Centenarul unui stat în captivitate (I)

1. Visul luminos al marelui voievod Mihai Viteazul

La 1 decembrie 2018, am sărbătorit un secol de la Marea Unire, moment astral al istoriei noastre naţionale. Ne-a fost dat să ne naştem şi să vieţuim aici, pe crestele şi la poalele Carpaţilor şi pe câmpiile mănoase scăldate de apele Dunării, Nistrului şi Tisei. Tot mai multe descoperiri atestă faptul că suntem unul dintre cele mai vechi şi stabile popoare ale lumii, cu un rol important în făurirea civilizaţiei pământeşti. 

Ne-a fost dat ca bogăţia pământului nostru şi aceea creată de braţele şi minţile noastre să ispitească imperiile prădătoare din jurul nostru, care ne-au destrămat ţara şi ne-au jefuit roadele muncii noastre timp de milenii. Pe noi nu ne-a ispitit, niciodată, bogăţia altor popoare.

A fost nevoie de trei secole pentru ca visul luminos al marelui voievod Mihai Viteazul să poată fi transformat în realitatea statului naţional şi unitar al românilor, creat în anul 1918, prin jertfa eroică a Armatei Române în tranşeele Primului Război Mondial şi prin deciziile şi acţiunile demne şi responsabile ale unei clase politice luminate de flacăra patriotismului, în împrejurările favorabile create de destrămarea imperiilor care ne-au întârziat dezvoltarea atâta amar de vreme.

2. România Mare, împinsă în dezastru de către transnaţionali

Din păcate, clasa politică românească nu a sesizat pericolul reprezentat de mafia financiară transnaţională care, după Marea Unire, a reuşit să pună stăpânire pe ţară, să acapareze aproape tot capitalul naţional, să corupă şi să captureze statul român pe care l-a folosit ca instrument de jefuire a resurselor naturale ale ţării şi a avuţiei create prin munca poporului.

Mafia financiară transnațională şi-a subordonat şi monarhia străină pe care a instalat-o la conducerea statului român prin trădarea politicienilor care l-au detronat mişeleşte pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cea mai mare parte a avuţiei create în România interbelică a fost transferată în afara ţării, sau transformată în bunuri de consum de lux pentru proprietarii capitalului, 80% alogeni, românii fiind plătiţi cu salarii şi pensii de mizerie, nerămânând aproape nimic pentru investiţii, pentru servicii publice, pentru educaţie, pentru sănătate, pentru înzestrarea Armatei, pentru securitatea naţională etc.

Aşa se face că, la două decenii de la Marea Unire, România a fost împinsă în plin dezastru, economic, politic, social şi naţional. Prinsă în încleştarea dintre imperiul nazist şi cel bolşevic, cu o economie anemică şi cu o armată subînzestrată, țara s-a văzut, din nou, sfârtecată şi împinsă în al Doilea Război Mondial, din care a ieșit îngenunchiată şi a fost supusă, apoi, de către ocupantul sovietic, experimentului comunist.

3. Crearea statului totalitar comunist condus de transnaţionali

Pentru România, experimentul comunist este împărţit în două perioade.
În prima perioadă, între 1944 şi 1958, sub ocupaţie sovietică, a fost creat statul totalitar, au fost instalaţi la conducerea acestuia transnaţionalii aduşi de tancurile sovietice, a fost instaurată proprietatea COMUNĂ asupra capitalului, a fost jefuită ţara, prin plata despăgubirilor de război şi prin sovromuri, a fost distrusă elita naţională, care putea conduce poporul în lupta de eliberare naţională şi socială.

4. Conflictul dintre statul totalitar comunist şi masa sa de sclavi salariaţi

În a doua perioadă, între 1959 şi 1989, după retragerea trupelor sovietice, transnaţionalii din conducerea statului au fost înlocuiţi, treptat, de comunişti autohtoni, dar s-au relocat în presă, pe care au folosit-o pentru crearea cultului personalităţii conducătorului statului şi pentru dezinformarea şi manipularea acestuia, precum şi în activitatea de comerţ exterior, pe care au folosit-o pentru jefuirea ţării, prin foarfecele preţurilor de import şi export.

În această a doua perioadă, în ciuda ineficienţei economiei comuniste şi a jafului practicat de transnaţionali prin activitatea de comerţ exterior, statul român a reuşit să acumuleze un important stoc de capital, cu care s-a asigurat o creştere economică accelerată, care a permis ridicarea nivelului de educaţie şi calificare profesională a populaţiei, un grad înalt de ocupare a forţei de muncă, îmbunătăţirea serviciilor publice, întărirea capacităţii de apărare a ţării, reducerea substanţială a decalajelor faţă de ţările avansate ale Europei şi ale lumii.

