Alimente şi plante medicinale care favorizează savurarea stării de fericire (2)

68.043 0

de instructor ayurveda Andrei Gămulea

Citiţi aici prima parte a articolului:

Alimente şi plante medicinale care favorizează savurarea stării de fericire (1)

Nucile

Nucile sunt pe bună dreptate asociate cu efectele de îmbunătăţire a capacităţilor cerebrale. Deloc întâmplător, natura a făcut ca forma nucilor decojite să se asemene cu forma unor creiere miniaturale!
Eficacitatea lor în această direcţie ţine de faptul că nucile reprezintă o excelentă sursă de Omega 3, care contribuie la buna funcţionare a celulelor creierului şi a neurotransmiţătorilor săi. La adolescenţii şi adulţii cu deficit de Omega 3 sunt frecvente accesele de violenţă şi furie, iar la vârstnici sărăcirea creierului de acizi graşi de tipul Omega 3 se poate solda cu accidente vasculare cerebrale, probleme de memorie şi demenţă senilă.

Copiii ai căror mame au consumat o cantitate suficientă de acizi graşi Omega 3 se dovedesc a avea un coeficient de inteligenţă ridicat.

Alunele de pădure

Alunele de pădure sunt originare din Asia. Acestea reprezintă una dintre cele mai vechi culturi, menţionate în vechile scrieri orientale ca fiind o hrană binecuvântată. Alunele conţin o cantitate mare de acid folic (vitamina B9), favorizând prin aceasta reducerea stărilor depresive şi a melancoliei. Este cunoscut faptul că în cazul carenţelor de vitamina B9 este afectat procesul de producere de serotonină, iar tulburările producerii de serotonină sunt asociate cu iritabilitatea, cu agresivitatea, cu scăderea puterii de concentrare şi deficitul memoriei. Tocmai de aceea consumul de alune de pădure poate fi de mare folos.
Alunele de pădure pot fi prăjite în cuptor sau pot fi măcinate cu ajutorul unei râşniţe. Ele prezintă de asemenea şi un bogat conţinut de calciu (140 mg la 100 grame), motiv pentru care consumul de alune de pădure face ca în locul stărilor depresive să se poată instala rapid o stare profundă de calm şi stăpânire de sine.

Migdalele dulci

Fruct al migdalului (Prunus amygdalus), arbore din familia Rosaceae, migdalele comestibile (migdalele dulci) prezintă un aport energetic foarte ridicat, fiind bogate în acizi graşi nesaturaţi, proteine vegetale şi zaharuri.
Migdalele dulci pot fi consumate atât proaspete, cât şi uscate. Sâmburii de migdale pot fi consumaţi ca atare sau se pot folosi la prepararea dulciurilor. Totodată migdalele reprezintă una dintre cele mai importante surse vegetale naturale de calciu (252 mg la 100 grame). Calciul facilitează transmiterea influxului nervos, intervenind în procesele de eliberare a acetilcolinei, noradrenalinei şi serotoninei, contribuind prin aceasta la menţinerea echilibrului sistemului nervos. Tocmai de aceea, migdalele sunt foarte apreciate pentru bunăstarea psihică şi mentală pe care o conferă şi pentru starea de calm ce apare la scurt timp după ce le consumăm. În plus, migdalele contribuie şi la îmbunătăţirea capacităţii naturale de memorare.

Seminţele de susan

Seminţele de susan provin din India şi de acolo s-au răspândit în întreaga lume. Seminţele de susan reprezintă una dintre cele mai bune surse de treonină, un acid aminat. Acesta este un element a cărui lipsă din organism poate provoca apariţia stărilor depresive. Seminţele de susan pot fi uşor rumenite, apoi măcinate fin cu un mic adaos de sare şi apoi pulberea lor poate fi presărată în salatele de crudităţi. Seminţele de susan pot fi de asemenea consumate sub formă de tahini – binecunoscuta pastă extrem de gustoasă şi hrănitoare din seminţe de susan. Pentru ca să fie uşor digerabilă, cel mai bine este ca ea să fie preparată prin adăugarea de suc de lămâie, sare şi apă, până la obţinerea unei paste subţiri, aproape de consistenţa siropului de fructe.

Lemnul dulce

Lemnul dulce este una dintre plantele folosite în cele mai multe formule tradiţionale, atât în ştiinţa milenară AYURVEDA, cât şi în medicina chineză. Printre numeroşii săi compuşi, rădăcina de lemn-dulce conţine şi acid gliciretic, compus care dezamorsează scăderea nivelului de cortizol, ajutând astfel organismul să facă faţă cu succes situaţiilor caracterizate de stres. Tocmai de aceea, rădăcina de lemn dulce poate fi folosită pentru îndepărtarea stărilor de tensiune sau oboseală psihică. În plus, lemnul dulce conţine de asemeni izoflavon, o moleculă utilizată pentru eliminarea stărilor depresive.
Folosit sub formă de pulbere uscată, lemnul dulce poate ameliora stările depresive şi anxietatea. Gustul său dulce specific, conferă o stare de calm şi de liniştire aparte. Nu trebuie folosit însă în cantităţi prea mari, cel mult un gram de pulbere o dată, deoarece altfel poate determina la unele persoane declanşarea reflexului vomitiv.

