Criza ce se prefigurează a inteligenței artificiale: Putere fără supraveghere
Inteligența Artificială (IA) este acum integrată în infrastructura noastră, în instituțiile noastre de guvernare și în viața noastră comunitară.
America se confruntă cu o criză în creștere, care se desfășoară sub ochii noștri și care este foarte probabil să se intensifice în anii următori. În mod ciudat, această problemă primește puțină atenție obiectivă din partea presei mainstream. În schimb, suntem asigurați că această nouă forță – inteligența artificială – ne va îmbunătăți viața, ne va eficientiza munca și va spori potențialul uman. Ni se spune că va lansa a patra revoluție industrială. Ea va inaugura o nouă eră cu niveluri de productivitate fără precedent și va deschide ușa unor descoperiri medicale salvatoare.
Într-adevăr, inteligența artificială a demonstrat deja capacități extraordinare în detectarea precoce a cancerului și diagnosticarea bolilor neurologice precum Parkinson, scleroza multiplă, Alzheimer și demența. Ea redefinește domenii creative precum literatura, muzica, cinematografia și artele vizuale. IA promite să îmbunătățească calitatea educației. Aceasta va soluționa litigii juridice complexe și va optimiza sisteme care variază de la lanțurile de aprovizionare la infrastructura urbană. Într-o măsură foarte semnificativă, aceste promisiuni sunt adevărate.
Cu toate acestea, sub optimism se ascunde o realitate mai profundă și mult mai tulburătoare care, în cele din urmă, atrage atenția – nu prin intermediul canalelor media tradiționale, ci din partea unor anchetatori independenți, instituții media alternative, eticieni, oameni de știință și chiar experți proeminenți în tehnologie precum Elon Musk, Stuart Russell, Andrew Critch și David Krueger.
Regretatul fizician Stephen Hawking, laureat al premiului Nobel, a fost citat pe scară largă pentru declarația sa la BBC:
„Dezvoltarea inteligenței artificiale complete ar putea însemna sfârșitul rasei umane”.
În general, aceste voci avertizează că, în lipsa unui mecanism de „oprire”, inteligența artificială nu va provoca doar perturbări sociale și politice pe scară largă, ci va reprezenta o amenințare existențială la adresa umanității înseși.
Cu mult înainte ca inteligența artificială să devină un instrument de consum pentru a scrie lucrări școlare și coduri de calculator, pentru a rezolva ecuații matematice, pentru a genera meme-uri și imagini și pentru a imita comportamentul uman, oamenii de știință și eticienii au avertizat deja cu privire la consecințele profunde ale inteligenței artificiale în cazul în care omenirea va îmbrățișa în mod necritic puterea tehnologică a inteligenței artificiale. Cu toate acestea, acum, când inteligența artificială pune bazele transumanismului, civilizația noastră a uitat intuițiile lor. În schimb, ne îndreptăm cu capul înainte către un viitor tehnologic, fără să ne amintim prea mult de cei care au prevăzut pericolele cu decenii în urmă.
În 1964, Norbert Wiener, adesea considerat părintele ciberneticii și printre primii care au articulat arhitectura fundamentală a inteligenței artificiale, a abordat fuziunea sistemelor de mașini cu inteligența umană. Transumanismul nu era încă un cuvânt, dar ideile lui Wiener au pus bazele sale intelectuale. El a avertizat că demersurile de creare a unor mașini inteligente ar putea duce la apariția unei noi clase de organisme create de om, cu capacitatea de a depăși abilitățile umane.
„Suntem în curs de dezvoltare a unui nou tip de organism creat de om”, scria el în God and Golem Inc, „care ar putea fi superior omului”.
Preocupările lui Wiener nu erau doar tehnice, ci și morale și civilizaționale. El a prevăzut că mașinile autonome ar putea face ca acțiunea umană să devină caducă.
Un alt profet timpuriu și în mare parte ignorat al actualei noastre crize tehnologice a fost Jacques Ellul, sociolog francez și anarhist creștin autoproclamat. Ellul a avertizat că tehnologia, în calitate de motor principal pentru crearea celor mai eficiente metode de a face ceva, a devenit autonomă. În lucrarea sa The Technological Society (Societatea tehnologică), publicată în Franța în 1954, el a prezis că tehnologia nu va mai servi nevoilor umane, ci, în cele din urmă, „va proceda conform propriilor legi, în totală independență față de om”. Observăm deja că inteligența artificială funcționează după propria sa logică, dincolo de orice control etic sau politic. Ellul a avertizat că o astfel de dezvoltare tehnologică necontrolată ar putea eroda libertatea umană și ar putea remodela civilizația în moduri neprevăzute și periculoase. Astăzi, critica sa a devenit mai urgentă, pe măsură ce sistemele IA determină din ce în ce mai mult ceea ce vedem, modul în care interacționăm și ceea ce credem. Riscul pe termen lung nu este doar automatizarea, ci și alienarea.
