Despre starea de orbire spirituală: închidere sufletească, încăpăţânare şi opacitate în sfera conştiinţei

Exacerbarea egoismului şi a orgoliului în cazul cursanților yoghini mediocri face să apară şi apoi să se instaleze o stare extrem de bizară care este denumită în mod sugestiv „orbire spirituală”. În general, cursanţii ajung într-o stare de orbire spirituală după ce au căzut rând pe rând la unele teste spirituale majore.

Am putea spune că în starea de orbire spirituală, datorită greşelilor grave săvârşite, conștiința cursantului se întunecă (aceasta ca o consecinţă karma-ică binemeritată a răutăţii, orbirii și egoismului respectivului om). Cursantul aflat în această stare nu mai are pic de discernământ, adică nu mai are nici cel mai mic reper real despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Astfel, în viziunea lui deformată, alimentată de acumularea energiilor subtile ale egoului (ahamkara) și de diferite rezonanțe demoniace, binele apare ca fiind rău, iar răul i se pare a fi bine. Obişnuit să îşi justifice toate dorinţele egoiste şi interesele personale cu argumente pseudo-spirituale, el a ajuns să fie convins de propriile sale justificări, aşa că nu mai poate judeca limpede nici măcar în situaţii care nu ridică, de fapt, nicio dilemă morală.

Cel mai adesea, cursanţii ajung în această stare de orbire spirituală pentru că, printre alte greşeli grave pe care le-au făcut, s-au obişnuit să nu mai respecte regulile elementare ale unei practici spirituale corecte. Ajunşi în această stare, le este aproape imposibil să îşi reconsidere perspectiva asupra practicii spirituale şi să o integreze în mod corect. Cursantul îşi pierde chiar și ultima brumă de bun simţ şi este complet debusolat în ceea ce priveşte reperele valorice.

De ce se numeşte o astfel de stare „orbire spirituală”? Pentru că cel care se află în această stare nu mai percepe − si nu mai pricepe − nici cele mai elementare aspecte de natură spirituală. Aşa cum un orb nu vede nimic din lumina, culorile, obiectele sau fiinţele din jurul său, cursantul care este „orb spiritual” nu sesizează absolut deloc energiile subtile rafinate (adeseori își imaginează că unele emoții grosiere ar fi stări spirituale elevate). Orbirea spirituală implică şi incapacitatea de a aprecia ceea ce este bun, frumos, înălţător, valoros din punct de vedere spiritual.

Cel care este orbit din punct de vedere spiritual este incapabil să sesizeze şi să accepte punctul de vedere al celorlalţi: doar opinia și părerea sa îl interesează, în nu contează ce direcţie. Mai ales în ceea ce priveşte învăţăturile spirituale, ideile metafizice sau stările elevate de conştiinţă, cel care este orb spiritual este convins că ştie foarte bine despre ce este vorba (spre deosebire de ceilalți) sau chiar că deţine adevărul absolut.

Cursantul aflat într-o stare de orbire spirituală face adeseori greşeli grave cu o dezinvoltură şocantă și nu are nicio tresărire lăuntrică, nici măcar atunci când este atenţionat cu privire la acele greşeli. Chiar dacă toți cei din jur sunt cutremuraţi şi caută să-i explice că face greşeli grave, respectivul îşi imaginează cu inconştienţă că nu face nimic greşit, că nu va avea nicio problemă şi nu va fi necesar să sufere consecinţele acelor fapte.

Este posibil ca un astfel de cursant să fi uitat regulile elementare ale unei practici spirituale corecte, dar este în egală măsură posibil ca el să şi le amintească foarte bine, dar să fie convins, datorită orbirii spirituale, că el personal nu are nevoie să le aplice. Este posibil ca el să fi uitat regulile eticii yoghine (etapele yama şi niyama), dar este posibil și ca el să și le amintească foarte bine − important este că el nu le respectă mai deloc şi este convins că nu are şi nu va avea nicio problemă din acest motiv. El este în stare să afirme cu nonşalanţă, după ce face o imensă tâmpenie, că a avut intenţii bune şi chiar poate să fie convins 100% că nu va avea de suferit nicio consecinţă nefastă a acelei greşeli grave − deşi, în mod evident, legea karma-ei va funcţiona implacabilă și în cazul său și el se va confrunta cu consecinţele funeste ale greşelilor sale, după cum merită.

