Două stări, în felul lor extreme, despre care se vorbește adeseori pe calea spirituală: starea de ÎNȚELEPCIUNE și starea de PROSTIE (III)
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
În expunerea ce urmează, vă vom vorbi pe rând despre aceste stări și vă vom dezvălui unele taine importante ale acestora. Sperăm ca toate aceste aspecte să vă fie de un real folos, mai ales acelora dintre voi care vă aflați pe o cale spirituală și practicați cu entuziasm şi multă dăruire yoga.
Citiți a doua parte a articolului
Unele aspecte importante referitoare la starea de prostie
Genialul savant Albert Einstein spunea despre starea de prostie: „Am ajuns la concluzia că Universul şi prostia sunt nesfârşite, însă nu sunt foarte sigur despre primul dintre acestea (Universul).”
La modul general, prostia este, am putea spune, universală, proteică; ea pare a fi eternă, dar în realitate nu este eternă, chiar dacă în multe situaţii ea este triumfătoare. Cu excepţia lui Dumnezeu Tatăl, cu excepţia marilor înțelepți care au atins cele mai înalte culmi ale înţelepciunii, cu excepţia zeilor și zeiţelor, s-ar putea spune că stării de prostie aproape nimic nu îi scapă şi aproape nimic nu îi rezistă.
Având în vedere că starea de prostie este totdeauna ceva iluzoriu, efemer, ce evidențiază însă superficialitatea noastră, lipsa noastră de profunzime, absența cunoașterii profunde și complexe a Adevărului Ultim Dumnezeiesc, nu este cazul să pierdem din vedere că întotdeauna, fără excepţie, conştientizarea atentă, lucidă și detaşată a stării de prostie în care mulţi dintre noi ne complacem este și ni se dezvăluie apoi ca fiind o sui generis sclipire de geniu.
Cu toate că la prima vedere starea de prostie pare a fi ceva banal, atunci când ne aplecăm asupra definițiilor ce i-au fost oferite, descoperim cu o anumită uimire că ea este chiar greu de definit. Tocmai de aceea unele dicționare şi enciclopedii se feresc pur și simplu să o definească.
Celebrul dicţionar Larousse defineşte prostia ca fiind „lipsa inteligenţei, lipsa judecăţii, o evidentă stare de stupiditate”. Acesta este sensul, spre exemplu, din formularea, „acela dă dovadă de o prostie imensă, insondabilă”.
Al doilea sens ce este expus în dicționarul Larousse este „o exprimare lipsită de inteligență”. Acesta este sensul, spre exemplu, din formularea, „spune prostii”.
Un al treilea sens ce este oferit în același dicționar este „acțiune nechibzuită, imprudentă sau condamnabilă”. Acesta este sensul, spre exemplu, din formularea: „a face prostii”.
În cazul dicționarului francez Robert, prostia este definită ca fiind „lipsa inteligenţei şi a judecății, cretinitate, idioțenie, imbecilitate, naivitate, stupiditate”. Ni se oferă apoi câteva exemple, cum ar fi: „a da dovadă de prostie”, „acela dovedea o rară prostie”, „prostie crasă”, „acela a făcut prostia să îl creadă”.
Un al doilea sens ce este oferit de același dicționar Robert este „acțiune, cuvinte sau ceva ce este lipsit de valoare sau fără importanță”. Un alt sens ce este oferit de acelaşi dicționar este „acţiune nesăbuită, imprudentă” şi se oferă apoi un exemplu care este: „trebuie să-l împiedicăm să facă prostii”.
La rândul său, Noul Dicționar Universal al Limbii Române defineşte prostia astfel: „neștiință, ignoranță, nepricepere”. Și ni se oferă apoi un citat din opera lui Anton Pann: „tu ai să mori în prostie”.
Un alt sens oferit de același dicționar este „starea ce este caracteristică celui prost, nerozie, imbecilitate”. Ni se oferă apoi un citat din opera lui Negruzzi: „prostia din născare leac nu are”.