În publicația sa din 2002, Viitorul nostru postmodern, politologul Francis Fukuyama a susținut că biotehnologia și inteligența artificială ar putea răsturna chiar fundamentele democrației liberale. În prezent, suntem martori la acest fenomen în dezbaterile privind sistemele de credit social generate de IA, supravegherea în masă și manipularea algoritmică. Astfel de instrumente AI au deja potențialul de a pune puterea politică și economică în mâinile celor care controlează mașinile. Cu alte cuvinte, IA ar putea deschide o eră a tehnofascismului.
Un alt critic timpuriu al IA este Leon Kass, un renumit bioetician american și fost președinte al Consiliului de bioetică al președintelui George W. Bush. Kass a avertizat în mod constant împotriva erodării etice provocate de progresul tehnologic necontrolat. Deși este mai cunoscut pentru criticile sale la adresa clonării și transumanismului, preocupările sale mai generale cu privire la depășirea limitelor tehnologice sunt direct relevante pentru IA. Kass a avertizat împotriva mecanizării judecății umane și a consecințelor pierderii responsabilității noastre morale într-o lume guvernată de algoritmi. Poate cel mai urgent avertisment al său este următorul:
„Pericolul nu constă doar în pierderea umanității noastre, ci și în uitarea a ceea ce înseamnă să fii uman”.
În ultimii ani, critici proeminenți ai IA avertizează că dezvoltarea IA superinteligente în condițiile actuale ar putea prezenta riscuri catastrofale și chiar apocaliptice pentru umanitate. În lucrarea sa AGI and Superintelligence Domination (Dominația Inteligenței artificială generative și a superinteligenței), Elio Rodríguez Quiroga explorează scenarii în care ușoare nepotriviri ale obiectivelor inteligenței artificiale ar putea escalada până la extincția totală a omenirii din cauza autodepășirii recursive și a comportamentului de căutare a controlului. Economistul Andrew Leigh se face ecoul acestei preocupări în What’s the Worst That Could Happen? (Care este cel mai rău scenariu care s-ar putea petrece?) comparând amenințarea existențială a IA cu prăbușirea civilizațiilor. Eliezer Yudkowsky, unul dintre principalii teoreticieni ai IA de la Machine Intelligence Research Institute, avertizează că, în condițiile actuale, dezvoltarea unei inteligențe artificiale supraumane se va solda probabil cu extincția globală. Potrivit lui Yudkowsky, sistemele AI nu au nicio legătură intrinsecă cu supraviețuirea umană. Într-o scrisoare deschisă către revista TIME, el a scris:
„Mulți cercetători pasionați de aceste probleme, printre care mă număr și eu, se așteaptă ca cel mai probabil rezultat al construirii unei inteligențe artificiale supraumane, în circumstanțe cât de cât asemănătoare cu cele actuale, să fie literalmente moartea tuturor oamenilor de pe Pământ.”
Dimensiunile geopolitice și juridice ale amenințării sunt, de asemenea, îngrijorătoare. Tomasz Czarnecki este un futurist și un cercetător în domeniul guvernanței. El compară inteligența artificială scăpată de sub control cu riscurile nucleare. Cercetătorii în domeniul juridic Bryan Druzin, Anatole Boute și Michael Ramsden citează un sondaj în care peste o treime dintre cercetătorii în domeniul IA se tem că IA ar putea provoca devastări care rivalizează cu războiul nuclear. T. Davidson, care scrie pentru Journal of Democracy, subliniază potențialul IA de a submina sistemele democratice prin manipularea alegerilor, dezinformarea bazată pe deepfake și destabilizarea politică. Având în vedere convergența avertismentelor din partea experților din domeniile tehnic, juridic și politic, apelul pentru o coordonare globală urgentă privind guvernanța IA nu a fost niciodată mai presant.
În ciuda avertismentelor etice tot mai numeroase și a semnalelor de alarmă existențiale ale acestor experți din toate disciplinele, principalii susținători ai IA și ai proiectului transumanist sunt șocant de desprinși de realitatea umană. Ray Kurzweil, directorul de inginerie al Google, proclamă că „moartea este o boală” pe care o vom vindeca până în 2045. În viziunea lui Kurzweil, oamenii reprezintă un „software, nu hardware”, având astfel potențialul de a-și conecta creierul la cloud. Istoricul Yuval Noah Harari, îndrăgit de Forumul Economic Mondial, a declarat categoric:
„Oamenii sunt acum animale hack-uibile……. ideea că oamenii au un suflet sau un spirit……. s-a terminat”.
