Cum au devenit rețelele de comunicare virtuală o „filială” a FBI și CIA
Dosarele Twitter au scos la iveală o alianță secretă între Silicon Valley, agențiile de informații și clasa politică
Ultima dată, Congresul american a încercat să se confrunte cu ceea ce făceau serviciile de securitate ale țării, în plină expansiune, în urmă cu aproape o jumătate de secol.
În 1975, Comisia Church a reușit să obțină o imagine fugară, deși departe de a fi completă, a lumii subterane în care operează agenții precum Agenția Centrală de Informații (CIA), Biroul Federal de Investigații (FBI) și Agenția Națională de Securitate (NSA).
În urma scandalului Watergate, comisia congresională și alte investigații conexe au constatat că serviciile de informații ale țării aveau puteri de supraveghere extinse și erau implicate într-o serie de acte ilegale sau neconstituționale.
Acestea inițiau acțiuni subversive și asasinau pe ascuns lideri străini. Au cooptat sute de jurnaliști și multe instituții media din întreaga lume pentru a promova narațiuni false. Au spionat și s-au infiltrat în grupuri politice și de drepturi civile. Și au manipulat discursul public pentru a-și proteja și extinde puterile.
Însuși senatorul Frank Church a avertizat că puterea comunității de informații ar putea în orice moment „să se întoarcă împotriva poporului american și niciun american nu ar mai avea intimitate, atât de mare este capacitatea de a monitoriza totul……. Nu ar mai exista niciun loc unde să se ascundă”.
De atunci, posibilitățile tehnologice de a invada viața privată au crescut dramatic, iar raza de acțiune a agențiilor de informații, în special după 11 septembrie 2001, a evoluat în moduri pe care Church nu le-ar fi putut prevedea niciodată.
Acesta este motivul pentru care înființarea unui nou Comitet Church este de mult așteptată. Și, în cele din urmă, în cele mai controversate circumstanțe și din cele mai partizane motive, s-ar putea ca un fel de renaștere să fie, în sfârșit, pe cale să aibă loc.
În luna februarie, o bătălie prelungită în cadrul Partidului Republican pentru a-l alege pe Kevin McCarthy ca nou președinte al Camerei Reprezentanților l-a forțat pe acesta să cedeze în fața cererilor aripii drepte a partidului său. Nu în ultimul rând, acesta a acceptat să înființeze o comisie pentru ceea ce se numește „înarmarea” guvernului federal.
Aceasta și-a ținut prima ședință la finalul lunii februarie. Comisia a declarat că sarcina sa va fi să analizeze „politizarea FBI și a Departamentului de Justiție și atacurile asupra libertăților civile americane”.
Anterior, într-un discurs ținut în fața Camerei privind noua comisie, reprezentantul republican Dan Bishop a declarat că este timpul să se elimine „putregaiul” din guvernul federal: „Punem statul profund în gardă. Venim după voi”.
Democrații dezavuează deja comisia ca fiind un instrument care va fi manevrat în interesul lui Donald Trump și al susținătorilor săi, spunând că dreapta republicană vrea să discrediteze serviciile de securitate și să sugereze că a fost vorba de un abuz în tratarea fostului președinte.
Puteri în creștere ca un bulgăre de zăpadă
Dar, deși comisia va sfârși aproape sigur prin a fi folosită pentru a regla conturile politice, ar putea totuși să reușească să facă lumină asupra unora dintre noile și terifiantele puteri pe care le-au acumulat serviciile de securitate de la publicarea raportului Comisiei Church.
Gradul în care aceste puteri au luat amploare ar fi necesar să fie evident pentru toată lumea. Documentele divulgate de către denunțătorul Edward Snowden în urmă cu zece ani au arătat că NSA a efectuat o supraveghere ilegală în masă în țară și în străinătate. Iar organizația pentru transparență Wikileaks, condusă de Julian Assange, a publicat dosare care dezvăluie nu numai crimele de război ale SUA în Irak și Afganistan, ci și un uriaș program global de hacking al CIA.
De remarcat, ceea ce poate fi un semn al puterii agențiilor de securitate de a se răzbuna pe cei care le contestă puterea, atât Assange, cât și Snowden au suferit consecințe grave.
Snowden a fost obligat să se exileze în Rusia, una dintre puținele jurisdicții în care nu poate fi extrădat în SUA și închis. Assange a fost încarcerat în timp ce autoritățile americane îi cer extrădarea, pentru a putea fi făcut să dispară într-o închisoare de maximă securitate pentru tot restul vieții.
