Istoria Cartelului Big Pharma pe scurt

Big Pharma, care în prezent a depășit ca cifră de afaceri corporațiile de armament, are un trecut mai mult decât dubios. Iată pe scurt cum au ajuns companiile producătoare de medicamente să controleze sănătatea și să dețină o putere colosală asupra întregii lumi.

15 mai 1911

Curtea Supremă din SUA îl consideră pe John Rockefeller și Trustul său vinovați de corupție, practici comerciale ilegale și fraudă. Drept urmare, întreaga Rockefeller Standard Oil-Trust, cea mai mare corporație mondială a timpului său, a fost condamnată la destructurare. Dar Rockefeller era deja deasupra Curții Supreme și nu-i păsa de această decizie.

Anul 1913

Pentru a dispersa presiunea publică și politică asupra lui și a altor tâlhari-baroni, Rockefeller folosește un truc numit „filantropie”, prin care câștigurile ilegale din practicile sale mârșave din industria petrolieră sunt folosite pentru lansarea Fundației Rockefeller. Acest paradis fiscal a fost folosit pentru a prelua strategic sectorul sănătății din SUA. Fundația Rockefeller a fost organizația paravan pentru o nouă afacere globală a lui Rockefeller și a complicilor săi. Această nouă afacere a fost domeniul investițiilor farmaceutice. Donațiile de la Fundația Rockefeller s-au îndreptat doar către școlile medicale și spitale. Aceste instituții deveniseră misionare ale unei noi categorii de companii: producătorii de medicamente sintetice brevetate.

Acesta a fost și momentul în care au fost descoperite primele vitamine. Curând a devenit clar că aceste produse ale naturii au beneficii pentru sănătate, salvează vieți și reușesc să prevină multe afecțiuni cronice de sănătate. Au apărut atunci primele cărți și cercetări referitoare la beneficiile multiple ale vitaminelor, dar acestea au fost ulterior abandonate deoarece nu ajutau la creșterea profitului trustului Rockefeller.

Vitaminele nou descoperite aveau un singur dezavantaj: nu erau brevetabile. Astfel, în primii săi ani de existență, afacerea de investiții farmaceutice se confrunta deja cu o amenințare mortală: vitaminele și alți micronutrienți promovați ca programe de sănătate publică care împiedicau dezvoltarea oricărei afaceri de investiții considerabile bazate pe medicamente (chimice) brevetate. Eliminarea acestei concurențe nedorite a micronutrienților naturali a devenit, prin urmare, o chestiune de viață și moarte pentru industria farmaceutică.

Anul 1918

Fundația Rockefeller folosește epidemia de gripă spaniolă ‒ și mass-media (pe care o controla deja) ‒ pentru a începe o vânătoare de vrăjitoare cu privire la toate formele de medicamente (inclusive naturale) care nu erau acoperite de brevetele sale. În următorii 15 ani, toate școlile medicale din SUA, majoritatea spitalelor și Asociația Medicală Americană au devenit în esență pioni pe tabla de șah a strategiei Rockefeller de a subjuga întregul sector al sănătății sub monopolul afacerii sale de investiții farmaceutice. Deghizată în „Maica Tereza”, Fundația Rockefeller a fost folosită și pentru a cuceri țări străine și continente întregi pentru afacerea de investiții farmaceutice ‒ așa cum a făcut Rockefeller însuși cu câteva decenii în urmă cu afacerea sa de investiții petrochimice.

Anul 1925

De cealaltă parte a Atlanticului, în Germania, este înființat primul cartel chimic / farmaceutic pentru a concura cu Rockefeller, care începea să controleze piața globală a medicamentelor. A fost fondat Cartelul I.G. Farben, condus de multinaționalele germane Bayer, BASF și Hoechst, cu un număr total de angajați care depășea 80.000. Cursa pentru controlul global începuse deja.

29 noiembrie 1929

Cartelul Rockefeller (SUA) și Cartelul I.G. Farben (Germania) au decis să împartă întregul glob în sfere de interes ‒ aceeași crimă pentru care Rockefeller fusese condamnat cu 18 ani mai devreme, când acesta împărțise SUA în „zone de interes”.

