Capcanele ego-ului

Fiecare dintre noi suntem, indiferent de vârsta pe care o avem, înţelepţi în devenire, iar multitudinea şi varietatea de situaţii în care ne pune via’a nu reprezintă nimic altceva decât ocazii unice pentru noi de a creşte din ce in ce mai mult. Cercetătoarea în psihologie Luce Bertrand, la fel ca întreaga spiritualitate orientală, consideră că „sursa tuturor suferinţelor noastre este Ego-ul”.

A învăţa să recunoaştem ego-ul în spatele aparenţelor sale înşelătoare este necesar pentru a evita rătăcirea îndelungată pe căi ce nu ne vor conduce niciodată la ţelul propus.

Personalitatea axata pe „A avea” se limitează la aparenţe şi la planul material. Ea are în general nevoie de zgomot şi de un du-te-vino continuu pentru a se sustrage vidului sau stării de gol sufletesc pe care o creează. Puţin contează la ce sumă se ridică bunurile sale, interesul său pentru aceste bunuri este de scurtă durată, pentru că nici o posesiune exterioară nu poate umple golul interior.

Fiinţa axată pe „A fi” este mult mai bogată interior şi telul său principal este evoluţia spirituală şi dobândirea unei stări profunde de pace si seninătate interioară. El nu este neapărat nici pustnic sau sărac, dar el nu se identifică cu ceea ce are, ci cu ceea ce este. Ritmul său de viaţă este mult mai calm, iar el caută momentele de linişte pentru a-şi asculta vocea interioară. În „A avea” noi acumulăm valori; în „A fi” noi ne recunoaştem valoarea proprie, cea divină.