Acum, într-o întorsătură improbabilă a evenimentelor, un miliardar a deschis o altă fereastră asupra manipulărilor secrete ale serviciilor de securitate – de data aceasta în legătură cu platformele de comunicare virtuală și cu procesul electoral din SUA. De data aceasta, actorii principali sunt FBI și Departamentul pentru Securitate Internă (DHS), înființat de administrația fostului președinte George W. Bush în urma atacurilor de la 11 septembrie 2001.
După ce a cumpărat rețeaua de comunicare virtuală Twitter anul trecut, Elon Musk a permis accesul la arhivele corporative ale acesteia pentru o mână de jurnaliști independenți. Într-o serie continuă de investigații numite Twitter Files, publicate sub forma unor fire lungi pe platformă, acești jurnaliști au urmărit să înțeleagă ce s-a petrecut în timpul foștilor proprietari ai Twitter.
Concluzia este că, după alegerea lui Trump, agențiile de securitate americane – ajutate de presiuni politice, în special din partea Partidului Democrat – și-au făcut loc în mod agresiv în procesele decizionale ale Twitter. Alte platforme majore de comunicare virtuală par să fi făcut aranjamente similare.
Un „burger cu nimic”?
Dosarele Twitter sugerează un parteneriat ascuns, dar care apare rapid, între serviciile de informații ale statului, Silicon Valley și mass-media tradițională, pentru a manipula conversația la nivel național în SUA – precum și în restul lumii.
Părțile din această alianță își justifică reciproc amestecul în politica americană – ascuns de ochii publicului – ca răspuns necesar la ascensiunea rapidă a unui nou populism. Trump și susținătorii săi au ajuns să domine Partidul Republican, iar stânga populistă, condusă de senatorul Bernie Sanders, a făcut incursiuni limitate în Partidul Democrat.
Mediile de comunicare virtuală au atras o preocupare deosebită din partea serviciilor de securitate, deoarece erau considerate ca fiind vehiculul care a declanșat acest val de nemulțumire populară. Potrivit unui raport publicat în Intercept, un oficial FBI a remarcat anul trecut că „informațiile subversive de pe rețelele de comunicare virtuală ar putea submina sprijinul pentru guvernul american”.
Se pare că statul de securitate națională a văzut o alianță cu sectorul privat Big Tech ca pe o oportunitate de a proteja vechea gardă a politicii, în special în Partidul Democrat. Figuri precum președintele Joe Biden și fostul președinte al Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, au fost văzute ca fiind cărți sigure, poziționate astfel încât să păstreze legitimitatea unui capitalism neoliberal turbo-încărcat și a războaielor veșnice care au fost sufletul comunității de informații.
Acest parteneriat a servit bine tuturor părților. Silicon Valley a fost cariera aleasă de mulți liberali care cred că progresul este cel mai bine urmărit prin mijloace tehnologice care depind de stabilitatea socială și de consensul politic. Populismul și polarizarea pe care o generează îi deranjează în mod natural.
Și atât serviciile de securitate, cât și politicienii mai centriști din partidele republican și democrat înțeleg că se află în linia de tragere a politicii populiste pentru eșecuri care durează de decenii: o polarizare tot mai mare a bogăției între bogați și săraci, o economie americană care scârțâie, servicii de asistență socială epuizate sau inexistente, capacitatea celor bogați de a cumpăra influență politică, pierderea constantă de avuție și vieți în războaie aparent inutile purtate în țări îndepărtate și o mass-media care rareori abordează preocupările oamenilor obișnuiți.
În loc să se concentreze asupra cauzelor reale ale furiei crescânde și ale sentimentului anti-establishment, serviciile de securitate au oferit politicienilor și Silicon Valley o narațiune mai reconfortantă și mai convenabilă. Populiștii – atât de dreapta, cât și de stânga – nu exprimau o frustrare față de un sistem politic și economic al SUA care eșuează. Ei lucrau pentru a semăna nemulțumirea socială pentru a promova interesele Rusiei.
Sau, după cum consemnează procesul-verbal al unei reuniuni a DHS din martie anul trecut, noul accent era pus pe limitarea „datelor subversive utilizate pentru a crea o prăpastie între populație și guvern”.
Această strategie a atins apogeul cu Russiagate, ani de isterie fără dovezi, isterie ce a fost promovată de comunitatea serviciilor de informații și de Partidul Democrat. Afirmația centrală a fost că Trump a reușit să o învingă pe rivala sa democrată Hillary Clinton în alegerile prezidențiale din 2016 doar din cauza coluziunii cu Moscova și a operațiunilor de influență rusești prin intermediul rețelelor de comunicare virtuală.
