Dezvăluiri esențiale referitoare la adevăratele scopuri ascunse ale acestei „pandemii” artificiale… (XII)

… prin care se urmărește totodată o funestă și satanică păcălire a tuturor oamenilor spre a accepta o definitivă marcare izotopică prin consimțământ cu sinistrul semn diabolic al Fiarei despre care există deja profeții clare în Apocalipsă

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Dat fiind faptul că actualmente, iată, trăim cumplite vremuri apocaliptice, vă sfătuim să faceți cunoscute toate conferinţele cu această temă tuturor prietenilor și cunoştinţelor, deoarece informațiile pe care vi le punem la dispoziție sunt fundamentale. Ținem să precizăm că, de fapt, conținutul acestor conferințe nu se adresează fiinţelor umane letargice, sceptice, obtuze, ignorante, lipsite de intuiţie spirituală, proaste care, datorită somnului cel de moarte al inteligenţei în care deja se află cufundate, se vor pripi complet anapoda să gândească sau chiar să susțină cu o convingere tâmpă, ce este de nezdruncinat, că toate acestea sunt imposibile.

Citiți partea precedentă a articolului

În cadrul prezentării anterioare, am început să vă vorbim despre reala semnificație a balaurului despre care se vorbeşte în textul Apocalipsei şi am arătat că sub această denumire se fac referiri la Satana şi la Lucifer. În cele ce urmează, vom continua aceste revelații ezoterice, ce sunt de natură să vă ajute să înțelegeți într-o justă perspectivă vremurile apocaliptice pe care le trăim.

Examinatorii duri, prompți şi nemiloși ai ființelor umane

La modul general, Satana este numele prinţului răului. În limba greacă, cuvântul satanas poate fi tradus prin „adversar”. În primele două capitole din Cartea lui Iov aflăm că Satana era prezent înaintea lui Dumnezeu printre „fii lui Dumnezeu”. Se mai afirmă, de asemenea, în Cartea lui Iov că Satana nu este considerat ca fiind în esență rău, ci este doar unul dintre mesagerii ce există în oștirea cerească.

Este necesar să admitem că nu există o doctrină completă, în mod riguros structurată, referitoare la Satana, dar totuşi este cert că activităţile sale sunt duşmănoase, rău intenționate față de Iov. Aceste aspecte dezvăluie într-o manieră ambiguă, am putea spune, rolul pe care în mod evident îl joacă entitățile malefice, care nu au fost create ca fiind rele, ca fiind malefice de către Dumnezeu, dar care, prin alegere, au devenit malefice ulterior şi, dincolo de aparențe, au totuşi un rol în cadrul Creaţiei şi Manifestării Dumnezeieşti.

În jocul complex al Creaţiei şi Manifestării Dumnezeieşti, entitățile malefice, diavolii, spiritele satanice – au rolul de ispititori, de acuzatori, de incitatori pe care îl exercită atunci când fiinţele umane sunt în fel şi chip testate spiritual, puse la încercare, ca să spunem aşa, în strânsă legătură cu destinul, cu karma pe care o au.

Toate aceste aspecte sunt greu de înțeles pentru o inteligență omenească vulgară, ce este lipsită de o intuiție spirituală adecvată. Dar atunci când analizăm cu multă atenție, cu înţelepciune şi luciditate ceea ce se petrece în cadrul Creaţiei şi Manifestării Dumnezeieşti, mai ales în Universul Fizic, dar şi în Universul Astral, descoperim că astfel de entităţi malefice, cum sunt demonii, cum sunt spiritele satanice, au totuşi un rost ce se dezvăluie ca atare mai ales atunci când astfel de entități rele acționează la momentul potrivit și tentează, urmăresc să ispitească, în strânsă legătură cu karma ce le caracterizează pe fiinţele umane care este necesar să fie puse la încercare în felul acesta, în anumite conjuncturi ale existenţei lor.

Referințele în Vechiul Testament referitoare la Satana sunt puţine, dar se constată, la o analiză atentă, inteligentă, că Satana este în mod constant angajat în felurite activităţi ce le sunt ostile fiinţelor umane. Se spune că Satana l-a inspirat şi l-a făcut pe regele David să realizeze numărătoarea poporului. Se afirmă, de asemenea, despre Satana că el se afla la dreapta lui Iosua, marele preot, „acuzându-l”, aspect ce l-a determinat pe Dumnezeu chiar să-l mustre. Psalmistul consideră că este o mare calamitate ca Satana să se afle în partea dreaptă a cuiva. În Psalmi se utilizează cuvântul sinonim cu Satana care este „acela care mereu pârăşte”. În accepția ce transpare în această afirmație este definită acțiunea de a se plânge de faptele cuiva, de a învinui pe cineva, de a da în vileag pe cineva cu răutate, chiar exagerându-i într-un mod tendenţios faptele. Acțiunea de a pâri include şi faptul de a denunţa.