Anii 1932-1933

Cartelul I.G. Farben, la fel de lacom, decide să nu mai fie legat de constrângerile din 1929. Cartelul susține un politician german revoltat, care îi promite să cucerească lumea pentru ei. Cu milioane de dolari donații pentru campania electorală, acest politician a preluat puterea în Germania, a instituit dictatura și și-a ținut promisiunea de a lansa războiul de cucerire, un război care a devenit în curând cunoscut sub numele de al Doilea Război Mondial. În fiecare țară invadată de forțele armate ale lui Hitler, primul act a fost să jefuiască industria chimică, petrochimică și farmaceutică și să le atribuie ‒ gratuit ‒ Imperiului I.G. Farben.

Anii 1942-1945

Pentru a-și consolida conducerea globală cu medicamente brevetate, Cartelul I.G. Farben își testează substanțele farmaceutice pe deținuții lagărelor de concentrare din Auschwitz, Dachau și multe alte locații. Fondurile pentru efectuarea acestor studii inumane au fost transferate direct din conturile bancare ale Bayer, Hoechst și BASF în conturile bancare ale SS, care operau în lagărele de concentrare.

Anul 1945

Planul lui I.G. Farben de a prelua controlul piețelor globale de petrol și medicamente a eșuat. SUA și celelalte forțe aliate au câștigat al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, mulți soldați americani și aliați își pierduseră viața în timpul conflictului, iar recompensa aliaților a fost mică în comparație cu recompensele altora. Acțiunile corporative ale învinșilor, I.G. Farben, au mers la trustul Rockefeller (SUA) și Rothschild / J.P. Morgan (Regatul Unit).

Anul 1947

În procesul pentru crime de război de la Nürnberg, 24 de manageri de la Bayer, BASF, Hoechst și alți directori ai Cartelului I.G. Farben au fost judecați pentru crime împotriva umanității. Aceste crime au inclus: conducerea războaielor de agresiune, instituirea sclaviei și comiterea crimelor în masă. În pledoaria sa finală, procurorul șef american Telford Taylor a rezumat crimele comise de acești criminali corporativi cu următoarele cuvinte: „Fără I.G. Farben, al Doilea Război Mondial nu ar fi fost posibil”.

În mod uimitor, adevărații vinovați pentru moartea a 60 de milioane de oameni în cel de-al Doilea Război Mondial ‒ directorii I.G. Farben ‒ au primit cele mai blânde pedepse. Chiar și acei directori direct responsabili de ororile de la Auschwitz au primit doar maximum doisprezece ani de închisoare. Sunteți uimiți? Nu ar fi cazul să fiți…

În 1944, Nelson Rockefeller intrase deja în ramura executivă a guvernului SUA. A început ca subsecretar de stat și a ajuns câțiva ani mai târziu consilier special al președintelui Truman pentru afaceri speciale. Cu alte cuvinte, în momentele critice ale secolului XX, interesele Rockefellerilor au preluat sarcina direct. Ei au decis geometria postbelică a lumii și distribuirea bogăției sale. Ca atare, sub influența Departamentului de Stat al SUA, verdictele de la Nürnberg împotriva managerilor I.G. Farben pot fi explicate cu ușurință. În schimbul preluării acțiunilor corporative ale I.G. Farben și, prin urmare, al controlului global al afacerilor cu petrol și medicamente, Nelson Rockefeller s-a asigurat că adevărații vinovați ai celui de-al Doilea Război Mondial nu vor fi spânzurați. De fapt, și așa cum vom vedea, era necesar asta.

Anul 1949

A fost fondată Republica Federală Germania. Aceasta a fost prima dată în istorie când constituția și societatea unei națiuni industrializate au putut fi planificate și modelate ca o fortăreață a afacerilor de investiții farmaceutice ‒ un avanpost transatlantic al intereselor Rockefeller. În doar câțiva ani, managerii I.G. Farben condamnați la Nürnberg au fost eliberați din închisoare și repuși în pozițiile lor anterioare ca părți interesate ale intereselor Rockefeller. Fritz Ter Meer, de exemplu, condamnat la doisprezece ani de închisoare pentru crimele sale de la Auschwitz, a revenit în funcția de președinte al consiliului de administrație al celei mai mari multinaționale farmaceutice din Germania, Bayer, ocupând această funcție până în anul 1963!