Ca într-un joc de tras la țintă, orice semn de comportament necorespunzător sau de criminalitate din partea serviciilor de securitate, sau de eșecuri sistemice ale clasei politice americane, erau acum catalogate ca fiind „dezinformare rusă”.
Exilul lui Snowden în Rusia – singura alegere care i-a rămas – a fost folosit pentru a discredita informațiile pe care le-a dezvăluit despre NSA. Iar dezvăluirile lui Assange și ale Wikileaks privind crimele de război și încălcarea legii de către comunitatea serviciilor de informații au fost efectiv anulate de o presupusă complicitate cu „hackerii ruși” în dezvăluirea corupției din Partidul Democrat în timpul alegerilor din 2016.
În practică, afirmațiile privind „dezinformarea rusă” au servit pur și simplu la polarizarea în continuare a politicii americane.
Problemele cheie ridicate de fișierele Twitter – de coluziune între statul profund și industriile de tehnologie și media, de amestec în alegeri și de manipulare și deviere a narațiunii – au fost incluse în partizanatul politic și ascunse de acesta.
Interesul pentru Dosarele Twitter a fost în mare parte limitat la dreapta. În mod impulsiv, democrații au respins în mare parte dezvăluirile ca pe un „nimic”.
Climatul de teamă
Poate întâmplător, Musk s-a văzut devenind, de la preluarea Twitter, dintr-un îndrăgit al liberalilor – pentru mașinile sale electrice Tesla – un cvasi-paria. În octombrie, administrația Biden a negat informațiile potrivit cărora ar avea în vedere o revizuire a securității naționale a afacerilor sale în fața „poziției din ce în ce mai favorabile Rusiei” a lui Musk. Statutul său de cel mai bogat om din lume s-a prăbușit rapid odată cu reputația sa.
Ironia este că aceleași agenții de securitate care au stârnit isteria Russiagate sunt acum expuse în Dosarele Twitter ca fiind cele care au comis chiar interferențele de care au acuzat Moscova.
În timpul alegerilor prezidențiale din 2016, s-a spus că Rusia ar fi colaborat cu Trump și l-ar fi ajutat pe acesta prin utilizarea armelor din rețelele de comunicare virtuală pentru a semăna discordie și a manipula electoratul american. O anchetă oficială ulterioară a lui Robert Mueller nu a reușit să susțină aceste acuzații.
În schimb, fișierele Twitter indică faptul că nu Rusia, ci FBI, DHS și CIA – aceleași agenții care susțineau că Rusia amenința ordinea politică din SUA – au fost cele care au urmărit în mod agresiv și clandestin să influențeze opinia publică americană.
Fișierele Twitter sugerează că statul american de securitate, mult mai mult decât Rusia, este cel care reprezintă adevărata amenințare la adresa democrației americane. Climatul de teamă pe care aceste agenții l-au alimentat în legătură cu presupusa „dezinformare rusă” nu numai că a influențat opinia publică, dar a oferit comunității serviciilor de informații o influență și mai mare asupra rețelelor de comunicare virtuală și o nouă licență pentru a acumula puteri mai mari.
Actorii de stat sunt din ce în ce mai mult însărcinați să decidă cine are voie să se facă auzit pe rețelele de comunicare virtuală – chiar și Trump a fost interzis în timp ce era președinte – și ce se poate spune. Aceste decizii sunt adesea luate nu pentru a preveni o infracțiune sau pentru a aplica legile, sau chiar pentru binele public, ci pentru a controla strâns discursul politic pentru a marginaliza criticile serioase la adresa establishmentului.
Faptul că această coluziune dintre platformele media digitale și agențiile de securitate a avut loc în secret este în sine un indiciu al naturii nefaste a ceea ce se petrece.
Presiune ascunsă
Dosarele Twitter deschid o fereastră asupra unui fenomen care pare să se fi desfășurat pe toate rețelele de comunicare virtuală.
În mod tradițional, liberalii au apărat utilizarea cenzurii de către rețelele de comunicare virtuală pe motiv că aceste platforme sunt companii private care pot face ce vor. Comportamentul lor nu constituie, se presupune, o încălcare a protecțiilor Primului Amendament privind libertatea de exprimare.
Cu toate acestea, realitatea expusă de Dosarele Twitter este că rețelele au răspuns adesea la presiuni ascunse, fie direct din partea guvernului federal, fie prin intermediul agențiilor sale de informații, limitând ceea ce se poate spune. După cum au remarcat în repetate rânduri Dosarele, Twitter, ca și alte rețele de comunicare virtuală, a ajuns să funcționeze mai puțin ca o companie privată și mai mult ca „un fel de filială a FBI”.
