Categorie de navigare

Spiritualitate universală

Cine provoacă războiul?

Cauza războiului constă în lepădarea oamenilor de Dumnezeu și de Legea Lui. Lepădarea de Dumnezeu și netrebnicia din timp de pace a oamenilor provoacă războiul. Atunci când oamenii merită războiul, atunci când acumulează cauze de război, războiul vine fie că o vor ei, fie că nu o vor. Precum cei ce beau apă cu bacili de tifos se…
Mai mult...

„Cel mai fericit moment din viața mea”

Trăim vremuri cumplite, trăim psihoza isterizată a avanpremierei trecerii umanității prin apocalipsa covidului în drumul spre iadul Marii Resetări. Și totuși, „oamenii rămân Oameni”. Puțini, dar ei există. Vă supunem atenției câteva rânduri drept dovadă a acestei afirmații. Tratați-vă sufletul și vă veți întări imunitatea în lupta cu…
Mai mult...

Când viața îți pune înainte mii de motive ca să plângi, tu arată că ai mii de motive de a zâmbi

Un gheronda (călugăr bătrân și înțelept – n.trad.) a văzut un scorpion care era în pericol de a se îneca și a vrut să îl salveze, scoțându-l afară din apă. De îndată ce l-a scos, scorpionul l-a înțepat; durerea era cruntă și gheronda l-a scăpat din mână, iar scorpionul a căzut din nou în apă, fiind iar în pericol de a se îneca. Gheronda a…
Mai mult...

Umanitatea între Oaste și Legiune

Istoria umanității este aceeași de la Facerea ei. Povestea este veche, doar soldații sunt noi. Cei de azi. În două tabere. Ca la începutul lumii! Între cei Buni și cei Răi. Între Lumină și Întuneric. Între Adevăr și Viclenie. Între Smerenie și Vanitate. Între Rău și Rană! Între Păcat și Mântuire! Simplificând, între Oaste și Legiune!…
Mai mult...

Distanța dintre noi…

Într-o zi, un bătrân le puse următoarea întrebare nepoților săi: – De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi? – Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. – Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine?, întrebă din nou bătrânul. – Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, răspunse un…
Mai mult...

Sf. Ignatie Briancianinov: „Celui care săvârşeşte această mare faptă, Dumnezeu îi dă un mare dar”

Cu totul sunt prins de grijile omeneşti, puţin îmi pasă de nevoia sufletului meu! Osândesc cele mai mici greşeli ale aproapelui, fiind eu însumi plin de păcat, orbit de el, prefăcut în stâlp de sare, asemenea femeii lui Lot, neînstare de nicio mişcare duhovnicească. Nu am moştenit pocăinţa, pentru că încă nu îmi văd păcatul meu.…
Mai mult...

Celălalt… ca icoană

E atât de scurtă viața asta, încât e mare păcat să ajungem la sfârșitul ei cu sentimentul că am trăit degeaba. Atunci e prea târziu pentru regrete… Și, pentru unii dintre noi, unul dintre regrete va fi că am trecut nepăsători pe lângă „icoana” din celălalt, din aproapele meu. La momentul Judecății tuturor, Dumnezeu nu ne va întreba de…
Mai mult...

Totul sau nimic

„Veţi fi ca Dumnezeu”, a zis șarpele Whitaker Chambers o numea a doua cea mai veche religie din lume. S-a dovedit întotdeauna populară. În epoca lui, a luat forma comunismului. Dar ispititorul nu este atât de prost încât să ia mereu aceeași înfățișare; până și făpturile umane sfârșesc prin a înțelege la un moment dat că anumite…
Mai mult...

L-am rugat pe Dumnezeu…

L-am rugat pe Dumnezeu să ia mândria de la mine și Dumnezeu mi-a răspuns: Nu. Mândria nu se ia. De ea este necesar să te îndepărtezi singur transformându-ţi fiinţa permanent. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea răbdare și El mi-a răspuns: Nu. Răbdarea este cununa probelor şi testelor spirituale. Ea nu se dă, ea se dobândește…
Mai mult...

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More