Orgon
Termenul de “orgon” a fost inventat de Wilhelm Reich (1897-1957), un austriac, student al psihiatrului Sigmund Freud el însuşi adept de frunte al psihanalizei în perioada tinereţii. În timp ce continua munca lui Freud între anii 1936-1940, Reich a emis ipoteza existenţei orgonului, forţă vitală sau energie cosmică primordială, ca bază a nevrozelor sexuale şi psihosomatice. La fel ca şi Reichenbach, el considera că orgonul penetrează toate lucrurile şi fiinţele, şi că există ca energie biologică, de culoare albastră, care poate fi percepută, măsurată şi pusă în evidenţă din punct de vedere termic şi electroscopic în atmosferă, cu ajutorul unui contor Geiger. Reich şi-a publicat teoria în anul 1942, în lucrarea intitulată Descoperirea orgonului: funcţia orgasmului; probleme sexuale şi economice legate de energia biologică, precum şi în lucrarea Biopatia cancerului, publicată în anul 1948.
Reich a practicat în Statele Unite terapii bazate pe forţa orgonică şi a avut mari probleme cu justiţia americană atunci când a inventat un aparat numit “acumulator de energie orgonică”, o cutie metalică acoperită succesiv cu materiale organice şi anorganice, care concentra energia orgonică în scopuri terapeutice. El şi-a folosit cu succes aparatul asupra unor pacienţi care sufereau de cancer şi a înregistrat în nenumărate rânduri rezultate pozitive. Departamentul American pentru Alimente şi Medicamente a testat aparatul şi l-a declarat lipsit de valoare ştiinţifică. Lui Reich i s-a interzis producerea, distribuirea şi folosirea aparatului, şi chiar, culmea ironiei, el nu mai avea voie să folosească termenul de “orgon” în lucrările sale. În faţa refuzului său, a fost amendat şi trimis la închisoare, unde a şi murit. Ca o expresie foarte elocventă a intoleranţei şi dogmatismului noii „religii” a materialismului ştiinţific, acumulatorii de orgon au fost distruşi, iar cărţile sale arse.
