Victorie à la Pirus. Și totuși, cine sunt cei care l-au votat pe Nicușor Dan? Securiști și neo-nomenclaturiști, o clasă de ajunși dar fără rădăcini și mulți „idioți utili”

La scurt timp după ce am ajuns în America în 1969 am intrat în legătură cu organizaţiile conservatoare şi am aflat cum funcţionează tehnica manipulării. Democraţia actuală de tip occidental te dirijează în mod fin şi te constrânge în mod indirect să alegi între doi candidaţi propuşi de sistem din care unul este ceva mai bun decât celălalt, dar niciunul nu e într-adevăr bun. Şi astfel, sistemul rămâne în perpetuitate la guvernare. Pleacă ai noştri, vin ai noştri!

Desigur, eram tânăr, fugisem dintr-o ţară comunistă şi eram profund pro-occidental. De fapt, am rămas pro-Occident, pro-Europa, şi pro-America, dar în mare măsură, din interes şi din inerţie. Au trecut anii şi treptat mi-am dat seama că oamenii nu sunt strict buni sau răi, cei mai mulţi sunt undeva pe la mijloc. Şi am văzut, de asemenea, negru pe alb că între cele două culori există zeci de nuanţe de gri. Cum distingem diferenţele şi cum alegem în acest labirint de posibilităţi? Ei, bine, nu prea alegem noi. Cei mai mulţi suntem ghidaţi să alegem emoţional şi de cele mai multe ori votăm după cum vor cei care ne dirijează.

***

Când maşina politică din ţara noastră, care ne amăgeşte şi ne fură de 35 de ani, a dat greş în decembrie anul trecut, a sărit ca ars tot mapamondul soroșist şi internaţionalist. Cum să piardă aceştia controlul asupra unei verigi importante din lanţul cu care ne strânge de gât şi la care ei lucrează din umbră de zeci de ani? Din punctul lor de vedere aşa ceva ar fi înaltă trădare. De fapt, este mai grav decât trădare. Dacă se rupe o verigă din lanţul robiei mondiale, se poate destrăma toată şandramaua construită de marii magnaţi ai lumii.

Şi ce vor magnaţii? Vor o lume condusă de ei din poziţii de semi-dumnezei. Vor o lume de sclavi răsplătiţi ierarhic, de la prim-miniştri de unităţi administrative numite țări, până la pălmaşii de jos care vor fi ţinuţi în viaţă doar atâta timp cât va fi nevoie de ei. Menţionez în paranteză că monumentul masiv de piatră ridicat de masonerie în 1979 în statul Georgia sugera ca populaţia lumii să fie limitată la 500 de milioane de oameni. Ce faci însă cu restul omenirii? Între timp, monumentul a fost demolat deoarece lumea începuse să înţeleagă ce urmăresc magnaţii la nivel planetar. Tragedia constă însă în faptul că omenirea nu mai are ce alege. Este adevărat că în Occident încă ne bucurăm de o anumită libertate şi democraţie şi că nivelul de trai este acceptabil, dar mă tem că s-a ajuns la fundul sacului. Pe acest fundal global au avut loc ultimele alegeri din ţara noastră.

***

În ultimii ani, românii au înţeles că şi-au pierdut şi independența, şi resursele naţionale, şi demnitatea. Majoritatea confraţilor noştri vor libertate şi democraţie, dar vor, de asemenea, să trăiască cu fruntea sus. Vor să decidă ei înşişi treburile româneşti şi să fie stăpâni pe resursele ţării. Din păcate, resursele au fost vândute sau mandatate unor companii străine şi românii au ajuns servitori. Şi nu servesc neamul românesc; sunt servitorii unei clase politice vândută la rândul ei stăpânilor din vest. Şi îmi amintesc cu mâhnire de unul din primele noastre romane sociale: Ciocoii vechi şi noi……. Acolo am ajuns!