Ginsengul

Rădăcina de ginseng provine din China şi America de Nord. Nativii americani cunoşteau proprietăţile vindecătoare ale ginsengului astfel că, atunci când călătoreau pe distanţe mari, mestecau rădăcina de ginseng, ca să reziste oboselii. Există studii care au arătat că această plantă miracol, cunoscută şi apreciată din vremuri vechi, ameliorează răspunsul trupului la stres şi diminuează anxietatea. Ginsengul stimulează energia psihică, conferă bună dispoziţie şi amplifică energia interioară. Se spune că înţelepţii chinezi din vechime savurau zilnic câte o ceaşcă cu elixir preparat din rădăcină de ginseng.

Pătrunjelul

Pătrunjelul este o sursă excelentă de L-glutamină, un acid aminat care măreşte puterea de concentrare mentală. El ajută de asemeni la contracararea anxietăţii şi stresului, elevând nivelul energetic al creierului şi crescând vigilenţa. Totodată, pătrunjelul este şi o importantă sursă de triptofan, care este un bun reglator al apetitului. Tocmai de aceea, prezenţa chiar şi a unei mici cantităţi de pătrunjel în hrana noastră zilnică se poate dovedi a fi de mare folos pentru menţinerea stării generale de echilibru. Însă atunci când urmărim în mod special o îmbunătăţire rapidă a nivelului nostru energetic şi a stării noastre de atenţie nu trebuie să pregetăm să pregătim o salată bogată în pătrunjel tocat mărunt, la care să adăugăm roşii, lămâie şi ulei presat la rece de măsline.

Porumbul

Cercetări arheologice au arătat că porumbul a fost cultivat pe continentul american încă de acum peste 5000 de ani. Atât prin culoarea sa aurie, cât şi prin conţinutul său, acest ştiulete auriu ne poate aduce soarele în casă! O porţie de porumb ne asigură un sfert din aportul zilnic recomandat de vitamina B1. După cum s-a demonstrat într-un studiu recent, vigilenţa, energia şi buna dispoziţie au putut fi ameliorate după două luni de suplimentare cu vitamina B1, provenind din alimente naturale, chiar fără să fi existat o carenţă în această direcţie! Vitamina B1 (tiamina) este absolut necesară pentru desfăşurarea normală a funcţiilor sistemului nervos. Multe dintre persoanele stresate sau nervoase suferă în realitate de o deficienţă a acestei vitamine. Creierul este un mare consumator de glucoză, iar pentru a metaboliza glucoza, organismul îşi mobilizează rezervele de tiamină. În plus, vitamina B1 este implicată şi în sinteza neurotransmiţătorilor (de exemplu acetilcolina). Tocmai de aceea porumbul reprezintă un aliment deosebit de valoros. El poate fi consumat fie fiert, fie sub formă de mămăligă, obţinută prin fierberea adecvată a mălaiului de porumb. În acest sens tradiţia sistemului milenar AYURVEDA precizează că în această formă de preparare (mămăliga), putem adăuga o mare varietate de pulberi de plante medicinale şi aromatice, în funcţie de necesităţi, beneficiind totodată şi de efectele acestora.

Grâul integral

Trimetilglicina conţinută în grâu participă la producerea mai multor compuşi chimici prezenţi în creier, care ameliorează starea psihică şi mentală, energia psihică, starea de bine, vigilenţa, concentrarea şi acuitatea vizuală. Sursele principale de trimetilglicină sunt germenii şi tărâţele de grâu. Tocmai de aceea, urmăriţi să nu mai utilizaţi în alimentaţie mai ales pâinea albă şi optaţi mai degrabă pentru cea completă, integrală, unde germenele este păstrat întreg, pentru a beneficia de pe urma conţinutului grâului integral.

Fasolea

Fasolea este unul dintre cele mai vechi alimente. Semne ale existenţei ei sunt datate cu peste 20000 de ani în urmă. Fasolea albă este o excelentă sursă de acid folic (vitamina B9), a cărei prezenţă în organism influenţează în mod benefic producerea de noradrenalină, care este un neurotransmiţător responsabil de senzaţiile de motivaţie şi de plăcere. Prin urmare, dacă vă simţiţi epuizat sau apatic, nu pregetaţi să consumaţi o porţie de mâncare din fasole albă, preparată cu ulei de măsline şi eventual muştar sau alte condimente aromate, cum ar fi coriandrul şi chimenul. O mâncare de fasole albă bine gătită, consumată cu măsură, este aproape întotdeauna un mod simplu şi natural de a redobândi starea de calm şi de echilibru psihic. Fasolea albă ar trebui să fie nelipsită din hrana pe care o folosim în decursul unei săptămâni.