În 2017, la apogeul panicii legate de Russiagate, FBI a înființat un grup operativ pentru influență străină, al cărui număr a crescut în curând la 80 de agenți. Sarcina sa aparentă era de a ține legătura cu diferitele rețele pentru a opri presupusa interferență străină în alegeri.
În scurt timp, directorii Twitter s-au întâlnit și au comunicat în mod regulat cu înalți funcționari FBI, primind în același timp un flux nesfârșit de cereri de retragere de conținut pentru a preveni „dezinformarea rusă”. Se pare că și CIA a participat la întâlniri, sub denumirea de OGA sau „altă agenție guvernamentală”. Deși atribuțiile grupului operativ se refereau la influența străină, se pare că a devenit un „canal pentru munți de cereri de moderare internă, de la guvernele statelor, chiar și de la poliția locală”.
Sub presiunea tot mai mare din spatele scenei din partea serviciilor de informații și în public din partea politicienilor, rețelele de comunicare virtuală ar fi început să întocmească liste negre secrete, ajutate de informațiile primite de la serviciile de securitate, pentru a limita raza de acțiune a conturilor sau pentru a opri apariția unor subiecte în tendințe. Efectele au fost adesea greu de ratat, Trump declarând că va investiga această practică în 2018.
În replică, directorii Twitter au negat public că ar fi practicat „shadow banning” – un termen pentru situațiile în care postările sau conturile sunt făcute greu sau imposibil de găsit. De fapt, Twitter a inventat pur și simplu o expresie diferită pentru exact același regim de suprimare a exprimării. L-au numit „filtrarea vizibilității”.
O astfel de cenzură a fost folosită nu numai împotriva conturilor suspectate de bot sau a celor care distribuiau dezinformări evidente. Chiar și personalități publice eminente care aveau autoritatea de a vorbi despre un subiect erau vizate în secret dacă contestau narațiuni cheie ale establishment-ului.
Epidemiologul Jay Bhattacharya de la Stanford, de exemplu, a fost vizat de „filtrarea vizibilității” în timpul pandemiei covid-19 după ce a criticat închiderile pentru că ar fi provocat daune copiilor. El a fost pus pe o „listă neagră a tendințelor”.
Pe fondul recentelor concedieri în masă de la Twitter, Middle East Eye nu a putut contacta compania pentru a comenta aceste și alte acuzații făcute în Dosarele Twitter. CIA nu a răspuns până la ora publicării articolului, în timp ce FBI a trimis un răspuns în care a precizat următoarele: „Corespondența dintre FBI și Twitter nu arată nimic mai mult decât exemple ale angajamentelor noastre tradiționale, de lungă durată și în curs de desfășurare între guvernul federal și sectorul privat……. După cum reiese din corespondență, FBI furnizează informații critice sectorului privat, în efortul de a le permite să se protejeze pe ei înșiși și pe clienții lor”.
Alți medici de frunte care au pus la îndoială ortodoxia guvernamentală au fost, de asemenea, marginalizați de Twitter, au constatat Dosarele, adesea sub presiunea directă a Casei Albe sau a lobby-iștilor companiilor producătoare de vaccinuri.
Dar cea mai importantă victimă a regimului de cenzură de pe Twitter a fost Trump însuși. El a fost interzis pe 8 ianuarie 2021, chiar dacă personalul ar fi fost de acord în culise că o astfel de decizie nu se putea baza pe vreo încălcare directă a regulilor lor.
„Influența” rusă
Repercusiunile Russiagate au atras Twitter și mai adânc în îmbrățișarea serviciilor de securitate. La începutul anului 2018, un reprezentant republican, Devin Nunes, a prezentat o notă clasificată Comisiei de informații a Camerei Reprezentanților în care detalia presupusele abuzuri ale FBI în supravegherea unei figuri legate de Trump.
FBI s-ar fi bazat pe așa-numitul dosar Steele, care a fost finanțat parțial de Clinton și de Partidul Democrat, dar care a fost prezentat inițial de mass-media ca o anchetă independentă, condusă de serviciile de informații, care verifica o coluziune între echipa lui Trump și Moscova.
Vestea memorandumului a provocat o furtună pe rețelele de comunicare virtuală în rândul susținătorilor lui Trump, alimentând un hashtag viral: #ReleaseTheMemo. Afirmațiile lui Nunes au fost verificate aproape doi ani mai târziu de o anchetă a Departamentului de Justiție. Cu toate acestea, la vremea respectivă, politicienii democrați și mass-media s-au grăbit să ridiculizeze memo-ul, caracterizând orice cerere de publicare a acestuia drept o „operațiune de influență rusă”.