Ni se oferă apoi şi un alt sens: „faptă, vorbă prostească sau care este lipsită de seriozitate, de importanţă, nerozie, neghiobie, nesăbuinţă”, urmat de un citat din opera lui Eminescu: „mama spune că ne ținem de prostii”.
Ni se mai oferă apoi expresia „în prostie”, care este definită astfel: „în neştire, fără măsură”, precum în exemplul „mănâncă în prostie”.
Dicționarul de Filosofie în limba franceză ce a apărut la editura Fayard definește prostia astfel: „lipsa cunoașterii şi condiția specifică a aceluia care se află în această stare”. Prostia nu este numai absenţă, căci totodată ea este și o privare. Altfel spus, ea este absenţa cunoașterii a ceea ce ar fi fost necesar să fie știut. În viziunea marelui filosof Platon, cea mai mare prostie este cea care nu e niciodată conștientă de ea însăşi. În opinia sa, numai cel înţelept, cum ar fi, spre exemplu, Socrate, ştie că în realitate el nu ştie.
Un al doilea sens ce ne este oferit de acelaşi dicționar este: „în domeniul metafizic şi moral, prostia este condiţia sufletului ce este îndepărtat de starea de plenitudine dumnezeiască. Prostia este totodată un sinonim al răului”.
Un al treilea sens ce este oferit de același dicționar este: „lipsa radicală a inteligenței, a culturii, lipsa de judecată care îl face pe om să se asemene cu animalele; această stare poate să fie permanentă sau se referă la un singur aspect şi nu la ansamblu. Acțiune, scop sau intenție care face să se manifeste această stare de lipsă ce este caracteristică prostiei”.
Dincolo de toate aceste definiții, este necesar să menționăm că, în viziunea celor înțelepți, dar și a celor inițiați, starea de prostie este „absența stării de înțelepciune”. Starea de înțelepciune presupune o dinamizare armonioasă, creatoare, eminamente benefică şi simultană a inteligenţei superioare, a intuiţiei, a dinamismului supramental și a bunului-simț.
Justeţea definiției anterioare este evidențiată de situațiile în care putem întâlni fiinţe umane inteligente, dar care, datorită faptului că nu şi-au trezit încă starea de înțelepciune a inimii (cunoscută adeseori sub numele de bun-simț), precum şi intuiția spirituală, dau dovadă de o evidentă prostie.
În tradițiile populare, întâlnim într-o formă sau alta dictonul: „prea multă minte strică”. În cazul fiinţelor umane pe care le-am descris aici, care sunt în mod evident inteligente în anumite direcţii, atunci când este considerată în ansamblu inteligența lor, aceasta ne apare ca fiind o inteligenţă sterilă, speculativă.
Cele trei fluide subtile ale Naturii Feminine Fundamentale – Prakriti
Înţelepciunea practică a sistemului Tantra Yoga a dezvăluit de mii de ani un secret fundamental ce ne ajută să înțelegem care anume este cauza ce face să apară și să persiste în universul lăuntric al ființei umane atât starea de prostie, cât si starea de ignoranță.
Marii înțelepți, dar și maeștrii tantrici, au menţionat adeseori faptul că „prostia este o stare lăuntrică distinctă“ ce implică în fiecare situație ori în fiecare caz un proces evident de rezonanță ocultă cu o anumită energie subtilă. Această energie subtilă specifică este tamas guna.
Tamas guna este unul dintre cele trei atribute sau aspecte energetice fluidice fundamentale ce alcătuiesc fiinţele umane din punctul de vedere al componentelor care determină şi întrețin stările lor diferite de manifestare.
Cele trei guna-uri sunt trei tipuri distincte de energii, de fluide subtile, și, în realitatea lor tainică, ele reprezintă caracteristicele constitutive ale lui Prakriti, altfel spus, ale Naturii Feminine Fundamentale, care este Principiul pasiv nediferențiat, feminin, ce se află în legătură cu Substanța Primordială.
