CNSAS a primit ordin să ascundă că Gelu Voican Voiculescu a fost turnător al Securității (III)
Citiți și partea a doua a acestui articol.
Cine este cu adevărat Gelu Voican Voiculescu?
Gelu Voican Voiculescu nu este un personaj oarecare. El a jucat un rol pe cât de influent, pe atât de obscur în istoria post-decembristă a României. A fost vice-prim ministru în primul guvern de după 1989, dar, mai ales, a fost cel care a preluat conducerea Securităţii ceauşiste în perioada tensionată care a marcat sfârşitul regimului comunist şi începutul aşa-zisei „democraţii revoluționare”. Gelu Voican a devenit pe data de 31 decembrie 1989, din ordinul lui Ion Iliescu, comandantul Serviciilor Secrete, pe care le-a reorganizat, creând mai întâi Servicul de Informații Externe (SIE) pe 18 ianuarie 1990, și apoi, pe 1 februarie 1990, departamentul de contra-informații din cadrul Ministerului de Interne, temutul „Doi ş’un sfert”.
Din datele publice care îi descriu biografia, aflăm că înainte de 1989 Gelu Voican a fost un simplu inginer geolog, care aparent nu a avut niciun fel de funcţie mai importantă de conducere sau poziție publică de mare anvergură. Ne putem atunci întreba pe bună dreptate: care au fost pârghiile care l-au propulsat atât de brusc pe Gelu Voican la vârful primului guvern „democratic” și, mai ales, la conducerea deplină a Serviciilor Secrete? Această întrebare este cu atât mai delicată dacă avem în vedere că numeroși analiști au asimilat – pe baza unor argumente foarte pertinente – schimbarea regimului de atunci mai degrabă cu o lovitură de stat. Susțin aceasta, de exemplu, Virgil Măgureanu (fost șef al SRI), scriitoarea dizidentă Ana Blandiana (care a făcut parte din primul Consiliu al Frontului Salvării Naţionale în 1989, dar a refuzat funcţia de vicepreşedinte al Frontului), Nicolae Bucur (renumit analist la ziarul Curentul), scriitorul Cornel Dan Niculae și mulți alții.
Faptul că autoritățile române obstrucționează chiar și în prezent adevărul despre evenimentele din acea perioadă ține de evidență dacă avem în vedere că dosarele Revoluției din 1989 și ale Mineriadelor din 1990 nu au fost soluționate nici acum, după mai mult de 26 de ani, deși până și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a interpelat Statul român în legătură cu aceste cauze. Chiar dacă în 1989 se spunea că la Revoluție a existat un atac furibund din partea unor organizații teroriste, în urma căruia au fost uciși peste 1100 de oameni, până astăzi nu a fost identificat nici măcar un singur „terorist”. Versiunea oficială susține astăzi în mod pueril că totul s-a datorat confuziei și haosului și că … acum e deja prea târziu ca să se mai poată lămuri ceva. Cu privire la toate acestea, Teodor Mărieș, liderul „Asociației 22 decembrie”, sublinia foarte sugestiv că „Și acum există comandă politică să nu se afle adevărul despre Revoluție! Este un dosar în care nu se dorește urmărirea penală a celor vinovați și scapă de răspundere penală toți criminalii din 1989. Se tergiversează nepermis. De un an și jumătate nu s-a făcut niciun fel de lucrare în acest dosar. Sunt fapte contra păcii și omenirii, există decizia CEDO că nu se prescrie, nu se amnistiază și degeaba! Scapă astfel Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu și alții!”.
Gelu Voican Voiculescu a fost cu siguranță unul dintre oamenii adânc implicați în toate acele evenimente. El a fost cel care a coordonat parodia de proces în urma căruia au fost executaţi Nicolae şi Elena Ceauşescu. Conform unor date făcute publice de Gabriel Andreescu, Voican a fost amestecat și în eliminarea unor martori „incomozi”, care ar fi putut vorbi „ce nu trebuie” despre evenimentele din acea perioadă.
