Od
Baronul Karl von Reichenbach (1788-1869), un chimist german, metalurgist şi expert în meteoriţi, a folosit termenul de od (precum şi noţiunile conexe: “forţă odică” şi “odil”, derivate din acelaşi radical) pentru a descrie o substanţă subtilă despre care afirma el că emană din toate lucrurile şi fiinţele din univers, inclusiv din stele şi planete (mai exact, din cristale). Reichenbach susţinea că forţa odică poate fi observată de către clarvăzători sub forma unor radiaţii luminoase similare aurorei boreale care pot fi simţite de către aceştia ca fiind reci sau calde. El afirma, de asemenea, pe baza percepţiilor sale paranormale, că energia este afectată de respiraţie şi că fluctuează în funcţie de ciclurile zi noapte, dar are, de asemenea, variaţii ce pot fi controlate mai bine înainte şi după mese.
Genialul poet Goethe anticipase deja observaţiile baronului Reichenbach în legătură cu luminozitatea plantelor, cu circa 25 de ani înainte şi chiar a scris destul de mult în legătură cu acest fenomen, dar Reichenbach a fost primul care a studiat în mod ştiinţific forţa universală a vieţii, realizând sute de experimente cu persoane senzitive (fără să fie însă vorba despre mediumi spiritualişti).
În anul 1845, Reichenbach şi-a publicat descoperirile în prima parte a lucrării sale, de referinţă, intitulată Cercetări asupra magnetismului, electricităţii, căldurii şi luminii, în relaţie cu forţele vitale. La vremea respectivă, popularitatea mesmerismului – curent care pune accentul în practici de vindecare şi sugestie pe aşa numitul magnetism animal al fiinţei umane – scăzuse foarte mult, iar lucrarea sa reprezenta o încercare de revitalizare a acestor concepţii. Confirmându-şi încă o dată rigiditatea şi dogmatismul întreaga comunitate ştiinţifică i-a respins însă demersul, deşi toţi adepţii lui Mesmer, vindecătorii prin pase magnetice şi spiritualiştii l-au susţinut. Reichenbach era un susţinător al mesmerismului, deşi considera că expresia “magnetism animal” era totuşi nepotrivită sau, mai bine zis, neadecvată complet efectelor şi proprietăţilor pe care el le descoperise.
Ediţia completă a Cercetărilor sale a apărut în anul 1850. Termenul similar de “odil” a fost creat de un traducător care a considerat că sună mai ştiinţific decât “od”.
Una dintre primele sarcini pe care şi le-a asumat Societatea pentru Cercetări Psihice (SCP) la formarea ei în anul 1882, la Londra, a fost studierea “fenomenelor lui Reichenbach”. Studiile SCP au validat multe dintre teoriile lui Reichenbach, deşi aşa cum precizam, iniţial acestea au fost respinse în bloc de întreaga comunitate ştiinţifică. În pofida unei munci ştiinţifice susţinute care ar fi putut aduce occidentalului veritabile revoluţii în diferite domenii ale cunoaşterii, el şi-a petrecut ultimii ani în izolare şi dezamăgire, la castelul său din Reisenberg, din Germania.