Este necesar să ştiţi că Prakriti sau Natura Feminină de bază este unul dintre cei doi poli ai Manifestării.
Celălalt pol este Purusha sau, altfel spus, Spiritul Suprem Dumnezeiesc cel atotputernic şi etern.
Prin urmare, se poate spune că aceste trei energii distincte sau fluide subtile (cele trei guna-uri) au frecvențe de vibrație distincte care nu se modifică niciodată şi, totodată, ele sunt cele trei aspecte fundamentale constitutive ale lui Prakriti.
Cu alte cuvinte, Prakriti conţine în ea însăşi această natură triplă ce se structurează și se actualizează sub influenţa ordonatoare a lui Purusha, Spiritul Suprem Dumnezeiesc și dă naștere, în felul acesta, multiplelor determinări.
Aceste trei guna-uri sau, aşa cum sunt numite în tradiția orientală – triguna-uri, sunt totodată caracteristicile de bază ale Maya-ei, iluzia universală și depind de Brahman sau, altfel spus, de Voinţa lui Dumnezeu, căruia ele îi voalează, îi ascund totuși Realitatea Sa enigmatică şi eternă.
Înţelepciunea milenară a sistemului Tantra Yoga ne revelează faptul că întreaga Manifestare Macrocosmică prin intermediul căreia Creaţia dumnezeiască desfăşoară și exprimă Voința atotputernică a lui Dumnezeu apare de îndată ce aceste trei guna-uri (respectiv sattva guna, rajas guna și tamas guna) încetează să mai fie într-un perfect echilibru în sânul lui Prakriti.
De îndată ce acest echilibru perfect al celor trei guna-uri încetează, Creaţia, Macrocosmosul alcătuit din cele trei Universuri (Fizic, Astral și Cauzal), ia naștere și apoi persistă.
Dacă cele trei guna-uri ar rămâne într-o stare de echilibru perfect, atunci niciun fenomen nu ar apare şi nici Creația Macrocosmică nu s-ar produce; cu alte cuvinte, fără aceasta nu ar exista deloc nici Manifestare și nici Creație.
Într-o enumerare succintă, aceste trei energii sau fluide subtile distincte sunt:
Sattva guna
Acest fluid subtil face să apară, atunci când este prezent din abundenţă în microcosmosul lăuntric al ființei umane, o stare de pace exemplară profundă, de detaşare deplină, de linişte euforică și de seninătate pregnantă. Totodată, face cu putinţă intuirea, simțirea și revelarea Esenței Dumnezeieşti pure a ființei, respectiv a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor, Atman. Atunci când predomină în mod evident în universul fiinţei umane, face ca acea fiinţă să fie profund transformată lăuntric în sens benefic şi îi conferă o stare în mod preponderent spirituală.
Rajas guna
Atunci când acest fluid subtil este prezent din abundenţă în microcosmosul lăuntric al ființei umane, acea fiinţă va fi mai mereu înclinată către acţiune, către activităţi de tot felul. Ea va manifesta o evidentă tentă pasională pregnantă.
Ființele umane în care acest fluid predomină și care nu au deloc preocupări spirituale sunt caracterizate de o agitaţie aproape permanentă. Ele prezintă cel mai adesea o stare evidentă de neastâmpăr şi sunt caracterizate de înclinaţie către aventură.
În plus, când rajas guna predomină, face să apară o stare de impulsivitate, de expansiune şi determină în acele fiinţe umane o înclinaţie pregnantă către acţiune și către o realizare ce este adeseori impetuoasă, ba chiar pripită, a acțiunilor pe care se hotărăsc să le realizeze adeseori în mod brusc.
Tamas guna
Atunci când fluidul subtil tamas guna predomină în microcosmosul lăuntric al ființei umane, face să apară si chiar să persiste starea de lene, indiferența, lipsa de interes, ignoranța crasă, prostia.
Survine, de asemenea, tendinţa de a avea un caracter schimbător, inconstant, superficial, fluctuant, și cel mai adesea face să se instaleze în ființa umană respectivă o stare evidentă de opacitate, de larvaritate, de inerție, de obtuzitate.