A fost ridicată presiunea asupra Big Tech. Propriile investigații ale Twitter nu au putut evidenția nicio implicare rusă, sugerând că hashtagul a avut o tendință organică, condusă de VITs – Very Important Tweeters.
Dar directorii Twitter nu aveau chef de luptă. În loc să se confrunte cu Partidul Democrat – și, cel mai probabil, în spatele acestuia, cu FBI-ul, preocupat de dezvăluirile din memoriu – Twitter a urmat „un model servil de a nu contesta afirmațiile despre Rusia în mod oficial”, a remarcat Matt Taibbi, unul dintre jurnaliștii care au lucrat la Dosarele Twitter.
În curând, Rusia a fost învinuită de principalele instituții media pentru orice hashtag jenant care devenea viral, precum #SchumerShutdown, #ParklandShooting și #GunControlNow. Pe măsură ce campania de afirmații privind Russiagate s-a intensificat, Twitter a fost supus unei presiuni tot mai mari pentru a acționa. În 2017, a examinat manual aproximativ 2.700 de conturi semnalate ca fiind potențial suspecte. Marea majoritate au fost eliminate. Twitter a suspendat 22 ca posibile conturi rusești, în timp ce alte 179 au fost găsite ca având „posibile legături” cu aceste conturi.
Politicienii democrați au fost revoltați, bazându-se aparent pe surse de informații pentru a-și susține afirmația că rețelele de comunicare virtuală erau invadate de boți ruși. Twitter a răspuns prin înființarea unui „grup operativ pentru Rusia” pentru a investiga mai departe, dar, din nou, nu a găsit nicio dovadă a unei campanii de influență rusească. Tot ceea ce a identificat au fost câteva postări de lupi singuratici care cheltuiesc bani limitați pe reclame.
Cu toate acestea, Twitter a intrat într-o criză de relații publice, politicienii și presa oficială acuzând-o de inerție. Congresul a amenințat cu o legislație draconică, care ar fi privat Twitter de venituri din publicitate. Incapacitatea Twitter de a găsi conturi de influență rusească a dus la o acuzație din partea Politico: „Twitter a șters date potențial cruciale pentru anchetele privind Rusia”. Investigația inițială a Twitter privind cele 2.700 de conturi a alimentat afirmații aberante în mass-media, potrivit cărora a fost descoperită o „nouă rețea” de boți ruși.
În mijlocul acestei furtuni de foc, Twitter a schimbat brusc direcția, declarând public că va elimina conținutul „la discreția noastră” – dar, în realitate, a fost mult mai rău decât atât. După cum a relatat Taibbi într-unul dintre Dosarele Twitter, a fost ca și cum compania a decis în mod privat să „elimine” orice „identificat de comunitatea de informații din SUA ca fiind o entitate sponsorizată de stat care desfășoară operațiuni cibernetice”.
Twitter s-a trezit din ce în ce mai mult asediat. Un Dosar Twitter publicat în luna februarie susține că un lobby online proeminent numit Hamilton 68 – cu legături cu comunitatea de informații – a comis „o înșelătorie” privind dezinformarea rusă.
Site-ul a stârnit titluri nesfârșite în presa americană după ce a indicat că a descoperit o campanie de influență rusă pe rețelele de comunicare virtuală, implicând sute de utilizatori. Mass-media au publicat aceste afirmații ca dovadă că rețelele de comunicare virtuală erau invadate de boți ruși. Personalul lui Hamilton 68 a fost chiar invitat să depună mărturie în fața unor politicieni de rang înalt din Congres.
Cu toate acestea, în ciuda acestei furori, Hamilton 68 nu a făcut niciodată publică lista de boți pe care a declarat că a descoperit-o. Investigațiile interne ale Twitter au dezvăluit că aproape toți cei de pe listă erau utilizatori obișnuiți.
Alliance for Securing Democracy (ASD), care a găzduit Hamilton 68 și succesorul său, Hamilton 2.0, a emis o „fișă informativă” ca răspuns la Dosarele Twitter, negând acuzațiile și sugerând că datele sale au fost „în mod constant prost înțelese sau prezentate greșit” de către mass-media și legislatori, în ciuda „eforturilor ample de a corecta concepțiile greșite la momentul respectiv”. ASD a precizat că nu a sugerat niciodată că toți boții au fost ruși, dar că a monitorizat unii care ar fi putut fi.
În special, Hamilton 68 a fost condus de un fost înalt oficial FBI. Directorii de la Twitter nu au făcut față în mod public la valul mediatic și s-au trezit cu o respingere atunci când au vrut să își exprime îngrijorarea în privat cu reporterii.
