Elitele FEM și controlul emisiilor de carbon
Punctul forte al economiei este că (atunci când este abordată cu onestitate și cu respect față de date) ne poate oferi o măsură relativ exactă a progresului în raport cu costurile. Dacă, în urma unui calcul atent, recompensele depășesc costurile, atunci acel efort economic va da roade. Capacitatea de a evalua producția, inovarea și prosperitatea cu un ochi imparțial este esențială pentru adevărata economie.
Problema este că economia nu este doar o știință matematică, ci și, în lipsa unui termen mai bun, o știință socială. Este necesar să înțelegi psihologia personală și psihologia maselor. Este necesar să cunoști fluctuațiile emoțiilor și dorințelor umane în aceeași măsură în care cunoști realitățile dure ale cererii și ofertei. În plus, nu toți oamenii care se angajează în studii economice o fac în beneficiul umanității.
Există un contingent de persoane ce fac parte din elita financiară care încearcă să-și folosească înțelegerea pe care o au asupra laturii psihologice a economiei pentru a obține rezultate politice prin inginerie socială. Am auzit spunându-se că știința nucleară sau știința genetică oferă o putere atât de teribilă, încât ar putea distruge civilizația dacă ar ajunge pe mâini greșite. Eu aș susține că știința economică ajunsă în mâini greșite depășește orice alt concurent, deoarece poate fi utilizată pentru a înrobi omenirea pentru totdeauna.
Un exemplu concret: Ce se petrece atunci când știința economică este combinată cu activismul de extremă stânga și cu cultul științific bazat pe afirmații inventate? Ce se petrece atunci când un grup de socialiști fabieni ultra-bogați își combină resursele pentru a strangula piața liberă și a manipula rezultatele economice? Ce se obține atunci când o vastă rețea de corporații internaționale abandonează concurența și profitul pentru un program pe termen lung de putere și control?
Ei bine, veți obține programe insidioase precum ESG (environment, social, governance – mediu, consecințe sociale, guvernanța corporativă) și grupuri precum Consiliul pentru capitalism incluziv. Se obține o cooperare directă între guverne și corporații pentru a forța un anumit mod de gândire și de viață. Ei prezintă aceasta drept filantropie, când de fapt este o formă complexă de tiranie.
Aceste eforturi specifice au eșuat, dar nu fără multă luptă din partea vocilor libertății și a presei alternative. ESG a murit în mare parte și, din câte îmi dau seama, Consiliul pentru capitalism incluziv a fost abandonat. Cu toate acestea, oamenii din spatele respectivelor programe rămân în aceleași poziții influente.
În ceea ce privește subsetul diversitate, echitate și incluziune, modelul „woke” din media populară se destramă. Veți vedea din ce în ce mai puțini experți progresiști și creatori de conținut care să încerce să modeleze opinia publică folosind „justiția socială” în următorii câțiva ani. Ei știu că timpul lor a trecut. Dar cealaltă jumătate a ESG, agenda privind schimbările climatice, este încă în plină desfășurare.
Forumul Economic Mondial, principalul grup de reflecție globalist, a publicat mai multe informații în ultima vreme, prezentându-și planurile de a face din impozitarea carbonului o chestiune de „justiție, echitate și IED”. Atunci când se vorbește despre „echitate în ceea ce privește schimbările climatice”, se face referire la un proiect în curs de dezvoltare conceput pentru a redistribui bogăția de la națiunile occidentale din lumea întâia către cuferele țărilor din lumea a treia.
Narațiunea este că aceste părți ale lumii au fost victimizate de schimbările climatice săvârșite de lumea dezvoltată. Cu alte cuvinte, se presupune că succesul nostru este construit pe spatele națiunilor sărace. Nu este nimic mai mult decât o rescriere a vechiului atac marxist asupra piețelor libere – dacă cineva câștigă, atunci altcineva este necesar să piardă și aceasta nu este corect, așa că haideți să dărâmăm întreaga societate, astfel încât să nu existe câștigători.
Dar nu piețele libere sunt cele care au creat diferența de bogăție care îi înfurie pe stângiști. Corporațiile internaționale sunt, de fapt, socialiste prin definiție și prin natură. Fără protecție din partea guvernelor, fără parteneriatele lor extinse cu birocrați și politicieni, fără răspunderea limitată și fără personalitatea corporativă, majoritatea companiilor nu ar avea un avantaj față de ceilalți.
Creditele de carbon nu vor face decât să exacerbeze această dinamică și să adâncească și mai mult diferența de bogăție, deoarece impozitarea carbonului va zdrobi întreprinderile mici și va lăsa doar corporațiile masive, capabile să suporte povara fiscală.
Desigur, impozitele din țările bogate vor fi, de asemenea, redistribuite către țările sărace, dar acești bani nu vor ajunge la nevoiașii din Africa sau Asia. Vor ajunge în mâinile mai multor corporații, mai multor organizații nonprofit și mai multor politicieni. În cele din urmă, clasa de mijloc care a făcut din Occident un far al libertății va dispărea complet. Toți vor fi egali – Toți vom fi la fel de săraci.