În plus, predominanța lui tamas guna face să apară o stare de obscuritate, de disipare abisală care, în multe cazuri, determină ființa umană respectivă să reconsidere ulterior în fel și chip experiențele pe care le-a avut, schimbându-le apoi într-un mod halucinant, ba chiar aberant semnificația și valoarea pe care au avut-o atunci cândva, la început.
Mai mult decât atât, tamas guna face să apară și să persiste în universul ființei umane atât starea de ignoranță, cât și starea de prostie. Când tamas guna predomină, ființa umană trăiește cel mai adesea complet subjugată de tirania patimilor care adeseori îi provoacă și îi alimentează convingerea prostească, ce este în mod evident înşelătoare, cum că anumite patimi sau vicii pe care le are o înlănțuie, o domină în totalitate și că ea nu poate face nimic pentru a li se opune.
Alchimizare si transformare lăuntrică
Este important să subliniem faptul că aceste trei guna-uri care sunt, în realitatea lor tainică, nişte energii, nişte fluide subtile ce prezintă fiecare o anumită frecvență specifică de vibraţie ce nu se modifică niciodată, pot fi, la rândul lor, alchimizate, pot fi transformate. În cazul unor practicanți avansaţi ai sistemului Tantra Yoga, ele pot fi modificate prin modalităţi tradiţionale specifice, astfel încât tamas guna prezentă din abundenţă să poată fi sublimată și transformată în rajas guna, în strânsă legătură cu unele necesități sau este, de asemenea, cu putinţă să fie sublimat şi transformat fluidul subtil tamas guna în fluidul subtil net superior, sublim, pur, care este sattva guna.
Aşa cum ne putem da seama, toate fiinţele umane, fără excepție, în care fluidul subtil tamas guna este prezent din abundenţă şi chiar predomină, sunt caracterizate de o stare pregnantă, evidentă, fie de ignoranță, fie de prostie.
Este necesar să ne dăm seama că este practic imposibil ca o anumită fiinţă umană să fie caracterizată fie de o stare de ignoranță, fie de o stare de prostie, ce poate fi uneori imensă, abisală, fără a avea totodată prezent în mod preponderent în universul ei lăuntric fluidul subtil ce este cunoscut şi în tradiția milenară a sistemului Tantra Yoga sub numele de tamas guna.
În cazul practicanților avansați atât ai sistemului Yoga, cât și ai sistemului Tantra Yoga, care şi-au dinamizat deja chiar foarte bine învelişul subtil supramental (vijnanamaya kosha), acest proces de alchimizare lăuntrică și de sublimare a acestor fluide subtile (cum ar fi tamas guna sau rajas guna) poate fi realizat cu o uimitoare uşurinţă şi, în unele cazuri ce pot fi considerate exemplare, aceasta se produce aproape instantaneu.
Având în vedere toate acestea, se poate spune că de îndată ce reuşim să sublimăm, să transformăm de câteva zeci de ori la rând fluidul subtil tamas guna, făcându-l să devină în felul acesta fie fluidul subtil rajas guna, fie fluidul subtil sattva guna, dobândim mai întâi experiența lăuntrică de care avem nevoie şi apoi maturitatea spirituală necesară ce ne conferă totodată o mare încredere în noi înşine.
O astfel de reușită ne face apoi să ne dăm seama că indiferent cât de dificilă ar fi, la prima vedere, o anumită situație, este totuşi uşor pentru noi să atingem și apoi să ne menţinem o stare chiar excelentă de echilibru lăuntric, sublimând de fiecare dată şi transformând, după cum alegem în prealabil, fluidul subtil tamas guna, în strânsă legătură cu necesitățile noastre lăuntrice, fie în fluidul subtid rajas guna, caracterizat de dinamism și pasionalitate, fie în fluidul cel subtil, pur şi sublim, sattva guna.