Pe scurt, cursantul aflat în starea de orbire spirituală începe să manifeste din ce în ce mai multe defecte, iar în ceea ce priveşte practica spirituală el nu este decât un ipocrit plin de ifose. Orbirea spirituală merge mână în mână cu saturaţia spirituală și arată că ființa în cauză este într-un proces uneori accelerat de regres spiritual (sau chiar prăbuşire spirituală). Pentru a vă pune în gardă în ceea ce priveşte pericolul stărilor de saturaţie spirituală şi a unora dintre cauzele lor, vă oferim unele idei ale profesorului de yoga Gregorian Bivolaru:

,,Stările de saturație spirituală încep să apară la scurt timp după ce o fiinţă umană ce este angrenată pe o cale spirituală se confruntă cu unele probe spirituale, cu unele teste spirituale pe care nu reuşeşte să le treacă aşa cum era necesar cu bine, iar în felul acesta, atunci când o asemenea fiinţă umană cade rând pe rând şi apoi începe să regreseze, stările de saturaţie spirituală evidenţiază apoi că regresul ei spiritual a început.

Ulterior, stările de saturație spirituală sunt urmate de scufundarea fiinţei umane respective în ceea ce yoghinii avansaţi şi marii înţelepţi numesc stări de orbire spirituală. În fazele ei extreme, saturaţia spirituală face chiar să apară stări acute şi persistente de aşa-zis dezgust spiritual. Lenea, complacerea în letargie, absenţa aproape completă a practicii yoga, neputinţa de a duce măcar o dată la bun sfârşit un anumit tapas adecvat sunt, s-ar putea spune, constantele ce contribuie la apariţia stărilor de saturație spirituală.

Atunci când în astfel de sărmane fiinţe umane saturaţia spirituală devine maximă, se declanşează uneori un fenomen straniu ce face ca fiinţa umană respectivă să manifeste o îndârjită și neîncetată stare de ură și răutate exact fată de aspectele sau elementele ce au saturat-o și față de tot ceea ce este în legătură cu toate acestea. Dat fiind faptul că orbirea spirituală merge, ca să spunem aşa, mână în mână cu stările de saturaţie spirituală, tocmai de aceea astfel de fiinţe umane care deja se află în această stare și se complac, ba chiar se bălăcesc în această mlaştină fetidă, infernală, nu mai sunt capabile să-şi dea seama câtuşi de puţin de tot ceea ce se petrece cu ele. Dat fiind faptul că se lasă apoi manipulate de feluriţi demoni, astfel de fiinţe umane realizează un pact tacit cu entităţile demoniace și apoi îşi consacră în mod aberant întreaga existenţă pentru a împroşca cu noroi, cu otrăvurile din ele calea spirituală pe care s-au aflat cândva sau şcoala spirituală de yoga din care au făcut parte.” – profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Atunci când un cursant sau un grup de cursanţi au ajuns deja într-o stare de orbire spirituală, este aproape imposibil să îi facem să realizeze starea mizerabilă în care se află. Ei nu sunt sensibili nici la logică, nici la bun simț, nici la exemple inteligente, nici la comparații edificatoare. Pe scurt, atunci când vrem să le explicăm ce se petrece cu ei sau să le dăm sugestii constructive pentru a ieşi din această stare, ne lovim de zidul de netrecut al egoului (ahamkara) lor exacerbat. Nici cele mai apropiate fiinţe, nici colegii de curs, nici instructorul de yoga nu prea au mari şanse să îi ajute să priceapă cât de mult au decăzut, nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi din punct de vedere uman.