Toate acestea evidențiază însă, într-o manieră indirectă, rolul straniu, dar totuşi necesar, pe care îl au aceste entităţi care sunt demonii, diavolii şi spiritele satanice. Toate acestea evidenţiază că, de fapt, acțiunile acestor entități malefice sunt tendenţioase, sunt exagerate. Toate acestea evidenţiază rolul straniu, am putea spune, de examinatori duri, prompți şi nemiloşi ai fiinţelor umane.

Testele spirituale marchează pașii pe care ființa umană îi face pe calea spirituală

Atunci când analizăm cu o maximă luciditate şi înțelepciune viaţa lui Iisus, constatăm cu uimire că nici el nu a fost scutit de anumite încercări spirituale dure, la care a fost supus de către Satana pe parcursul existenței sale pământeşti. Două astfel de încercări, ce ne apar ca fiind teribile, ba chiar zguduitoare, sunt acelea când se poate spune, pe drept cuvânt, că Iisus a fost, vrând-nevrând, luat pe sus și dus de către Satana pe cornișa Templului și a fost tentat să sară de acolo, pentru că, fiind fiul lui Dumnezeu, îngerii l-ar fi ajutat într-un mod supranatural să ajungă viu și nevătămat pe pământ în urma acelei sărituri. Totuşi, Iisus a dat dovadă de umilinţă, de un exemplar bun-simţ, de înţelepciune, şi nu s-a lăsat tentat de către Satana pentru a face o astfel de săritură, care ar fi prezentat unele consecinţe tainice, dar care nu ar fi fost însă faste pentru el.

Cea de-a doua încercare spirituală, chiar şi mai dură am putea spune, a fost atunci când Satana l-a luat pe sus pe Iisus şi l-a dus pe vârful muntelui, unde apoi l-a ispitit cu abilitate, dar si cu viclenie, să i se închine, promițându-i că dacă va face aceasta îi va conferi formidabile puteri, în mod evident de natură combinată demoniacă şi satanică, asupra acestei lumi sau, altfel spus, asupra Lumii Fizice. Iisus a trecut cu foarte bine şi această probă spirituală cu care a fost confruntat.

Este însă esenţial să subliniem că în aceste două tentații în fond uluitoare cu care s-a confruntat şi care, ca să spunem așa, au fost puse la cale, au fost regizate de Satana, Iisus a ieşit de fiecare dată învingător, dar faptul că a fost luat pe sus chiar împotriva voinţei sale ne dezvăluie puterea supranaturală de care Satana dispune în cadrul acestei lumi (ne referim aici la lumea acestei planete ce există în cadrul Universului Fizic). Este evident că, în ambele situaţii, Iisus chiar a fost literalmente luat pe sus împotriva voinţei sale şi apoi a fost confruntat cu aceste două încercări spirituale pe care le putem considera, pe bună dreptate, ca fiind teribile.

Este evident că, în cazul acestor două încercări spirituale, Iisus nu a fost în prealabil rugat sau convins la modul binecunoscut de noi toţi spre a se lăsa dus pe sus de către Satana pentru a fi, ca să spunem aşa, ,,depus” în cadrul primei încercări pe cornișa Templului, iar în cadrul celei de-a doua încercări pe vârful muntelui.

Toate acestea evidențiază, dincolo de orice îndoială, că Satana dispune de unele puteri supranaturale şi chiar a fost cu putinţă să treacă cu nonșalanță peste voinţa, peste liberul-arbitru al lui Iisus, forţându-l într-o anumită măsură ca în primul caz să ajungă pe cornișa Templului, iar în al doilea caz să ajungă pe vârful muntelui.

Nu ni se spune nimic după aceea, dar putem deduce cu uşurinţă că, deşi Iisus a trecut cu foarte bine aceste două teste spirituale, apoi tot Satana l-a luat pe sus şi l-a adus într-o manieră supranaturală în acelaşi loc de unde l-a luat spre a-l pune la încercare.

Atunci când sunt privite, când sunt considerate într-o perspectivă supramentală, aceste aspecte certe ni se dezvăluie ca fiind enigmatice. Ele dezvăluie rolul pe care îl au în cadrul Creației şi Manifestării Dumnezeieşti demonii, diavolii şi chiar entităţile satanice.

