Dan Diaconu: Votul: ori asumat în cunoștință de cauză, ori interzis

Dați-mi voie să vă înșirui câteva nume: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, traian băsescu, Klaus Iohannis și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă și cel mai degenerat dintre toți, Nicușor Dan. Dați-mi voie să vă mai dau o listă: Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, traian băsescu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu, Gabriela Firea, Nicușor Dan. Ce-i în neregulă cu cele două liste?

În ceea ce privește președinții, e un rateu complet. În ceea ce privește primarii generali ai capitalei, în afara lui Oprescu și a Gabrielei Firea, lista e un rateu total. Nu spun că cei doi pe care i-am scos din listă ar fi fost extraordinari, dar, în mod evident, ies din categoria „rateu total”. Ce au în comun cele două liste?

Toți cei enumerați AU FOST VOTAȚI! Adică au rezultat în numele unui proces așa-zis democratic. Bun, putem blama amestecul serviciilor sau alți factori (de ex. forțele externe), dar nu putem blama că nu a fost o groază de populație care a mers să pună ștampila pe respectivii neterminați. Nu, nu se poate nega asta! E cât se poate de clar!

Și iată cea mai importantă tară a sistemului, motivul pentru care ne merge atât de prost: democrația. Vreau să știu și eu ceva simplu: cei care au votat pentru Nicușor Dan au habar de atribuțiunile constituționale ale președintelui? Au habar de faptul că întreaga sa carieră începută cu olimpiada de matematică și terminată tot acolo (eventual completată cu declarația de adeziune la servicii) nu are nicio relevanță pentru activitatea pe care e necesar să o desfășoare? Sau, mai pe șleau: câți credeți că, dintre cei care au votat la aceste alegeri, au făcut-o conștient, cunoscând tot ceea ce presupune funcția în sine? 1%, 2%, 0,5%?

Mai am o întrebare: un ipotetic nea Gigel care-și petrece viața într-un birt și care nu are habar de ce-a apărut el în viața lui, de ce votează? Care-i utilitatea votului lui nea Gigel? Pentru că e democrație? Nu sună ciudat? O să întreb altceva, cât se poate de personal. Întrebați-vă, de exemplu, dacă aveți habar de prevederile directivei 2000/78/EC a Consiliului European. Vă spun eu că nu. Nici eu nu aveam habar până să încep documentarea unei povești. Hai să recunoaștem un aspect cât se poate de clar: nu avem cum, ca simpli cetățeni, să fim specialiști în finanțe, educație, transporturi, construcții, dezvoltare, diplomație și relații internaționale, energie, mediu, resurse minerale ș.a.m.d. Doar că sistemul în care trăim tocmai asta pretinde atunci când „ne dă” libertatea votului. Totul este atât de stupid, încât îl așază pe ipoteticul nea Gigel adus în discuție aici cu unul care e expert în domeniul său de activitate. Însă, e necesar să recunoaștem și că opinia lui nea Gigel în domeniul energiei nucleare este tot atât de validă precum opinia unui specialist de nivel mondial în domeniul bolilor ficatului. Niciunul dintre ei nu e calificat pentru asta, dar dacă ar fi un proiect legat de o centrală nucleară, bag mâna în foc că expertul în domeniul bolilor de ficat ar putea fi chiar chemat să se exprime la TV, cu toate că nu are nicio calificare în acest sens. Înțelegeți așadar penibilul situației.

Ceea ce vreau să subliniez este că votul, actualmente, este o deturnare grosolană, care nu are nicio relevanță. De altfel, asta se vede limpede din târla de proști care-au fost ba președinți, ba primari, adică factori de decizie. Toți au fost votați și toți au produs doar catastrofe. […….]

Există două variante posibile: ori desființezi definitiv votul, ori transformi votul într-un vot asumat și conștient. Să le luăm pe rând. Desființarea definitivă a votului presupune un stat automatizat, cu reguli clare și penalizări reale. La fiecare nivel calificarea se face după proceduri clare, transparente, verificabile. Fiecare post presupune criterii clare de performanță care, de asemenea, sunt verificabile. De altfel, tot ceea ce se poate face într-un asemenea stat sunt chestiuni strict tehnice. N-ai voie să inhibi sau să desființezi drepturi și libertăți, n-ai voie să îndatorezi țara și, mai ales, nu ai posibilitatea să depășești bugetul alocat. Simplu! Dacă e ceva de votat, atunci ar rămâne doar două elemente:
– eventuala amendare a principiilor generale, care nu se poate face decât prin vot obligatoriu;
– în cazul care e de luat o decizie radicală, de urgență și interes general/local la care, de asemenea, e necesar să se facă, după caz, un soi de referendum general sau local.

Dacă vi se pare prea radical, am avea posibilitatea să păstrăm universalitatea votului prin votul asumat în cunoștință de cauză. Acesta presupune altceva, anume păstrarea universalității votului, dar dreptul poate fi exercitat doar în cunoștință de cauză. Cum obții asta? E cât se poate de simplu și ușor de implementat: intri în secția de vot, prezinți buletinul, ți se dă un jeton pentru care semnezi. Acel jeton îl introduci într-un terminal în fața căruia e obligatoriu să te afli singur și unde ai un timp limită să răspunzi unui set de întrebări. De exemplu, pentru președinte, întrebările ar putea fi luate aleator din articolele 1-57 și 80-101 din Constituție (probabil cu o proporție egală). Dacă reușești să răspunzi corect la 8 din 10 întrebări, terminalul îți eliberează buletinul de vot, altfel, la revedere. Mergi și-ți iei cartea de identitate de la comisie și gata.

Știți ce se va petrece într-un asemenea caz? Vă garantez că voturi valabil exprimate ar fi doar 1% din ceea ce avem acum. Însă, cel puțin, acei oameni ar merita să voteze. Cum altfel să votezi dacă nu-ți știi drepturile și obligațiile și rolul președintelui? La fel și în cazul alegerilor Parlamentare: întrebări din întreaga Constituție. Astfel, cu siguranță, în campania electorală n-ar mai fi non subiecte de tipul „ce face președintele ca să micșoreze deficitul bugetar?” sau „cum schimbă Parlamentul judecătorii”.

Ideea e cât se poate de simplă: pentru ca votul să nu mai fie înșelător, e necesar să fie ori desființat, ori asumat. În niciun fel nu mai e cazul să fie lăsat ca până acum. Asta dacă am vrea ca societatea să aibă vreun sens. Dar vrea oare cineva asta?

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Cristina Isabela Lăpădătoni: Societatea românească nu poate mai mult
Să ne asumăm consecințele alegerilor noastre

yogaesoteric
31 mai 2025