Tot acest capital, în valoare de peste 500 miliarde de euro, în preţurile actuale, se afla, FORMAL, conform Constituţiei, în proprietatea COMUNĂ, a poporului român, ÎN REALITATE, drepturile de proprietate erau exercitate de statul totalitar, capturat şi controlat de mafia nomenclaturii partidului unic.

Deposedarea cetăţenilor de dreptul de a deţine capital în proprietate privată a reprezentat punctul nevralgic al economiei comuniste. Pierderea acestui drept determină şi pierderea sau restrângerea tuturor celorlalte drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, inclusiv a suveranităţii, a dreptului poporului de a adopta legi, norme de convieţuire socială, a libertăţii de iniţiativă economică, frânarea inovaţiei şi a progresului tehnic, transformarea majorităţii populaţiei în sclavi salariaţi.

Conflictul dintre statul totalitar comunist şi masa sa de sclavi salariaţi va exploda, mai devreme sau mai târziu. Ca şi conflictul dintre oligarhia financiară privată şi masa sa de sclavi salariaţi.

5. Înlocuirea statelor totalitare comuniste cu state „democratice” controlate de transnaţionali

La sfârşitul deceniului 9 al secolului trecut, mafia financiară transnaţională, văzând că pierde controlul asupra statelor comuniste totalitare, a luat hotărârea de a le înlocui cu state „democratice”, pe care să le poată controla şi folosi pentru a acapara şi exploata capitalul acumulat de popoarele acestor state.

Aşa s-a ajuns la propulsarea lui Mihail Gorbaciov la conducerea partidului şi statului sovietic, la întâlnirea de la Malta, la „revoluţiile”, respectiv, loviturile de stat, mai mult sau mai puţin paşnice, din fostele state comuniste din Europa.

6. Lovitura de stat din decembrie 1989

În decembrie 1989, serviciile secrete străine, la ordinul şi cu banii mafiei financiare transnaţionale, profitând de revolta poporului român împotriva regimului comunist totalitar şi de trădarea conducerii serviciilor secrete ale ţării, au pus la cale şi au executat lovitura de stat, prin care au instalat la conducerea ţării grupul de trădători condus de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru şi Alexandru Bârlădeanu.

Grupul de trădători va fi extins rapid, el cuprinzând, în final, aproape întreaga nomenclatură a partidului comunist şi cea mai mare parte a ofiţerilor de securitate. Transnaţionalii îi vor corupe cu funcţii de preşedinţi de ţară, de senatori, deputaţi, miniştri, prefecţi, primari, consilieri, cu hălci din avuţia naţională şi din bugetul public. Îi vor lăsa să fure, dar, controlând serviciile secrete şi justiţia, îi vor fotografia, înregistra, le vor face dosare, astfel încât să-i poată şantaja şi determina să adopte legile şi hotărârile judecătoreşti care să le permită lor, transnaţionalilor, să fure cea mai mare parte a avuţiei naţionale şi să o exploateze, apoi, cu profituri exorbitante.

A fost pusă la cale aşa-zisa TRANZIŢIE de la comunism la capitalism, prin PRIVATIZAREA capitalului acumulat în proprietatea COMUNĂ, dar nu orice fel de privatizare, ci una prin care acest capital să ajungă în proprietatea PRIVATĂ a membrilor mafiei financiare transnaţionale.

S-a atras atenţia încă din anul 1990, asupra consecinţelor pe care la va avea asupra României privatizarea pusă la cale de către cei instalaţi la conducerea ţării prin lovitura de stat din decembrie 1989.