În cadrul acestor teste spirituale pe care le putem considera teribile, Iisus a fost în mod evident pus la încercare, a fost testat, oarecum așa cum este testat un student cu ocazia unor examene pe care este necesar să le dea, să le susţină şi în urma cărora este declarat, de la caz la caz, fie respins dacă nu le trece așa cum se cuvine, fie admis cu brio dacă le trece cu succes.

Aceste aspecte pe care vi le-am dezvăluit cu privire la Iisus sunt de natură să ne ajute să înţelegem rolul straniu, dar totuşi real, al demonilor, al diavolilor şi al entităților satanice, care este necesar să testeze, să examineze, uneori într-o manieră chiar dură, nemiloasă, fiecare fiinţă umană ce aspiră să atingă o înaltă treaptă spirituală.

Aşa cum examenele la facultate punctează, ca să spunem așa, fiecare an de studiu, cam tot așa, analogic vorbind, testele spirituale punctează, marchează pașii pe care o anumită fiinţă umană îi face pe o cale spirituală veritabilă, pe care în prealabil a îmbrăţişat-o.

Fiecare fiinţă umană are parte de testele spirituale pe care le merită

Prin urmare, se poate spune că, în aceste vremuri apocaliptice pe care le trăim, aceste entități demoniace, aceste cohorte de diavoli, aceste entități satanice tentează şi indirect testează, ispitesc fiinţele umane de pe această planetă. Aceste ispitiri, aceste testări se fac însă întotdeauna, fără nicio excepție, în limitele karma-ei ce caracterizează fiecare fiinţă umană. Tocmai de aceea în folclor se spune că: „Dumnezeu nu îi dă niciodată omului mai mult decât este necesar să ducă sau, altfel spus, să suporte, în strânsă legătură cu karma sa”.

Este semnificativ că apostolul Ioan spune în Noul Testament despre Satana că: „Acesta păcătuieşte încă de la început”. Aceste cuvinte, banale în aparenţă, ne dezvăluie faptul că Satana a ales să fie şi apoi să rămână fără încetare instrumentul straniu în și prin care se manifestă în această lume răul pe care fiinţele umane îl merită, în conformitate cu destinul sau, altfel spus, în strânsă legătură cu karma lor.

Atunci când spunem karma lor, ne referim atât la karma ce provine din alte existențe, cât şi la karma specifică pe care ființa umană respectivă o face să apară prin intermediul acţiunilor pe care le făptuiește chiar în această existenţă. Considerăm că este necesar să precizăm că referințele ce există în cadrul Vechiului Testament cu privire la Satana dovedesc cu prisosință aceste aspecte.

Toate acestea pot fi însă pătrunse, pot fi înțelese într-un mod profund, în întreaga lor complexitate, doar de fiinţele umane ce sunt caracterizate de o excelentă inteligenţă, de un exemplar bun-simț, dar şi de o intuiţie spirituală deosebită. În absenţa unei dinamizări a învelișului supramental vijnanamaya kosha, este dificil să înţelegem în întreaga lor plurivalenţă aceste aspecte despre care am vorbit aici.

Cele mai multe informaţii referitoare la Satana ne parvin din Noul Testament, unde această entitate, despre care putem spune că este extraordinară în rău, este numită fie Satana, fie Diavolul.

Referitor la Satana, apar şi alte expresii cum ar fi „Stăpânitorul lumii acesteia” în Evanghelia lui Ioan sau „Domnul puterii văzduhului” în Epistola către Efeseni. În Noul Testament, Satana este întotdeauna prezentat, zugrăvit, ca să spunem aşa, ca fiind duşmanul lui Dumnezeu.

Despre el se afirmă că acţionează în felurite moduri viclene spre a răsturna planurile dumnezeieşti. Atât apostolul Matei, cât şi apostolul Luca, ne spun că, la începutul operei sale sau, altfel spus, la începutul activităţii sale, Iisus a fost personal ispitit de către Satana atunci când acesta a încercat să-l determine pe Iisus să-şi pornească dumnezeiasca sa lucrare într-o direcție spirituală greşită.

Tot în Noul Testament se afirmă că atunci când această perioadă a activităţii lui Iisus s-a încheiat, Satana l-a lăsat „până la o vreme”, ceea ce dezvăluie că lupta vicleană, îndârjită ce a fost direcționată de Satana împotriva lui Iisus şi a activităţii sale a fost reluată ulterior. Acest aspect este cât se poate de clar dezvăluit prin intermediul afirmaţiei cum că Iisus „în tot şi în toate cele a fost rând pe rând ispitit întocmai așa cum suntem ispitiţi şi noi oamenii”. Acest citat provine din Epistola către Evrei a apostolului Pavel.

