de anchete, atunci voi propune Secţiei pentru judecători să-i facem un inventar al acestor nereguli cu care, poate, ministrul Justiţiei ar fi cazul să înceapă. Şi nu în modul acesta pompieristic, domnule ministru. Aţi venit la minister şi în prima zi de mandat aţi aruncat cu un proiect de lege de desfiinţare a SIIJ. Gestionarea problemelor din justiţie se face cu mare cumpănire. Eu cred că ar fi fost de datoria ministrului Justiţiei să vadă care sunt problemele din justiţie, să le înţeleagă, să vadă dacă judecătorii au resurse suficiente, au sedii, dacă justiţiabilii sunt sau nu mulţumiţi de actul de justiţie. Şi dacă nu sunt mulţumiţi, de ce nu sunt mulţumiţi? Oare din cauza SIIJ sunt nemulţumiţi? Sau pentru că procesele durează prea mult, pentru că judecătorii sunt supraîncarcaţi?

Şi în toată această ecuaţie, Ministerul Justiţiei are întreaga responsabilitate, pentru că este ordonator de credite. Nu mai delegaţi responsabilitatea spre CSM, pentru că nu avem nicio competență, domnule ministru! Eu cred că cu aceste chestiuni ar fi fost cazul să începeţi dialogul, nu să sfidaţi Consiliul! Cred că este timpul să ieşiţi cumva din condiţia de fan şi să vă recuperaţi, dacă puteţi, obiectivitatea. (…)”

Citiți partea a doua a articolului

Citiţi şi:
DNA este un monstru – Judecătoarea Florica Roman de la Curtea de Apel Oradea dă cărţile pe faţă
Reacţii la tentativa de desființare a S.I.I.J. – modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul justiției

yogaesoteric
14 iunie 2021