Dan Diaconu: Termenul limită pentru ruşi este sfârşitul acestui an

Mi-a livrat cineva spicuiri dintr-un raport al Kievului din care rezultă că, până în luna august, armata lui Zelenski a pierdut peste 200.000 oameni. Este o tragedie fără margini, mai ales în condiţiile în care majoritatea celor împinşi la război au fost luaţi cu japca de acasă. Este necesar să ne uităm şi în partea cealaltă pentru a constata că este un moment critic şi pentru Rusia. Uciderea Dariei Dughina este elementul care, dincolo de personalitatea victimei, semnalizează reapariţia fenomenului terorist pe teritoriul Federaţiei Ruse, iar aceasta este o presiune în plus pentru Putin şi conducerea Rusiei.

Practic nicio parte nu-şi mai permite să piardă timpul. Rusia se bate cu întregul Occident şi dacă va pierde, va fi practic actul de desfiinţare a ţării. De partea cealaltă, Occidentul a luat-o realmente razna. E capabil să-şi împingă întreaga populaţie într-un scenariu similar cu cel de la Blocada Stalingradului. De ce?

Ar fi necesar să ne întoarcem în perioada imediat anterioară fatidicei date de 16 decembrie 1989. Dintre toate ţările Estului Europei, România a fost singura care s-a opus mişcării de dezintegrare a comunismului. E adevărat? Desigur, nu! În realitate nu România s-a opus, ci aparatul de stat, mai precis cadrele de la vârful puterii. Oligarhia Partidului Comunist Român, în frunte cu Nicolae Ceauşescu, a refuzat iniţierea reformelor care-ar fi dărâmat paşnic regimul comunist de la noi. Aici nici nu putem şti cine anume s-a opus mai tare. Ceauşescu era destul de bătrân, deci ar fi putut fi „convins” să predea puterea, doar că era înconjurat de o şleahtă de lingăi incapabili de acţiune. Practic nu putem găsi un vinovat principal care a refuzat, vina fiind colectivă, a întregului sistem anchilozat în propriile-i şabloane. Era o incapacitate a sistemului de face vreo mişcare în afara celor obişnuite. Asta în condiţiile în care o componentă esenţială a sistemului – Securitatea – făcuse deja pactul cu diavolul rus, promiţând non-combatul contra măririi soldelor! De aceea sistemul a fost nevoie să fie spart forţat. Ceea ce este important de reţinut este faptul că dezastrul de la noi s-a produs deoarece oligarhia pur şi simplu nu a vrut să se reformeze.

Fie că vreţi sau nu, acum suntem într-un alt 1989. De fapt nu în 1989, ci în 1987, momentul în care sistemul sovietic dă semne vizibile de fisurare teribilă ca efect al loviturilor interne de cuţit date prin intermediul „reformelor” lui Gorbaciov. Doar că acum în poziţia URSS este întregul Occident. Oligarhia de tip sovietic a Occidentului îşi joacă ultima carte în Ucraina. În cazul în care Ucraina scapă, oligarhia speră ca detonarea şi împărţirea Federaţiei Ruse să-i producă bunăstarea pentru încă 30-40 de ani, aşa cum Estul Europei a hrănit-o până acum. Dar ce se va petrece în cazul în care Rusia va învinge?

Ei bine, acesta este coşmarul Vestului. Oligarhia occidentală va fi obligată să respecte termenii Tratatului de la Malta şi, asemeni comuniştilor de pe vremuri, să se autodesfiinţeze. Prima victimă va fi NATO, care se va rupe. Adică ceea ce ar fi necesar să se petreacă în paralel cu desfiinţarea Tratatului de la Varşovia. Iar cea de-a doua victimă va fi, fără doar şi poate, Europa. De ce nu SUA? Pentru că SUA încă se ascunde cu laşitate în spatele unor confruntări proxy pe care le creează sperând că astfel îşi va slei duşmanii. Însă Europa este necesar să fie luată la pachet cu Marea Britanie. Este foarte posibil ca după încheierea epopeii ucrainene, Anglia – împinsă de SUA – să declanşeze un război devastator cu Rusia. Asta, probabil, pentru că în continuare crede în steaua sa de ultim bastion, similar celui de-al Doilea Război Mondial. Doar că nu mai sunt aceleaşi condiţii, iar insula lor riscă să fie definitiv ştearsă de pe suprafaţa planetei.

Revenim la realitatea de pe teren. Termenul limită pentru ruşi este sfârşitul acestui an. Este imperios necesar să finalizeze rapid în Ucraina deoarece rapoartele militare interne arată posibilitatea ca Marea Britanie să deschidă un al doilea front în Kazahstan. De aici probabil va începe conflictul direct Rusia-Marea Britanie. Dar să nu anticipăm. În Ucraina, conform analiştilor, deja nu mai contează oamenii. Zelenski trimite în Marea Britanie câte 10.000 de oameni la fiecare 120 de zile pentru a fi instruiţi la standarde NATO. Deja Kievul are o armată de rezervă de 20.000 de oameni dotaţi cu artilerie modernă pe care o ţine pregătită pentru apărarea capitalei. Practic prelungirea stării de fapt va avea ca efect confruntarea cu o armată din ce în ce mai puternică şi în care Occidentul va pune în joc din ce în ce mai mulţi bani, ridicând serioase probleme pentru Rusia în ceea ce priveşte viabilitatea Operaţiunii Militare.

În concluzie, pentru ruşi este imperios necesar ori o capitulare a Kievului până la sfârşitul anului, ori cucerirea unor poziţii care să asigure un spaţiu suficient de manevră astfel încât Ucraina să fie anihilată. Ce înseamnă aceasta? Practic e necesară cucerirea cel puţin a întregului Sud al Ucrainei şi avansarea în Est până la linia Niprului înainte de sfârşitul anului. E o operaţiune deosebit de grea, însă greul abia acum începe.

Intrăm în a doua etapă a Operaţiunii Militare Speciale. La finalul acesteia, ori ne vom învecina cu Rusia, ori Rusia va fi istorie. În ceea ce priveşte al doilea scenariu, mi-e teamă ca nu numai Rusia să devină istorie şi să nu cumva să tragă cu ea întreaga planetă.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
General SUA: „Pentru 66 de miliarde de dolari, am târât Ucraina în război cu Rusia”
Marea Britanie a amenințat Rusia cu activarea articolului 5 din Tratatul NATO în cazul unui accident nuclear în Ucraina
Dacă Putin va câștiga acest război, va fi învins Occidentul și tot ceea ce reprezintă el

yogaesoteric
26 noiembrie 2022