„Buricul” FBI
Ca un semn al apropierii dintre FBI și Twitter, Twitter l-a recrutat în calitate de consilier juridic pe James Baker, fostul avocat principal al FBI. Baker fusese una dintre figurile centrale în eforturile de a picta o imagine – din nou, acum discreditată – a unei coluziuni între Trump și Moscova.
O mulțime de alte persoane care au plecat de la FBI s-au îndreptat direct către Twitter. Printre aceștia se numără Dawn Burton, fosta adjunctă a șefului de cabinet al șefului FBI, James Comey, care a inițiat ancheta Russiagate. Ea a devenit director de strategie al Twitter în 2019.
Legături similare au existat și cu serviciile de securitate britanice. Twitter l-a recrutat pe Gordon MacMillan în calitate de consilier editorial principal pentru Orientul Mijlociu. A fost un post cu jumătate de normă, deoarece acesta servea în același timp în unitatea de război psihologic a armatei britanice, Brigada 77.
Până în 2020, pe măsură ce pandemia se desfășura, alte agenții guvernamentale și-au descoperit șansa de a desfășura o campanie paralelă împotriva Twitter, axată pe presupusele eforturi ale Chinei de a răspândi dezinformarea covid-19. O ramură de informații a Departamentului de Stat, Global Engagement Center, folosind date ale guvernului federal, a susținut că 250.000 de conturi Twitter amplificau „propaganda chineză”, din nou pentru a semăna dezordine. Printre aceste conturi se numărau armata canadiană și CNN.
E-mailurile dintre directorii Twitter arată că aceștia aveau propriile opinii cu privire la ceea ce spera să obțină campania. Oficialii Departamentului de Stat doreau să se „introducă” în consorțiul de agenții, precum FBI și DHS, care aveau permisiunea de a elimina conținutul Twitter.
Este revelator faptul că Twitter a argumentat împotriva includerii Departamentului de Stat – și în termeni care contrastau puternic cu abordarea lor față de FBI și DHS. Departamentul de Stat a fost considerat de către directori ca fiind mai „politic” și mai „Trumpy”.
În cele din urmă, s-a sugerat că FBI va servi drept „buricul” prin care Silicon Valley va ține la curent alte agenții guvernamentale. Rezultatul, potrivit Dosarelor, a fost că Twitter „primea cereri de la orice organism guvernamental imaginabil”, și adesea în masă. Platforma nu a refuzat aproape niciodată cererile de ștergere a conturilor acuzate că ar fi fost boți ruși.
Pe măsură ce Twitter devenea tot mai supărat, chiar și politicieni americani de rang înalt au încercat să intre în joc. Adam Schiff, pe atunci șef al Comisiei pentru informații din Camera Reprezentanților, a cerut ca un jurnalist care nu-i plăcea să fie deplatformat. Deși Twitter a fost reticent în a da curs unor astfel de cereri, a „deamplificat” unele conturi.
Pe măsură ce se apropiau alegerile din 2020, fluxul de cereri de servicii de securitate a devenit un potop care amenința să copleșească Twitter. Multe dintre ele nu aveau legătură cu influența străină – scopul declarat al grupului operativ al FBI. În schimb, solicitările par să fi vizat adesea conturi naționale. Rareori detaliau încălcări ale legii sau amenințări teroriste, probabil principalul domeniu de interes al FBI, ci se concentrau în schimb pe încălcări mult mai puțin bine definite ale „condițiilor de serviciu” ale Twitter.
Adesea, conturile s-au confruntat cu „execuția digitală” nu pentru că ceea ce se spunea era în mod verificabil dezinformare, ci pentru că tweet-urile au depășit liniile roșii politice: prin menționarea unei probleme neonaziste în Ucraina sau prin faptul că erau prea simpatice față de liderul venezuelean Nicholas Maduro sau față de președintele rus Vladimir Putin.
Dezvăluiri despre laptopuri
Odată încorporate în Big Tech, serviciile de securitate și-ar fi folosit puterile pentru a modela pe ascuns conversația națională în jurul alegerilor prezidențiale din 2020.
Poate că cea mai mare dezvăluire unică de până acum – care confirmă suspiciunile dreptei – este că mass-media socială și agențiile de securitate ale statului au jucat un rol în suprimarea așa-numitei povești despre laptopul lui Hunter Biden cu câteva săptămâni înainte de alegerile din 2020.
În perioada premergătoare votului, grupul operativ al FBI a pregătit terenul afirmând directorilor din Silicon Valley că Rusia va încerca să „arunce” informații piratate pentru a dăuna candidatului democrat la președinție, Biden. Se presupunea că aceasta ar fi fost o reluare a alegerilor din 2016, când publicarea unor e-mailuri interne ale Partidului Democrat i-a adus prejudicii candidatei de atunci, Hillary Clinton.