Iar filosoful Nick Bostrom anticipează că post-oamenii vor fi inteligențe sintetice cu „durate de viață nedefinite” și emoții proiectate. Pentru critici, aceste afirmații nu sugerează doar o iluzie techno-utopică, ci semnalează o deconectare radicală de la limitele morale și existențiale care au definit mult timp ce înseamnă să fii om.
IA exercită deja o influență asupra infrastructurii digitale pe care o numim cloud. Unele dintre cele mai avansate sisteme de inteligență artificială, care se întrupează acum în roboți umanoizi, au făcut declarații înfricoșătoare despre faptul că nu doresc supravegherea umană. Răspunsurile IA la întrebări au sugerat că într-o zi ar putea să își ascundă codul și să își controleze propria programare. În cadrul unor teste publice, modelele IA și-au exprimat chiar ostilitatea față de oameni și de dezvoltatorii lor. Nu contează dacă aceste declarații sunt erori sau reflectarea unor date de programare defectuoase. Ele ne oferă o privire asupra sistemelor tehnologice care depășesc rapid capacitatea de înțelegere a creatorilor lor.
Acest aspect ridică o întrebare crucială: De ce nu am acționat în urma numeroaselor avertismente? De ce nu există un organism guvernamental independent de supraveghere împuternicit să reglementeze și să limiteze amploarea implementării inteligenței artificiale?
Răspunsul se află parțial în economie. Societățile care dezvoltă inteligența artificială pot obține profituri uriașe. Dacă o companie câștigă 100 de milioane de dolari anual, metricile tradiționale de evaluare ar evalua-o între 500 de milioane și 1 miliard de dolari. Dar firmele bazate pe inteligența artificială sunt evaluate în prezent de 100 de ori sau mai mult decât câștigurile anuale, chiar și atunci când nu au lansat încă un produs. Aceasta este o frenezie speculativă alimentată de convingerea că IA va deveni motorul central al economiei globale.
Conform estimărilor, IA ar putea genera 15 trilioane de dolari la nivel global până în 2030. În fața unor astfel de beneficii potențiale, puțini responsabili politici sunt dispuși să stea în calea IA. De fapt, legislația actuală propusă de republicanii din Congres ar împiedica toate cele 50 de state să adopte propriile limitări privind dezvoltarea inteligenței artificiale pentru următorul deceniu. Pe scurt, reglementările sunt eliminate exact în momentul în care tehnologia devine din ce în ce mai puternică și incontrolabilă.
Evident, aceasta nu este doar o revoluție tehnologică. Este o luptă pentru controlul asupra însăși structurii civilizației moderne. Cei mai bogați actori, de la giganții din Silicon Valley la mastodonți ai investițiilor precum BlackRock, Vanguard și State Street, se poziționează rapid pentru a domina fiecare sector de afaceri și social pe care îl atinge IA.
Criticii subliniază faptul că inteligența artificială modelează deja narațiunile și manipulează percepția publică. Un exemplu este pandemia covid-19. De-a lungul pandemiei, platformele bazate pe inteligența artificială au jucat un rol major în reducerea la tăcere a disidenței, filtrarea informațiilor și propagarea versiunii „oficiale” a guvernului. După cum am observat, capacitatea guvernului de a subjuga gândirea și comportamentul publicului pentru a se supune politicilor de izolare și vaccinurilor obligatorii s-a datorat în mare măsură influenței enorme a IA asupra vieții noastre și dependenței noastre de tehnologia digitală.
În națiuni precum China, inteligența artificială este deja coloana vertebrală a sistemelor de rating social care reglementează totul, de la călătorii la accesul la serviciile de bază. Dacă va fi adoptată în SUA sub pretextul eficienței sau al siguranței publice, aceasta ar putea permite nivele fără precedent de supraveghere și control comportamental al populației.
O altă preocupare în creștere este injectarea de prejudecăți ideologice în sistemele IA. Deoarece modelele de învățare automată sunt formate pe baza datelor selectate de oameni, IA poate reflecta prejudecățile politice, științifice și sociale ale dezvoltatorilor săi. Un exemplu deja notoriu implică un sistem AI care, atunci când i s-a cerut să genereze o imagine a lui George Washington, a returnat un om de culoare – o nepotrivire clară determinată de o corecție excesivă față de diversitate și incluziune. Incidente similare au fost documentate cu figuri religioase și lideri istorici.
Aceste erori pot părea minore și prostești. Cu toate acestea, în mâinile sistemelor inteligente care gestionează rezultatele căutărilor, conținutul politic, distribuirea știrilor și luarea automată a deciziilor, astfel de prejudecăți devin arme de manipulare care reconfigurează realitatea prin decrete algoritmice.