S-a propus şi soluţia prin care puteau fi contracarate aceste consecinţe, în articolul „Restructurarea economiei româneşti”, publicat în ziarul Adevărul din 13-14 februarie 1990, soluţie cunoscută, apoi, sub denumirea de Varianta Cojocaru şi în cartea Privatizarea: De ce? Cum? Pentru cine?, publicată în septembrie 1990. Ambele documente pot fi citite pe site-ul www.variantacojocaru.ro

7. Crima numită privatizare

Guvernanţii României au respins Varianta Cojocaru şi au aplicat varianta impusă de transnaţionali, care a cuprins, în esenţă, următoarele:
– Adoptarea Legii 15/1990, prin care capitalul acumulat în aşa-numita proprietate socialistă de stat, a întregului popor, a fost trecut în proprietatea PRIVATĂ a statului. Au promis că 30% din valoarea acestui capital va trece în proprietatea privată a cetăţenilor, dar au organizat procesul cunoscut sub denumirea de „cuponiadă” astfel încât la cetăţeni a ajuns nu 30%, ci sub 3%, restul, de peste 97%, ajungând în proprietatea privată a statului.
– Declanşarea de către Banca Naţională a României a unei hiperinflaţii, de peste 250% pe an, prin aruncarea în circulaţie a unei uriaşe cantităţi de bani de hârtie, în condiţiile reducerii drastice a producţiei, a PIB-ului ţării.

Prin coruperea liderilor sindicali, guvernanţii au reuşit să indexeze subunitar salariile şi pensiile, astfel încât, în mai puţin de un deceniu, puterea de cumpărare a salariilor şi pensiilor a scăzut la jumătate, ceea ce a determinat o reducere drastică a cererii de bunuri şi servicii. Mii de întreprinderi, tocmai trecute în proprietatea privată a statului, nu au mai avut cui să-şi vândă produsele, au intrat în „blocaj financiar”, în incapacitate de plată, în faliment.

Firmele de consultanţă, aduse din afara ţării şi plătite cu onorarii uriaşe de către guvernanţi, au „stabilit” că valoarea întreprinderilor împinse în faliment de către BNR şi Guvern este zero, sau aproape zero, şi pot fi vândute/cumpărate pe doi/trei dolari.

Guvernul a uitat să indexeze şi valoarea capitalului fix din economie astfel că fondul de amortizare nu a mai reuşit să reprezinte decât o mică parte din valoarea uzurii.

– Mii de întreprinderi „privatizate”, adică vândute pe nimic străinilor, guvernanţilor şi camarilei acestora, au fost demolate şi vândute ca fier vechi, contra zeci de miliarde de dolari, respectiv, de euro, care au fost, în cea mai mare parte, transferate în străinătate.
– Aproape tot capitalul acumulat de poporul român până la sfârşitul anului 1989 a fost distrus iar cel rămas în funcţiune plus cel creat prin investiţiile realizate în ultimii 28 de ani nu mai reprezintă decât mai puţin de jumătate din valoarea celui distrus.
– Distrugerea capitalului naţional a atras, implacabil, şi distrugerea a peste 4 milioane de locuri de muncă, ale căror ocupanţi au fost nevoiți să părăsească ţara în căutarea unei surse de existenţă, cu toate consecinţele care au decurs de aici, în ce priveşte sănătatea vieţii de familie, îngrijirea copiilor, a vârstnicilor, natalitatea, vitalitatea naţională.

8. România, transformată în colonie a transnaţionalilor

În ultimii 28 de ani, în România a fost construită o economie oligarhică, una în care aproape tot capitalul este concentrat în proprietatea privată a câtorva mii de corporaţii transnaţionale şi a slugilor puse de acestea să guverneze ţara, marea majoritate a cetăţenilor neavând capital în proprietate.

Corporaţiile transnaţionale au ajuns să controleze aproape 90% din capitalul utilizat în economia ţării, în ciuda faptului că investiţiile din capital străin nu reprezintă decât 1% din totalul investiţiilor făcute în România în ultimii 28 de ani. Ţara a fost transformată într-o colonie a acestor corporaţii transnaţionale.

Economia oligarhică este ineficientă, produce puţină valoare adăugată, deoarece oligarhii monopolizează piaţa, controlează preţurile, împiedică libera iniţiativă şi concurenţa, limitează investiţiile, pentru a genera şomaj, prin care să controleze preţul forţei de muncă, folosesc o mare parte din profituri pentru coruperea şi controlul autorităţilor statului, pentru dezinformarea şi manipularea voinţei politice a cetăţenilor.

Economia oligarhică este inechitabilă deoarece oligarhii, controlând preţurile, inclusiv preţul forţei de muncă, îşi însuşesc cea mai mare parte a valorii nou create de forţa de muncă prin utilizarea capitalului, lăsând proprietarilor forţei de muncă o parte infimă din această valoare nou creată, sub formă de salarii şi pensii.

Citiți a doua parte a articolului

Citiți și:

România e prada minciunii disciplinate

Ilie Șerbănescu: Profil dureros de țară-colonie de la periferia Europei

yogaesoteric

29 mai 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More