Atunci când aceste trei guna-uri sunt privite din punctul de vedere al manifestării și al evoluţiei, se poate spune că sattva guna reprezintă și evidenţiază esența a tot ceea ce este necesar să fie împlinit şi realizat.
Tamas guna este obstacolul ce împiedică realizarea a tot ceea ce este necesar să fie realizat, iar rajas guna este forţa tainică realizatoare şi factorul de transformare al lui tamas guna.
În universul fiinţei umane, sattva guna corespunde conştiinţei clare, pure, iar prezenţa sa din abundenţă face să apară o stare de pace încântătoare, profundă, de repaus euforic şi de seninătate.
Atunci când rajas guna predomină în universul lăuntric al ființei umane, aceasta generează o înclinație către o neîncetată activitate, iar în plus face să se manifeste pasiunea. În unele condiții, predispune ființa umană respectivă către o stare de agitaţie care adeseori este aproape neîncetată și fără de motiv.
Tamas guna face să apară lenea, inerția, indiferența, ignoranța, somnolența, superficialitatea, lipsa de interes, absenţa curiozității și prostia.
Aceste chei secrete ce au fost expuse aici şi care sunt binecunoscute atât de către practicanții avansaţi ai sistemului Yoga, cât și de către maeștrii sistemului Tantra Yoga, ne ajută să înțelegem chiar la modul fundamental care anume este cauza existenței, manifestării și persistenței atât a stării de ignoranță, cât și a stării de prostie în universul ființelor umane.
Chiar dacă anumite sisteme, cum ar fi, spre exemplu, religia creştină, nu o privesc ca fiind un păcat, se poate spune fără să greșim că prostia este și rămâne un păcat destul de mare și de grav. În special în tradiția orientală, atât ignoranța, cât și prostia sunt în unanimitate considerate un păcat. În această viziune net superioară, integratoare și plină de înțelepciune, prostia este considerată, pe bună dreptate, izvorul și originea tuturor limitărilor ființei umane.
Mai mult decât atât, unii înțelepți consideră că prostia imensă abisală, constantă, acționează întocmai precum o otravă ce este adeseori nebănuită, care afectează grav natura și personalitatea ființei umane.
Atâta timp cât prostia se menține imensă, abisală, ființa umană respectivă este într-un anume mod insidios întemniţată prin intermediul ei, iar dacă starea de prostie se menține la fel de mare, constantă, se poate spune că din cauza ei nu sunt întrevăzute, nu sunt intuite, nu sunt descoperite, nu sunt bănuite, nu sunt îmbrăţişate multitudinea de posibilităţi directe, ce sunt clare și evidente pentru cei înțelepți sau pentru maeștrii tantrici, de depăşire a limitelor înguste ale egoului (ahamkara).
Pentru fiinţele umane ce se angrenează încă de la început cu o mare dăruire, cu aspirație, cu tenacitate și cu entuziasm pe calea spirituală, atunci când practică într-un mod corect şi perseverent metodele caracteristice sistemelor Yoga sau Tantra, devine lesne cu putinţă să avanseze cu pași rapizi şi siguri pe calea spirituală.
Mai mult decât atât, ele devin apoi capabile să se înalțe din treaptă în treaptă atunci când reuşesc să treacă rând pe rând, cu bine, încercările și testele spirituale majore care apar în mod inevitabil la un moment dat.
În cazul fiinţelor umane ce cad rând pe rând la anumite probe spirituale majore, asistăm după aceea la apariţia unei stări evidente de regres, de orbire spirituală, ce este însoțită de o lunecare într-o stare de prostie imensă, vădită. La scurt timp după aceea, astfel de sărmane ființe umane sunt făcute să se scufunde într-un mod insidios și de demoni într-o stare năucitoare de tamas din ce în ce mai accentuată.
Citiți a patra parte a articolului
Citiți și:
Crasa şi adeseori nebănuita boală a prostiei are întotdeauna leac (I)
Unde este multă MINTE este şi multă PROSTIE
yogaesoteric
16 decembrie 2021