Frica

Nu există alt sentiment, altă trăire care poate paraliza atât de puternic precum frica. De ce? Pentru că este sentimentul care te face să fugi sau să lupți! Împotriva cuiva, a ceva sau să te ascunzi. Tot de frică!

A fugi nu este o soluție. Singurul moment în care frica transpusă în fugă te salvează, este când are drept cauză instinctul de conservare, de supraviețuire în clipa pericolului de moarte. Iminent! Doar atunci!

Că să trăiești doi ani în frică, înseamnă să degradezi totul în tine. De la neuroni până la ultima celulă a organismului! Să trăiești într-o frică patologică, continuă, deja devine o stare de neființă! Nimeni nu poate supraviețui atât de mult timp în frică!

Sentimentul paralizant te duce într-o zonă vecină nebuniei. Să funcționezi e mult mai dificil. Să nu accepți este baza fricii! Să nu accepți că ești muritor! Că vine o zi în care nu vei mai fi. Că vine o zi în care soarele va răsări și fără tine. Că viața merge mai departe, în ciuda oricui. Doar că tu, înveninat fiind de atâta frică, nu mai raționezi. Cum să trăiești în frică? Pentru ce mai ființezi, dacă rațiunea a fost forțată să te mintă în halul acesta?! Câte răsărituri nu ai văzut? De frică! Câte apusuri nu le-ai zărit?! De frică!

Când ai zâmbit ultima dată? Când ai iubit ultima dată? Când te-ai bucurat?! Ultima dată? Răspunsul invariabil va fi: „acum doi ani!”. În rest, totul este frică! Și pentru că ți-a fost frică, te-ai asmuțit ca o fiară rănită asupra celor ce nu au cunoscut frica! Ei au devenit dușmanii tăi. Întru totul! A fost inventat dușmanul comun: omul! Omul fără frică! Omul care a îndrăznit să meargă mai departe, cu fața neacoperită, cu zâmbetul pe buze, cu privirea limpede și cu multă compasiune. Pentru tine! Care te zbați în frică!

Ei, oamenii fără de frică, au devenit dușmanii cei mai ușor de reperat. Ei au devenit potențialul inamic. Ei au devenit „teroriștii”! Pentru că știu să fie și sunt liberi! Pentru că au îndrăznit să trăiască, să iubească viața, să meargă mai departe, să te înțeleagă pe tine, care de frică nu mai vrei decât atât: ca ei să nu mai existe! Să nu-i mai vezi pe stradă, să nu-i mai simți liberi, să nu fii împrejurul lor! Și strigi! Să fie închiși în case!

Ceea ce nu ai înțeles tu, cel căruia îi este frică, este că frica e în tine, în inima ta, în sufletul tău! Nu în exterior! Teama că ai fost mințit, înșelat, manipulat! Frica de adevăr este îngrozitoare! Frica!

În fața acestor sentimente, tu preferi minciuna! Minciuna în care trăiești de doi ani, în ciuda tuturor evidențelor! Preferi să o crezi în continuare decât să te confrunți cu tine! E greu să accepți aceasta! E greu să accepți că ei te-ai folosit și au instaurat dictatura! Teroarea! Cu tine! De mână!

Cei care au instaurat dictatura și teroarea nu sunt ei. Sunteți voi, cei mulți, care au acceptat mizeria minciunii prin frică! Cel mai greu este să recunoști acest adevăr! Mai devreme sau mai târziu o vei face. Altă cale nu există.

Te vei scutura de minciună, doar atunci când vei accepta că ai fost parte la minciună, că datorită fricii tale nefirești, ai lăsat șarpele îndoielii și disperării să-ți încolăcească inima… care nu mai bate!

În afara bucuriei, inima devine doar un organ! Atât! Pe care tu, cu frica ta, l-ai ucis acum doi ani! Fără bucurie, sângele e înveninat. Fără bucurie, rațiunea doar te minte! Fără bucurie, viața nu există! Astfel, tu ai devenit doar un număr! Aceasta este victoria lor! Cât mai multe numere fără niciun Om!

E atât de ușor să alegi Adevărul! Doar el te poate face liber și îți poate aduce bucuria! Bucuria de a trăi ca ființă! Nu doar de a te târî!

Citiți și:
Bruce Lipton: Când ți-e frică, ești mai prost
Covid-19, o pandemie de frică „fabricată” de autorități. Verdictul epidemiologului dr. Harvey Risch, profesor de sănătate publică la Universitatea Yale

yogaesoteric
10 iunie 2022