Ulterior, Gelu Voican a devenit deputat de Buzău, iar apoi a dispărut mai mulți ani din peisajul românesc, devenind ambasador în Tunisia şi Maroc.
Despre Gelu Voican Voiculescu a început din nou să se vorbească în spațiul public abia în vara lui 2010, odată cu scandalul care a izbucnit după răspunsul pe care CNSAS l-a dat față de reclamarea sa ca informator. Faptele arată că „cineva, acolo sus” a avut mereu grijă până acum ca, în pofida unor evidențe revoltătoare, el să nu fie deranjat prea tare.
Pentru a înțelege cine sunt cei care îl protejează este util să știm că în presa din anul 1990 a apărut la un moment dat un document deosebit de revelator. Este vorba de o scrisoare trimisă de proaspătul, pe atunci, prim-ministru al României, Petre Roman, către ambasadorul României la Cairo, Ion Angelescu. Deşi scrisoarea avea notată pe ea menţiunea de „Strict Secret”, ea a ajuns printr-un concurs al împrejurărilor să fie făcută publică. Conţinutul scrisorii, semnată olograf de Petre Roman, era acesta: „Sunteţi autorizat ca imediat după primirea la preşedintele Mubarak, să îl asistaţi la ceremonia afilierii în loja Memphis-Misraim din Cairo pe trimisul nostru, fratele Gelu Voican, adept al Ordinului nostru cu gradul de Cavaler Kadosh, în Loja de Rit scoţian, rectificat şi acceptat în care aţi primit Lumina”.
În cartea sa „Francmasoneria şi clasa politică”, Marcel Fandarat dezvăluie că Voican-Voiculescu era deja la acea dată mason iniţiat în gradul 33 al ritului scoţian antic şi acceptat. În mod semnificativ, deși scrisoarea de mai sus a apărut în presa anilor ’90, nici Petre Roman și nici Gelu Voican-Voiculescu nu au negat până acum apartenența lor la Loja masonică Memphis-Mistraim.
Iată deci o indicație foarte interesantă care ne poate oferi o idee despre cercurile de putere care l-au propulsat la vârf pe Gelu Voican Voiculescu.
Că Gelu Voican Voiculescu este mason este acum un fapt destul de bine cunoscut. Iată câteva articole apărute uneori chiar în presa centrală referitoare la apartenența lui Voican la francmasonerie: Evenimentul zilei, Cațavencu, ziarul Indiscret sau site-ul masonic Civitas Soli. Gelu Voican a ținut chiar și prelegeri despre masonerie.
Referințe despre Gelu Voican Voiculescu apar și în lucrarea „Cucuveaua cu pene roșii”, apărută la editura „Miracol” în anul 1994. În această lucrare sunt prezentate anumite fragmente extrem de valoroase prin faptul că ele reprezintă transcrierea unor înregistrări autentice făcute de fosta Securitate în perioada anterioară evenimentelor de la sfârşitul anului 1989, precum şi imediat după aceea. Interceptările respective dovedesc atât implicarea insidioasă a unor francmasoni cu grad înalt în structurile statului, cât și faptul că faimoasele “PROTOCOALE” sunt în totalitate reale. Din studiul atent al acestei lucrări putem sesiza cu claritate că Protocoalele folosesc chiar şi acum ca directive de bază pentru toţi francmasonii de la noi din ţară, cât şi pentru cei de pretutindeni. Un astfel de fragment revelator cu privire chiar la Gelu Voican Voiculescu puteți citi aici.
O opinie demnă de luat în seamă referitoare la rolul nefast pe care masoneria îl joacă de foarte mulți ani în societatea românească a venit în anul 1997 din partea lui Radu Timofte, care la acea data era vicepreședintele Comisiei de apărare a Senatului, iar între anii 2001 – 2006 a devenit șef al SRI. Declarația lui a fost publicată în ziarul Evenimentul zilei nr. 1466 din 22 aprilie 1997: „Tendința masoneriei – din ce în ce mai vizibilă – de a acapara toate funcțiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România. Este de remarcat că atât președintele comisiei senatoriale de apărare, cât și ministrul apărării, Victor Babiuc, sunt masoni și probabil că mai sunt mulți alții nu doar în Ministerul respectiv, ci și în celelalte. Mi-e teamă însă că acești așa-ziși «frați» nu urmăresc altceva decât de a pune mâna pe tot ceea ce înseamnă putere în Stat, așa cum au reușit în alte țări.”