Anii 1945-1949

Rolul fraților Rockefeller nu s-a limitat la preluarea monopolurilor globale ale afacerilor cu petrol și medicamente. De asemenea, aveau nevoie să creeze cadrul politic pentru ca aceste afaceri să prospere. Prin urmare, sub influența lor, a fost fondată în 1945 Organizația Națiunilor Unite, la San Francisco. Pentru a prelua controlul politic asupra lumii de după război, trei țări ‒ principalele exportatoare de medicamente ‒ au avut puterea de decizie, iar alte 200 de națiuni au fost reduse la statutul de simpli spectatori. Înființate ca organizații care pretind că servesc bunăstarea oamenilor lumii, organizațiile subsidiare ale ONU, precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC), s-au dovedit a fi în curând nimic altceva decât brațele politice ale intereselor globale de petrol și medicamente.

Anul 1963

În numele intereselor Rockefeller, guvernul republicii farmaceutice Germania a condus unul dintre cele mai infame eforturi depuse vreodată în cadrul Națiunilor Unite. Sub pretenția de protecție a consumatorului a lansat o cruciadă de patru decenii pentru interzicerea terapiilor cu vitamine și a altor abordări naturale, nepatentabile în domeniul sănătății, în toate țările membre ale Națiunilor Unite. Scopul a fost să interzică pur și simplu orice concurență pentru afacerea de mai multe miliarde de dolari cu medicamente brevetate. Planul era simplu: să copieze pentru întreaga lume ceea ce se realizase deja în America în anii 1920 ‒ un monopol al îngrijirii sănătății pentru afacerea de investiții în medicamente brevetate.

Întrucât piața pentru investițiile farmaceutice depinde de existența continuă a bolilor, medicamentele pe care le-au dezvoltat nu au fost destinate prevenirii, vindecării sau eradicării bolilor. Astfel, obiectivul strategiei globale a fost de a monopoliza sănătatea pentru miliarde de oameni, cu pastile chimice care acoperă simptomele, dar care nu abordează niciodată cauza principală a bolii. Împiedicarea a miliarde de oameni de a avea acces la informații salvatoare referitoare la beneficiile pentru sănătate ale abordărilor naturale, în timp ce s-a instituit un monopol cu medicamente brevetate, în mare parte ineficiente și frecvent toxice, a cauzat boli și decese în proporții genocidale. Această epidemie de invaliditate și deces cauzată de către industria farmaceutică este de neegalat în istorie.

Linus Pauling și alți oameni de știință eminenți au reușit să mențină în atenție cunoștințele despre beneficiile vitaminelor și au avut abordări eficiente în ceea ce privește tratamentele naturale pentru sănătate. Dacă nu ar fi fost ei, astăzi am fi trăit deja într-o închisoare a sănătății, străjuită de gardienii afacerii farmaceutice cu medicamente, sprijiniți de politicieni și mass-media. Linus Pauling ar merita, de asemenea, să fie recunoscut pentru faptul că a identificat importanța cercetărilor timpurii ale dr. Rath în materie de vitamine și boli cardiovasculare, invitându-l să i se alăture în ultimii ani pentru a-și continua activitatea de o viață.

Anii 1990-1992

Acești ani vor intra în istorie ca începutul sfârșitului afacerii farmaceutice. Într-o serie de publicații științifice, dr. Rath – iar la unele dintre acestea împreună cu Linus Pauling în calitate de coautor – a identificat deficiența de micronutrienți ca fiind cauza principală a bolilor. Aceste boli includ atacuri de cord, hipertensiune arterială, probleme circulatorii diabetice, cancer și chiar boli cu deficit imun, inclusiv SIDA.

La fel ca un Sherlock Holmes al științei, dr. Rath a descoperit adevărata cauză a acestor boli și a constatat că remediile naturale au fost deliberat lăsate în umbră sau chiar ascunse departe de milioane de oameni, pentru un singur scop: să hrănească lăcomia insațiabilă a afacerii farmaceutice.

Citiți și:
Big Pharma: moarte pentru unii, bani, foarte, foarte mulți bani pentru alții prin medicamentele prescrise „corect“
Răscoala medicilor împotriva Big Pharma! Europa se ridică, România încă îi așteaptă pe americani
Big Pharma are profituri uriașe în Europa de Est

 

yogaesoteric
28 octombrie 2021