Acest aspect are o valoare imensă pentru noi toţi, inclusiv pentru toţi cursanţii, pentru toţi aspiranţii şi aspirantele acestei Școli Ezoterice de Yoga Integrală, dar şi pentru toate ființele umane comune, vulgare, ca să spunem așa, care vor asculta această conferinţă, deoarece aflăm în felul acesta că, în realitate, dincolo de aparențe, fiecare fiinţă umană este ispitită, este testată, este pusă la încercare în strânsă legătură cu destinul ei, în strânsă legătură cu karma ce o caracterizează. Tocmai de aceea, se poate spune pe bună dreptate că fiecare fiinţă umană va avea cu siguranţă parte de testele, de încercările, de ispitirile pe care le merită.

Atunci când o fiinţă umană reuşeşte să treacă în final cu bine sau cu foarte bine un anumit test spiritual, o anumită încercare, ea este apoi propulsată trei trepte mai sus şi va beneficia de o anumită recompensă pe care o merită. Atunci când o fiinţă umană cade însă la un anumit test şi lunecă apoi în ispită, ea este astfel zvârlită, îmbrâncită ca să spunem așa, trei trepte mai jos. Dacă o fiinţă umană cade, spre exemplu, rând pe rând, la cincisprezece teste spirituale majore, ne putem da seama ce se va petrece apoi cu ea; tot aşa ne putem da seama ce se petrece cu o anumită fiinţă umană atunci când ea trece cu succes şaptesprezece teste spirituale cu care s-a confruntat pe calea spirituală pe care a ales-o.

Merită să luăm aminte că nicio fiinţă umană nu este scutită de testele spirituale, de încercările, de ispitirile pe care le merită. Spre exemplu, nici Iisus nu a fost scutit de testul final teribil al crucificării, chiar dacă, aşa cum știm, el s-a rugat de trei ori la rând la Dumnezeu Tatăl să îndepărteze acel pahar cumplit de la buzele sale. Dar, deşi era cu putință ca Iisus să aleagă să fugă şi astfel putem fi siguri că i s-ar fi pierdut, ca să spunem așa, urma şi nu ar fi fost niciodată crucificat, totuşi Iisus a ales să spună: „Dacă este cu putinţă, îndepărtează de la mine acest pahar, iar dacă nu, facă-se doar voia Ta”. Prin urmare, toate încercările spirituale, toate ispitirile cu care s-a confruntat în mod necesar Iisus nu au fost niciodată întâmplătoare, nu au fost niciodată incidentale.

Printre altele, țelul expres al venirii lui Iisus în această lume a fost, aşa cum de altfel spune apostolul Ioan: „Să nimicească prin puterea exemplului său dumnezeiesc lucrările pline de viclenie ale Diavolului”.

Cam pretutindeni în Noul Testament se poate observa, se poate constata uriaşul conflict care a existat între forţele tainice ale lui Dumnezeu, inclusiv între energiile subtile sublime ale unor Atribute Dumnezeiești ce au fost canalizate prin intermediul apostolilor săi în această lume, dar și prin intermediul entităților angelice, a forțelor Binelui, pe de o parte, şi entitățile, dar și forțele răului conduse de Satana, pe de altă parte.

Acest aspect nu este concepția unui singur scriitor, ci este, am putea spune, numitorul comun al tuturora. Nu există niciun dubiu în ceea ce priveşte gravitatea acestui conflict. Apostolul Petru subliniază într-un mod plastic ferocitatea acestei confruntări cu Satana, afirmând că „potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale întocmai precum un leu care răcneşte şi caută în fel şi chip cui să-i facă rău după cum merită şi să-l înghită”.

Apostolul Pavel se referă în felul acesta mai degrabă la viclenia ce este utilizată în permanenţă, adeseori chiar cu inteligenţă orientată malefic, de Cel rău. În Epistola către Corinteni se spune: „Uneori Satana se preface chiar într-un înger de lumină”, aşa că nu este de mirare că slujitorii săi ,,se prefac cu abilitate, cu multă făţărnicie ca fiind nişte slujitori ai neprihănirii”.

Efesenii sunt sfătuiți de apostol să-şi pună toată vigilenţa, toată inteligenţa, toată prudența, toate speranțele în Dumnezeu pentru „a putea ţine cât mai bine piept împotriva tuturor uneltirilor Diavolului”. Același apostol, Pavel, face referire la „cursele şi tertipurile abile, pline de viclenie, ale Diavolului”.

Citiți continuarea articolului

Citiţi şi:
Aforisme şi cugetări despre stările şi virtuţile dumnezeiești ce se trezesc prin practica yoga
Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare
„Pur și simplu omul a devenit «doar» mai arogant, mai plin de el, mai egocentric. Mai luciferic”

 

yogaesoteric
13 octombrie 2022