FEM numește această schimbare o „reorganizare” globală a modului în care ne implicăm în economie. În fruntea planului se află, încă o dată, grupurile de reflecție globaliste și organizațiile non-profit partenere cu cele mai mari corporații și bănci centrale.
Globaliștii doresc să redefinească modul în care calculăm creșterea în conformitate cu metricile lor iluzorii. Cum se poate cuantifica fericirea, echitatea sau puritatea mediului și apoi să le adăugăm în PIB? Nu este posibil, cel puțin nu într-un mod imparțial.
Termeni precum „echitatea” și „incluziunea” nu au nimic de-a face cu producția sau supraviețuirea economică. Totuși au multe în comun cu idealurile de inginerie socială ale ESG, pe care majoritatea țărilor occidentale le resping. Ei revopsesc „capitalismul incluziv” în „schimbarea climatică”.
Progresiștii condamnă adesea motivația profitului pe piața liberă drept o „boală” care ne va distruge specia, dar credeți-mă, ceea ce i se poate petrece astăzi cel mai rău lumii occidentale este ca mogulii corporațiilor să decidă că nu le mai pasă de bani. Atunci când grupuri de narcopați mega-bogați vor îmbrățișa această ideologie și vor începe să ne vadă pe tine, pe mine și societatea ca pe un proiect pentru animalul lor de companie, lumea va avea probleme mari. Ceea ce este cel mai deranjant este că ei se agață și urmăresc să obțină o putere tot mai mare, în timp ce pretind că o fac „pentru binele nostru”.
Vor face câțiva dintre ei bine? Sigur, se mai petrece uneori. Dar de obicei, atunci când elitele încearcă să influențeze cultura prin metoda „bățul sau morcovul”, rezultatele sunt dezastruoase.
Este necesar să înțelegem mai întâi această realitate înainte de a putea înțelege vreodată motivele din spatele mișcării „net zero”. Presiunea globalistă persistentă pentru impozitarea carbonului nu are nimic de-a face cu salvarea planetei și are totul de-a face cu schimbarea fundamentelor peisajului economic. Rețineți că globalismul este doar o formă modernizată de feudalism, care pozează în guvernare conștientă din punct de vedere social.
De fapt, acestor oameni nu le pasă de mediu sau de egalitate; le pasă de impozitarea mediului și de „echitate”. Sunt aspecte foarte diferite.
Și să nu uităm că afirmațiile climatologilor se bazează pe date obținute începând cu anii 1880, aceștia comportându-se ca și cum milioane de ani de istorie a temperaturii Pământului nu ar exista. Temperaturile din trecut au fost mult mai ridicate (și mult mai scăzute) decât în prezent, iar înregistrările privind conținutul de carbon atmosferic de acum milioane de ani arată că nu există o relație de cauzalitate între emisiile de carbon și condițiile de încălzire.
În momentul în care ne uităm la clima Pământului în afara acelei mici părți de 140 de ani pe care oamenii de știință din domeniul climei o folosesc pentru datele lor, întreaga teorie a încălzirii globale provocate de om se destramă. Abia am ieșit dintr-o epocă glaciară, iar acești oameni ne vorbesc despre 1,5 grade Celsius!
În schimb, să luăm în considerare ramificațiile pe termen scurt ale utilizării unui model de echitate pentru economia globală. Ce se va petrece atunci când echitatea va deveni mai importantă decât meritul și zero net va deveni mai important decât prosperitatea?
Cu cât oamenii au mai multă autosuficiență, cu atât pot fi mai liberi. Cu cât sunt mai dependenți de sistem, cu atât sunt mai ușor de înrobit. Controlul emisiilor de dioxid de carbon creează un mediu economic în care autosuficiența este imposibilă, deoarece centralizează întreaga producție în mâinile unui grup restrâns de mari preoți autointitulați responsabili de gestionarea schimbărilor climatice. Ei pot stabili taxele în mod arbitrar și pot alege condițiile de producție. Prin urmare, elitele vor controla mijloacele de producție, spunându-ne în același timp că beneficiarii sunt cei săraci.
Schema cu emisiile de carbon pare să fie ultima soluție de rezervă a organizațiilor globaliste de a crea o justificare rațională pentru redistribuirea bogăției. Ce vor face dacă eșuează? Este greu de spus. Presupun că vor încerca să declanșeze cel de-al Treilea Război Mondial (eu aș susține că acesta a început deja). Ideea e că o mare parte din ceea ce fac globaliștii este o reluare a vechii centralizări și oligarhii. Numiți-o ESG, numiți-o taxe pe carbon, numiți-o IED (incluziune, echitate, diversitate), scopul este același – distrugerea Occidentului pentru a face loc unei noi ere întunecate.
Autor: Brandon Smith
Citiți și:
Forumul Economic Mondial vrea modificarea genetică a oamenilor pentru ca ei să devină alergici la carne și astfel, chipurile, să se salveze planeta
Forumul Economic Mondial a decis că excesul de „morți subite” a apărut odată cu „schimbările climatice” care cauzează o creștere a atacurilor de cord
yogaesoteric
29 ianuarie 2025