Lintea

Boabele de linte conţin mai multe proteine decât toate celelalte legume, exceptând soia şi bobul. Lintea conţine de asemenea fier (1,00 mg la 100 grame). Conform unor studii recente, starea de deprimare este adesea un simptom al unei carenţe cronice în fier, ca de altfel şi starea de slăbiciune, de oboseală sau de epuizare. O porţie de mâncare de linte ne asigură o bună parte din aportul de fier care este recomandat zilnic. Fierul este necesar pentru asimilarea vitaminelor aparţinând complexului B, provenite din alimentaţie.
El creşte rezistenţa la oboseli (oboseală?) şi are un important rol în dezvoltarea intelectuală. Prin urmare, nu ezitaţi să savuraţi lintea, mai ales sub forma mâncării tradiţionale ayurvedice numită DHAL, ce este o delicioasă supă indiană având la bază lintea, sau adăugaţi o mână de linte coaptă la o supă de legume sau la o salată de crudităţi.

Laptele de soia

Soia este originară din China. Acum 3000 de ani, seminţele de soia erau considerate printre cele mai importante seminţe folosite în alimentaţie. Printr-un proces relativ simplu de preparare, din seminţele de soia se poate obţine binecunoscutul lapte de soia, care se numără printre alimentele cele mai bogate în proteine. În cazul consumului de lapte de soia, proteinele se transformă în tirozină, ceea ce creşte producţia de dopamină şi noradrenalină, despre care se ştie că sunt compuşi chimici cerebrali, care ne ajută să ne simţim plini de energie şi să avem mai mereu o stare de spirit pozitivă. Tocmai din acest motiv putem opta pentru înlocuirea, pentru anumite perioade de timp, a laptelui de la micul dejun, cu laptele de soia.

Tofu

Tofu este numele dat în mod generic aşa-numitei brânze de soia. Conform unui recent studiu ştiinţific al cercetătorilor britanici, lipsa triptofanului poate fi o cauză de depresie. Însă acest acid aminat se găseşte în cantitate mare în tofu, brânza de soia, 747 mg la 100 g, cantitate care este prin urmare ideală pentru a ne menţine în formă. Dacă nu sunteţi convinşi de aspectul său spongios, adăugaţi-o unui amestec de fructe proaspete şi o să vă puteţi astfel bucura de beneficiile sale, chiar dacă nu îi veţi mai savura atunci în mod preponderent gustul plăcut şi consistenţa specifică!

Humus

Humus este denumirea generică dată unei clase de preparate culinare tradiţionale din Orientul Apropiat, care sunt alcătuite din pastă de năut sau din pastă de susan, ori din combinarea celor două. În general humus-ul are aspectul unei paste, ce se aseamănă ca şi consistenţă cu preparatul românesc numit „fasole bătută”. Bogat în proteine şi în fibre, humus-ul preparat atât din seminţe de năut, cât şi de susan, trebuie consumat în cantităţi moderate, de regulă cu adaos de condimente şi suc de lămâie. Consumul unei porţii chiar şi numai de 100 de grame de humus, conduce la controlul procesului de eliberare a glucozei în sânge, acesta decurgând într-un ritm lent şi regulat. Aceasta permite evitarea variaţiilor prea mari de zaharuri, care dau naştere de regulă fluctuaţiilor emoţionale, stărilor depresive şi proastei dispoziţii. Aşadar, nu ezitaţi să introduceţi în meniul zilnic preparatele din năut şi susan, de tip humus, chiar şi numai ca aperitiv, alături de pâinea integrală sau preparatele din cereale.

Tempeh

Tempeh-ul este un produs alimentar tradiţional, originar din Indonezia, având la bază soia fermentată.
El poate fi procurat răcit sau îngheţat, sub o formă asemănătoare cozonacului. Tempeh-ul este un aliment bogat în fibre şi reprezintă totodată o importantă sursă de proteine, minerale, calciu, fier şi vitamina B2. În opinia unor cercetători, agresivitatea ar proveni dintr-o carenţă în vitamina B2. Vitamina B2 intervine în producerea de energie. De asemenea, această vitamină este necesară producţiei de acid butiric, care are efecte pozitive asupra dispoziţiei generale.
Tempeh-ul este o foarte bună sursă de vitamina B2 şi tocmai de aceea el poate fi utilizat ca principală sursă de proteine, fiind un excelent înlocuitor al cărnii, pentru cei care doresc să treacă la un regim lacto-ovo-vegetarian. Hrănitor şi calmant totodată, tempeh-ul poate fi de mare folos pentru redobândirea bunei dispoziţii generale.