Gheorghe Piperea: „Despre așa-zisa înțelepciune de a te baza pe informații oficiale, plătite de delincvenți și lobbyști pentru a fi fabricate de auditori și adoptate de autorități”

Cazul Wirecard, Germania

În anul 2020 a avut loc un faliment răsunător în Germania, un caz cu fraude, corupție la nivel foarte înalt și mușamalizări jenante, operate cu ajutorul politicienilor, al presei mainstream și al auditorilor din grupul celor patru consultanți grași (The Fat Four).

Este vorba de compania Wirecard, care a comis o fraudă financiară de 1,9 miliarde de euro și care a cauzat pierderi de 20 de miliarde de euro pe bursă.
Cazul s-a uitat repede, pentru că ……. plandemie. Cazul este, însă, dărâmător pentru politica mainstream, aceea care a instituit cordonul sanitar contra „extremiștilor” și a inventat scutul democratic european contra dez-informării, pentru siguranța noastră.

Reuters titra atunci, în 2021, două aspecte esențiale despre afacerea penalo-falimentară Wirecard:
(i) că sistemul „revoluționar” de plăți electronice operat de Wirecard a început în domeniul jocurilor de noroc și al filmelor porno și
(ii) că avertizorii de integritate și ziariștii de la Financial Times care au atras atenția încă din 2019 asupra toxicității Wirecard au fost persecutați, șantajați sau intimidați de sistemul politic german, ghidonat cu mână forte de Merkel.

În plină derulare a acestei fraude, în anul 2019, Angela Merkel făcea lobby pe față pentru această companie, pe lângă autoritățile din China, prezentând Wirecard ca pe un mare gheșeft tehnologic nemțesc. Cu asemenea lobby, Wirecard ajunsese, în 2019, la o valoare de piață de 28 de miliarde euro. Ceea ce, de altfel, a dus la implicații și ramificații bolnăvicioase în întregul sistem bancar european, nu doar în Germania.

Alături de alți politicieni și funcționari de rang înalt ai Germaniei, Merkel a fost audiată în Bundestag, în septembrie 2021. Cu toate că, în mod indirect, a contribuit la perpetuarea fraudei, Merkel a declarat arunci că acțiunile sale au fost justificate în contextul informațiilor oficiale disponibile și că „nu există protecție 100% împotriva comportamentului criminal”. Merkel a fost exonerată de orice răspundere, în ciuda implicării sale pe față în afacere, a neregulilor comise de oficialii guvernamentali și a eşecurilor de reglementare, control și supraveghere de care era responsabilă BaFin (Autoritatea Federală de Supraveghere Financiară).
Restul politicienilor și birocraților audiați au fost mustrați și ……. atât. Nici politic, nici moral, nici penal, nimeni nu a răspuns. S-a considerat că toți s-au bazat pe informațiile oficiale, luate de bune de autorități, din auditul făcut de Ernst & Young. Singurul care și-a asumat o oarecare responsabilitate a fost șeful de atunci al BaFin, care a demisionat.

Auditorii Ernst & Young au fost criticați pentru că au aprobat ani la rând bilanțurile Wirecard, lipsindu-le „atitudinea critică” necesară, dar nu au fost trași la răspundere penală. Ei au primit sancțiuni administrative blânde – o amendă de doar 500 de mii de euro și interdicția pe termen de doi ani (2023-2025) de a mai contracta audituri mari, importante, în Germania, dar nu și la nivel global. Produsele, serviciile și creditele achiziționate de la corporații care erau și sunt auditate de Ernst & Young conțin și costurile cu serviciile sale, chiar dacă sunt serviciile unui delincvent. Iată o adevărată cultură a iresponsabilității celor prea mari pentru a fi suspectați că se înșală.

Chit că există multe dosare penale pe rol, principalii vinovați nu au fost condamnați încă. Markus Braun, capul afacerii, este încă judecat în Germania, fiind eliberat pe cauțiune. Jan Marsalek, șeful de operațiuni, a fugit în ……. Belarus. Acum e refugiat în ……. Rusia.

Iată pericolul imens de a fi obligați să ne informăm doar din surse oficiale. Iată de ce este vital pentru societate și democrație să păstrăm dreptul la informare din surse alternative și libertatea de opinie. Informațiile oficiale pot fi fabricate, cu bună sau rea credință, de cei mai credibili actori politici, economici, sociologici sau medicali, motiv pentru care „nebunii” și „conspiraționiștii” sunt neapărat necesari sănătății speciei, că altfel, nou-normalii ne-ar duce la pieire cu zâmbetul pe buze.

Autor: Gheorghe Piperea

Citiți și:
Cancelarul german Merkel și ministrul său de Finanțe, Schulz, sunt anchetați de Parlamentul federal german în legătură cu falimentul companiei Wirecard
Noua Europă: Scut, Scule, Cazemată

yogaesoteric
15 mai 2025