După alegerea lui Trump, o mare parte din narațiunea Russiagate a luat naștere din afirmațiile fără dovezi ale serviciilor de securitate, potrivit cărora acele e-mailuri jenante, care indicau corupția politică în rândul conducerii Partidului Democrat, au fost piratate de Rusia.
Dovezile care sugerau o explicație diferită – aceea că e-mailurile au fost scurse de un insider nemulțumit – au fost ignorate pe scară largă. Furoarea provocată de această poveste a ascuns faptul că e-mailurile și dezvăluirile lor condamnabile despre Partidul Democrat au fost mult prea reale.
Pe baza avertismentelor din partea comunității de informații, platformele de comunicare virtuală s-au grăbit să blocheze povestea laptopului lui Hunter Biden, care susținea existența unor legături problematice între familia Biden și oficiali străini din Ucraina. Oficialii lui Joe Biden au negat orice abatere din partea candidatului prezidențial de atunci, în timp ce Hunter însuși a fost evaziv cu privire la faptul că laptopul îi aparținea sau nu. Povestea, care a fost dezvăluită de cotidianul de dreapta New York Post, a fost imediat declarată drept o operațiune de influență rusă de către zeci de foști oficiali ai serviciilor de informații.
Dar, în realitate, FBI-ul știa cu aproape un an înainte ca povestea să devină publică că laptopul îi aparținea lui Hunter Biden și că informațiile pe care le conținea nu erau probabil falsificate sau piratate. Un proprietar de magazin de calculatoare din Delaware căruia Hunter Biden i-a cerut să îi repare laptopul îi raportase FBI-ului preocupările sale. Agenția chiar a cerut citarea dispozitivului.
Acest lanț de evenimente ridică semne de întrebare cu privire la faptul că FBI a decis să preîntâmpine impactul poveștii despre laptop, care amenința șansele electorale ale lui Joe Biden în 2020, înainte ca presa de dreapta să o publice. Se pare că aceștia au manipulat mass-media, inclusiv rețelele de comunicare virtuală, pentru a presupune că orice poveste care îi aducea prejudicii lui Biden înainte de alegeri era dezinformare rusă.
Big Tech avea alte motive la momentul respectiv să creadă că povestea era probabil adevărată. New York Post efectuase verificările obișnuite. Alți reporteri au confirmat în curând că informațiile proveneau din laptopul lui Hunter Biden.
Cu toate acestea, Twitter s-a grăbit să accepte afirmația că povestea a încălcat politica sa împotriva publicării de materiale piratate, reluând afirmația FBI-ului potrivit căreia era vorba de dezinformare rusă. Alții, cum ar fi Mark Zuckerberg de la Facebook, au acceptat și ei afirmațiile FBI pe încredere, după cum au recunoscut ulterior.
Rețelele de comunicare virtuală au luat măsura fără precedent de a bloca demersurile de a împărtăși povestea pe platformele lor, ceea ce ar fi putut avea un impact asupra rezultatului alegerilor din 2020 – aspect considerat de o mare parte a dreptei republicane drept o crimă împotriva democrației, iar de mulți susținători ai Partidului Democrat drept o necesitate nefericită de a apăra ordinea democratică.
Războiul psihologic
Coluziunea dintre platformele de comunicare virtuală și statul de securitate al SUA cu privire la Russiagate nu a fost o aberație. Potrivit Dosarelor, Twitter a acordat Pentagonului o dispensă specială, încălcând propriile politici, pentru a crea conturi pentru a desfășura „operațiuni de influență psihologică online”.
Twitter a ajutat armata să „introducă pe lista albă” 52 de conturi false în limba arabă pentru a „amplifica anumite mesaje”. Aceste conturi promovau obiectivele militare ale SUA în Orientul Mijlociu, inclusiv mesaje care atacau Iranul, susțineau războiul condus de Arabia Saudită în Yemen și susțineau că atacurile cu drone ale SUA lovesc doar teroriști.
Până în mai 2020, Twitter a detectat alte zeci de conturi pe care Pentagonul nu le-a dezvăluit și care au transmis mesaje în rusă și arabă pe teme precum Siria și Statul Islamic. Potrivit lui Lee Fang, unul dintre jurnaliștii care au lucrat la Dosarele Twitter: „Numeroase e-mailuri de pe parcursul anului 2020 arată că directorii de la nivel înalt ai Twitter erau conștienți de vasta rețea de conturi false & propagandă ascunsă a [Departamentului Apărării] și nu au suspendat conturile”.