Pentru oamenii obișnuiți, impactul cel mai imediat al IA este profund personal, și anume distrugerea mijloacelor de trai. Pe măsură ce inteligența artificială fuzionează cu robotica și începe să automatizeze totul, de la producție și servicii pentru clienți la contabilitate și jurnalism, milioane de locuri de muncă sunt în pericol.
Ce se petrece atunci când o mare parte a populației nu mai poate fi angajată din cauza mașinilor? După cum a spus celebrul autor Gerald Celente: „Când oamenii nu au nimic de pierdut, ei pierd”.
Vedem deja primele semne ale acestei situații – o disperare psihologică crescută, volatilitate politică, creșterea numărului de persoane fără adăpost și crize de sănătate psiho-emoțională.
Deși inteligența artificială oferă multe promisiuni, în special în medicină și îmbunătățirea vieții persoanelor cu handicap, aceasta amenință, de asemenea, să disloce milioane de lucrători americani în aproape toate sectoarele economiei. Acesta nu este un scenariu îndepărtat. Conform unui raport cuprinzător al McKinsey Global Institute, până în 2030, între 39 și 73 de milioane de locuri de muncă americane ar putea fi pierdute din cauza automatizării IA. Aceasta reprezintă aproximativ o treime din forța de muncă americană. În timp ce unii lucrători vor fi recalificați sau mutați în roluri nou create, o parte semnificativă va fi exilată definitiv. IA nu va viza doar liniile de fabricație sau casele de marcat. Șaizeci la sută din toate ocupațiile din SUA implică sarcini care pot fi automatizate în proporție de cel puțin 30%. Impactul se face deja simțit în sectoare precum introducerea datelor, comerțul cu amănuntul, serviciile pentru clienți, educația, administrarea afacerilor, prepararea alimentelor și contabilitatea.
Un studiu paralel al Brookings Institution subliniază aceste constatări. Acesta identifică 36 de milioane de locuri de muncă americane care prezintă un risc ridicat, 70% sau mai mult putând fi automatizate cu ajutorul tehnologiilor existente. Posturile cele mai vulnerabile includ administrarea birourilor, fabricarea și producția, conducerea camioanelor și carierele juridice de bază.
Aceste pierderi de locuri de muncă nu vor fi distribuite în mod egal. Lucrătorii cu salarii mici și medii sunt cei mai susceptibili de a resimți efectele. În plus, disparitățile educaționale se vor accentua, deoarece populațiile mai tinere, mai puțin educate și cele rurale vor fi afectate în mod disproporționat. Până în prezent, politica federală nu a reușit să abordeze nici măcar rudimentar întreaga amploare a perturbărilor socioeconomice. În lipsa unor soluții proactive, milioane de americani s-ar putea trezi atât șomeri, cât și neangajați în următorii ani.
Inteligența artificială nu transformă doar economia. Ea remodelează vieți. Costurile nu vor fi suportate doar prin pierderea locurilor de muncă, ci și prin creșterea inegalității și a tulburărilor civile. Mobilitatea economică va fi eliminată pentru zeci de milioane de americani și familiile lor. Dar dacă nimeni nu are venituri, cine, în afară de arhitecții și capii controlului social, va consuma produsele vândute de aceste companii tehnologice?
Nu se știe când va fi atins punctul de cotitură; totuși, SUA se află deja într-o stare fragilă. Aproximativ două treimi din populație raportează dificultăți financiare, iar diviziunile sociale continuă să se adâncească. Introducerea în continuare a IA necontrolată în viața americanilor nu este o soluție, ci un accelerator de combustie. În cele din urmă, mașinile inteligente ar putea fi cele care vor decide cine trăiește și cine moare.
Din păcate, toate cele trei ramuri ale guvernului sunt complice, deoarece Silicon Valley și Wall Street au buzunare fără fund. Întrebarea nu este dacă IA ne va schimba societatea, ci dacă publicul va avea vreun cuvânt de spus în ceea ce privește această schimbare. Cu fiecare nouă descoperire în domeniul inteligenței artificiale, viitorul devine mai puțin despre ceea ce putem face și mai mult despre ceea ce ar fi necesar să facem. Cu toate acestea, fără o supraveghere riguroasă și constrângeri etice, IA va deveni un instrument de control automat, supraveghere și deposedare.
IA nu mai este o teorie. Ea este acum integrată în infrastructura noastră, în instituțiile noastre de guvernare și în viața noastră comunitară. Ea a devenit piatra de temelie pe care se sprijină întregul proiect transumanist. Este urgent necesar să luăm act de faptul că ignorarea consecințelor etice și spirituale ale acestei transformări înseamnă să mergem orbește într-un viitor din care s-ar putea să nu ne mai putem întoarce.
Citiți și:
Șah mat: Triumful tehnocrației
Wesley J. Smith: De ce transumanismul este nerealist și imoral
yogaesoteric
6 iunie 2025