Procesul delapidării ţării şi al formării clicii politice care o conduce de peste trei decenii este complex, rafinat şi diabolic. Se pare că cineva a lucrat ani de zile într-un laborator psihologic şi a învăţat cum să subjuge o naţiune: …….O amăgeşti cu idea de democraţie, îi deschizi frontierele şi îndemni tineretul activ să plece din ţară, îi elimini pe cei nesupuşi, îi cumperi cu burse în Occident şi cu poziţii bine remunerate pe cei lacomi, oferi gratuit bere şi mititei înainte de alegeri, promiţi câţiva zeci de lei în plus la pensii, şi ai supus aproape tot electoratul. Şi dacă rezultatul alegerilor nu corespunde planurilor, le anulezi.

Este ceea ce s-a petrecut la noi în decembrie anul trecut. Nu contează că ne-am făcut de râsul lumii. Autorităţile au inventat motive de anulare a alegerilor, le-au reorganizat, şi la 18 mai şi-au impus alesul. Sistemul a câştigat! Dacă ar fi pierdut, clica politică actuală şi-ar fi riscat şi poziţiile, şi avuţiile, şi poate chiar şi libertatea. La rândul lor, marii magnaţi din Occident ar fi pierdut nu numai o ţară, dar poate şi o bună parte din glob. În final, soroșiștii au câştigat, dar a fost o victorie pirică. Sistemul mafiot s-a zdruncinat din temelii, deşi deocamdată a rămas la guvernare.

***

Cine a votat totuşi cu sistemul? A votat majoritatea foştilor securişti şi nomenclaturiști; au votat unii oamenii cinstiţi dar fără rădăcini, care în ultima vreme au reuşit să se ridice pe plan social şi economic şi acum sunt mulţumiţi de statutul lor; au votat cei speriaţi de sloganul răspândit de guvernanţi că „ieşim din UE şi ne aruncăm în braţele Rusiei”, aşa numiţii de către Lenin „idioţi utili”; şi au votat un număr de oameni competenţi care au preferat status quo-ul pe care îl cunoşteau. Între aceştia, am câţiva prieteni oneşti de care mă leagă mulţi ani de prietenie şi de respect reciproc……. Ne desparte însă un ocean. Vedem evoluţia ţării de pe poziţii diferite.

Şi totuşi, în cele din urmă, alegerile au fost câştigate de vechiul regim prin promisiuni, prin dezinformare şi prin şantaj psihologic. Să vedem totuşi ce va face noul ales al sistemului. Potrivit Sfintei Scripturi, fiecare va fi judecat după roadele lui.

Altfel, întreaga lume de azi e în confuzie şi se află la o mare răscruce. Globalismul a fost stopat temporar în SUA, dar tendinţa de globalizare rămâne ireversibilă fiind una din consecinţele progresului tehnologic. Evoluţia conştiinţei umane a rămas însă în urma tehnologiei şi nu ştim ce ne aşteaptă. Adaptarea la noile timpuri este necesar să fie făcută totuşi cu demnitate şi cu lideri naţionali şi mondiali de onoare.

Unde sunt acei lideri cu dragoste de ţară, cu respect pentru valorile ei, şi cu frică de Dumnezeu? Nu mai avem oare asemenea lideri or nu mai vrem să-i găsim şi să-i promovăm? În ce priveşte şefii noştri politici, potrivit unei zicale populare, „De unde nu este, nici Dumnezeu nu cere”.

Se pare că omenirea nu mai are de ales decât între capitalismul occidental excesiv de lacom, neo-imperialismul rusesc în continuare agresiv, şi comunismul chinezesc cu mănuşi de mătase. Între timp, războiul fratricid din Ucraina continuă, Orientul Mijlociu rămâne în flăcări, China şi Orientul Îndepărtat clocotesc, şi America a intrat în derută. Parcă ne apropiem de apocalipsa biblică!

Autor: prof. dr. Nicolae Dima, USA, 28 mai 2025

Citiți și:
Nebunie curată: Guvernul scoate aproape 100 de milioane de lei din Fondul de rezervă pentru a-i da Ucrainei
Noua ordine mondială dorită de Trump

yogaesoteric
6 iunie 2025