O altă declarație semnificativă despre masonerie îi aparține chiar unui mare mason, Dan Amedeo Lăzărescu, tatăl adoptiv al unui alt mason binecunoscut, Călin Popescu Tăriceanu. În urmă cu mai mulți ani ani, Dan Amedeo Lăzărescu, fost Suveran Mare Comandor al masoneriei din România şi totodată vicepreşedinte al PNL recunoştea că „90% dintre membrii Parlamentului României sunt masoni”.
În special sursele alternative de informare, de pe Internet, au semnalat că mai toate departamentele importante din România sunt conduse de persoane care aparțin masoneriei. Ziarul Cotidianul a prezentat chiar și o listă cu numele a sute de masoni împânziți în aproape toate domeniile și sectoarele instituționale din România.
Cu toate acestea, deși în talk-show-rile oferite prin mass-media sunt chemați analiști care să comenteze despre politică, show-biz, starea vremii și orice altceva, iată că aproape nimeni nu pomenește despre masonerie! Și în niciun caz nu se pune problema să i se permită cuiva să facă vreo conexiune critică despre masonerie. Nu este oare acesta un lucru suspect dacă ne gândim că sunt atât de mulți masoni în România și că ei conduc aproape totul? Bineînțeles, aceasta sugerează cu putere că în realitate controlul exercitat de masonerie a ajuns în prezent deosebit de invaziv și „eficient”.
Revenind la Gelu Voican Voiculescu, este util să știm că Gregorian Bivolaru a declarat de mai multe ori că Voican a fost mandatat încă din 1983 de către capii masoneriei ca să îl atragă în organizația lor. Gelu Voican îi transmitea că masonii din vârf sunt foarte interesați să îl coopteze datorită multiplelor calităţi de excepție pe care Gregorian Bivolaru le are. Prin faptul că a refuzat să se alăture masoneriei, ba chiar a fondat o școală spirituală autentică, Gregorian Bivolaru a devenit însă un duşman „de neiertat” al francmasoneriei. Voican Voiculescu chiar a recunoscut în cele din urmă, într-o declarație consemnată în ziarul Adevărul din 24 martie 2015, că încă de atunci Gregorian Bivolaru era considerat ca unul dintre „cei mai periculoși” opozanți și că Securitatea plănuia să îl pună sub acuzația de neonazism. Ca o confirmare a acestor manevre de culise, este semnificativ să remarcăm persecuțiile constante pe care profesorul de yoga le-a suferit din partea autorităților atât înainte de 1989, cât și după aceea, aceste persecuții continuând chiar și în prezent.
Considerăm că prin această cheie de înțelegere, multe elemente disparate din societatea românească devin mult mai coerente. În absența unei rețele care să fi împânzit aproape toate sectoarele și departamentele este imposibil de explicat cum au putut fi „ținute sub bocanc” atât de unitar și eficient, timp de peste 25 de ani, o diversitate de instituții și organisme guvernamentale. Nu putem explica blocarea sistematică a adevărului prin incompetența disparată a unor indivizi. Este clar că cineva controlează coordonat aproape întregul sistem: atât pârghiile Securității, cât și pe cele ale mass-media, ale clasei politice și chiar ale puterii judecătorești. După cum reiese și din acest articol, cazul lui Gelu Voican Voiculescu pune foarte concludent în evidență o întreagă serie de asemenea corelații semnificative, care se întind și se sprijină între ele de mai mult de 25 de ani.
Citiţi şi:
CNSAS a primit ordin să ascundă că Gelu Voican Voiculescu a fost turnător al Securității (II)
Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (1)
yogaesoteric
17 februarie 2016