Situaţia lor este paradoxală si cutremurătoare: ei nu au o stare prea bună de sănătate (este posibil chiar să fie grav bolnavi), sunt permanent nemulţumiţi, agitaţi, chinuiţi de tot felul de stări penibile, sunt excesiv de critici, nu au prieteni apropiaţi, sunt închistaţi sufleteşte şi totuşi se cred grozavi şi, mai ales, se cred mai buni decât toţi cei din jurul lor. Pe scurt, sunt vai de capul lor şi au o viaţă chinuită, manifestându-se penibil şi trăind stări mizerabile. Fără a avea realizări remarcabile, fără a fi creativi şi originali, ei totuşi sunt capabili să îşi relateze cu nonşalanţă presupusele stări de iluminare spirituală. Este posibil chiar să fie şi foarte răi, uneori chiar sadici. Și cu toate acestea, ei sunt convinşi că sunt nişte fiinţe spirituale extraordinare. Deși sunt de un egoism feroce şi nu urmăresc decât propriul interes, ei îşi afirmă cu tupeu generozitatea şi compasiunea. Chiar şi când se plâng că sunt bolnavi, ei tot sunt convinşi că sunt nişte yoghini avansaţi care au atins o stare supremă de armonie. Chiar și dacă sunt graşi sau diformi la nivel trupesc, ei se cred yoghini desăvârşiţi și sunt gata oricând să dea lecții și sfaturi tuturor despre Hatha Yoga.

Unii aspiranţi sunt de-a dreptul consternaţi când interacţionează cu fiinţe aflate în starea de orbire spirituală. Ei refuză să accepte faptul că acelea (fiinţele aflate în starea de orbire spirituală) efectiv nu au cum să priceapă ceea ce pentru noi toţi ceilalţi este evident. Noi credem că cei care se află în starea de orbire spirituală refuză să accepte evidenţa sau se fac că nu pricep unele idei elementare sau nu vor să înțeleagă ceea ce noi le explicăm. Este greu pentru noi să acceptăm că aceşti oameni efectiv s-au prostit de-a binelea din anumite puncte de vedere și nu este deloc realist să ne așteptăm ca ei să mai înţeleagă ceva din tot ceea ce este cu adevărat important. Este ca și cum i-am spune unui orb din naştere să deschidă ochii și apoi ne-am mira cu toţii că el nu vede nimic. La fel, cei care sunt orbi spiritual nu au cum să dea dintr-o dată dovadă de discernământ doar pentru că noi îi atenţionăm. Pur și simplu toate calitățile spirituale importante li s-au atrofiat până la dispariţie. Efectiv ei nu mai au „organul” cu care să poată deosebi binele de rău.

Singurul care poate să îi clintească cât de cât pe aceşti monștri de egoism și orgoliu din fortăreaţa egoului lor exacerbat este ghidul spiritual, aplicându-le atunci eventual un „tratament de șoc” pentru a-i ajuta să se dezmeticească. Dar să nu ne amăgim: din aceste stări nu se iese aşa uşor. Dacă, odată ce ne-am dezmeticit, suntem dispuși să primim ajutorul ghidului spiritual, este nevoie apoi să facem un imens efort sistematic pentru a ne redresa, sub ghidarea sa. Este o nebunie să ne imaginăm că am putea ieși din stările de orbire spirituală doar pocnind din degete sau doar pentru că am fost serios avertizaţi în privinţa lor.

Citiţi şi:
Puterea atenției și calitatea discernământului ca instrumente esențiale pe o cale spirituală autentică și în depășirea testelor spirituale
Virusul năucitor al saturaţiei spirituale
Obstacole (VIGHNA) care apar pe calea spirituală

yogaesoteric
9 noiembrie 2021

1 Comentariu
  1. Lucian spune

    Mulțumim din suflet pentru acest articol, mă simt cutremurat de cele citite si cum după ani mulți de yoga putem cădea atât de ușor.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More