ANAF, hoția, hoții și distrugerea micului comerciant român

 

În anul 2015, România a început să fiarbă din cauza milițienilor de la ANAF. Micul comerciant român s-a trezit cu o invazie a inspectorilor antifraudă care au început să dea amenzi în stânga și în dreapta. Mai mult, incompetența acestora a grăbit sfârșitul multor întreprinzători.

Lupta cu evaziunea pare exact pe dos: micul comerciant este amendat, închis și cel mai probabil falimentat, în timp ce marii comercianți și rețelele de supermarketuri huzuresc și distrug economia României. Marii retaileri au în mare parte produse din import, au un număr mic de angajați, armate de avocați și, bineînțeles, obișnuiesc să scoată profitul din România cu ajutorul companiilor off-shore din paradisurile fiscale.

Închiderea și falimentarea micului întreprinzător român produce un gol în economie, pentru că odată cu distrugerea micilor afaceri se pierd locuri de muncă, nu se mai plătesc salarii, astfel încât ANAF-ul își dă singur cu stângul în dreptul.

Putem vorbi și de o chestiune penibilă dar reală: hoțul strigă hoții, cum numai la români se poate petrece. Noul ANAF s-a rebranduit pentru spectaculoasele operațiuni antifraudă. Toată operațiunea a costat nici mai mult nici mai puțin de 1,6 milioane de euro.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are imaginea de instituție controlată politic cu acțiuni ineficiente, într-o țară unde evaziunea fiscală se ridică la peste 16% din PIB, ceea ce înseamnă peste 11,5 miliarde de dolari.

Cum putem avea o divizie de elită a ANAF când această instituție a plătit peste 1,6 milioane euro pentru o siglă cu font Arial, logo pe care îl poate realiza și un elev de gimnaziu? În concluzie, avem parte de o lege care protejează averile obținute ilicit și instituții bolnave care reacționează greoi.

În cazul familiei șefului ANAF, Gelu Diaconu, nu s-a aplicat legea bonului fiscal

Într-o zi, un jurnalist a comandat o cafea și o apă plată la barul Hotelului Internațional, deținut de familia șefului fiscului de la acea vreme, dar nu a primit bon fiscal pentru suma încasată, respectiv 16 lei. Ca atare așa arată România reală, unde zeci de magazine și mici întreprinzători s-au trezit cu magazinele închise pentru câțiva lei în plus.

ANAF-ul, controlat politic de anumite personaje, s-a făcut remarcat prin secretizarea recuperării prejudiciului creat de mogulul Dan Voiculescu. ANAF a secretizat recuperarea prejudiciului de 60 de milioane de euro din dosarul lui Dan Voiculescu, care a fost condamnat la 10 de închisoare cu executare în dosarul ICA pentru spălare de bani. Astfel, cetățenii de rând nu pot afla dacă banii vor fi recuperați sau nu de la mogulul Voiculescu. Practic legea ANAF-ului este aplicată cu dublă măsură, „pentru unii mumă, pentru alții ciumă” cum spune o vorbă din popor.

Cele 34.044 firme din România care au, în prezent, acţionari persoane juridice, 6.045 au legătură cu paradisuri fiscale din Cipru, Andorra, Insulele Virgine Britanice, Seychelles, Insulele Cayman, Luxemburg, Cipru, Gibraltar, Bermude, Malta, Bahamas, Olanda, Barbados, Belize, Hong Kong, Lichtenstein, Insulele Man, Liberia, Dubai, Insulele Marshall, Aruba, Antilele Olandeze.

Cele mai cunoscute companii care au legături cu paradisurile fiscale sunt Mega Image și Coca Cola HBC România SRL, ambele cu acţionari în Olanda, o ţară cu un regim fiscal demn de un paradis fiscal. Ambele companii au derulat în 2013 afaceri cumulate de peste 4,1 miliarde de lei.

Pe locurile următoare în top 10 al celor mai mari firme cu acționari off-shore, realizat după cifra de afaceri, se situează Delphi Packard România SRL, Delphi Diesel Systems România SRL, Dante Internațional, Arcelor Mittal Tubular Products Roman SA, Nidera SRL, Șantierul Naval Damen Galați SA, Ambient SA, Avon Cosmetics România SRL, Ikea România SRL şi Romrecycling SRL.

Dacă privim în clasamentul primelor 20 de firme, regăsim nume sonore, precum Arcelor, Delphi, Ikea, Avon, Philips, Timken sau DHL. Companii considerate investitori de calibru în economia românească, însă au legături cu off-shore-uri, ceea ce susţine globalizarea business-ului şi interesele fiscale ale investitorilor aflaţi în căutarea celor mai eficiente modalităţi de a face profit şi, bineînţeles, de a se sustrage de la plata taxelor și impozitelor.

Problema ANAF este simplă: controlul politic. ANAF este o instituție jucărie în mâna Guvernului, cu șefi numiți pe criterii politice, oameni care ascultă ordine și execută ce spune partidul.

De ce îi acuzăm și criticăm?!

Noul ANAF rebranduit a demonstrat prin acțiunile sale că nu poate recupera prejudiciile și combate evaziunea fiscală. Efectiv nu ai cum să recuperezi circa 70 de miliarde de euro furate în ultimii 25 de ani, într-un timp relativ scurt. Avem nevoie de mai mulți bani la buget, de aici și nebunia milițienilor de la ANAF.

Acțiunile ANAF-ului sunt precum disperarea lui Vâlcov de a ascunde aurul, milioanele și tablourile. Imbecilitatea guvernului a creat un haos în țară și mii de oameni își pot pierde locurile de muncă, datorită unui populism exacerbat și a unei politici fiscale eronate.

Pe marii evazioniști îi pot găsi domnii de la ANAF în lista de firme enumerate mai sus. Nu micul comerciant distruge economia românească și provoacă evaziune fiscală, ci marile companii considerate investitori strategici de care nu se atinge nimeni. Acolo pot găsi milioanele de euro furate de la săracul și umilul popor român.


Citiți și:

Multinaționalele, cel mai practicat «off-shore» din România. Profiturile de miliarde de euro ale marilor companii străine sunt scoase pe şest din țară

Fost deputat PSD și fost președinte al unei fundații deținute de Soros: «Prin 350 de firme se scurge 1% din bugetul României»!

 

yogaesoteric
4 decembrie 2017

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More