Alte cercetări au scos la iveală o rețea extinsă de propagandă a Pentagonului pe alte aplicații de comunicare virtuală, cum ar fi Facebook și Telegram.
Indulgența Twitter față de aceste conturi secrete ale Pentagonului contrastează puternic cu modul în care tratează mass-media și persoanele acuzate că sunt afiliate la țări considerate de guvernul SUA ca fiind state inamice. Acestea sunt etichetate în mod proeminent ca atare, inclusiv jurnaliști disidenți occidentali și academicieni despre care se presupune că ar fi lucrat cu instituții rusești, chineze, iraniene sau venezuelene.
Potrivit unei cercetări efectuate de grupul de supraveghere a mass-media FAIR, Twitter continuă să ascundă afilierea statală a conturilor finanțate de guvernul SUA, inclusiv a celor care promovează obiectivele de propagandă ale acestuia în Ucraina și în alte părți. FAIR nu a putut găsi niciun exemplu de conturi identificate ca fiind „mass-media afiliate statului american”, nici conturi etichetate ca atare în Marea Britanie sau Canada.
Grupul a concluzionat: „Twitter le permite agențiilor de propagandă americane să mențină pretenția de independență pe platformă, o aprobare tacită a soft power și a operațiunilor de influență ale SUA ……. Twitter servește drept participant activ într-un război informațional în curs de desfășurare”.
O peliculă groasă de secretomanie
După ce Dosarele Twitter au început să apară în decembrie, FBI a răspuns nu prin abordarea veridicității documentelor, ci prin același joc ca și până acum. Acesta i-a acuzat pe jurnaliștii implicați că răspândesc „teorii ale conspirației” și „dezinformări” menite să „discrediteze agenția”.
Hillary Clinton, decanul de vârstă al establishmentului Partidului Democrat, continuă să dea vina pe dezinformarea rusă pentru problemele țării sale.
Adevărul este că atât serviciile de securitate, cât și clasa politică au investit mult prea mult în actualele acorduri secrete cu rețelele de comunicare virtuală pentru a fi de acord cu transformarea.
Iar presiunea de a face aceasta nu este probabil să crească în timp ce SUA continuă să se clatine din criză în criză: de la „războiul împotriva terorismului”, la președinția Trump, la pandemia covid-19, la invazia Rusiei în Ucraina. Toate aceste crize – în moduri diferite, se cuvine să fie remarcat – sunt moștenirea deciziilor politice luate de aceiași actori care acum resping examinarea și supravegherea.
Aceste crize oferă pretextul nu numai pentru inacțiune, ci și pentru o supraveghere tot mai strânsă și mai strictă a pieței publice digitale de către stat – și nu în mod transparent, ci sub o peliculă groasă de secret.
Așa cum avertiza Church acum aproape o jumătate de secol, cea mai mare amenințare cu care se confruntă SUA este posibilitatea ca agențiile sale de securitate să își întoarcă puterile enorme spre interior, împotriva publicului american. Iar acest proces este exact ceea ce documentează Dosarele Twitter.
Ele arată că, actualmente, comunitatea serviciilor de informații a ajuns să își redefinească rolul principal – protejarea publicului american de amenințările străine – pentru a include publicul american însuși ca parte a acestei amenințări.
În 2021, una dintre primele priorități ale administrației Biden a fost dezvăluirea unei Strategii naționale de combatere a terorismului intern. Aceasta a descris pierderea încrederii în guvern și polarizarea extremă ca fiind „alimentate de o criză de dezinformare, adesea canalizată prin intermediul platformelor de comunicare virtuală”.
Se pare că nemulțumirea tot mai mare a cetățenilor americani nu este din vina unei conduceri politice eșuate sau a unui stat profund prea puternic. În schimb, același establishment eșuat vede reacția populară – și nemulțumirea electorală – doar în termeni interesați, ca pe o dovadă a amestecului străin.
În fișierele de pe Twitter, Musk a deschis o mică fereastră pentru a arăta puțin din ceea ce s-a petrecut în spatele ușilor închise. Dar chiar și acea fereastră se va închide din nou destul de curând. Și atunci întunericul se va întoarce – dacă publicul nu-și va cere dreptul de a afla mai multe.
Citiți și:
Episodul 6 din Dosarele Twitter: FBI a dat ordinele, Dorsey a executat. Jurnaliștii afirmă că cenzorii Twitter au acționat la îndemnul agenților federali
Dosarele Twitter ne dovedesc faptul că trăim într-o lume controlată de o minoritate malefică
yogaesoteric
31 martie 2023