Jackson State University: Studiu Pilot comparativ despre starea de sănătate a copiilor vaccinați față de cei nevaccinați din Statele Unite
În contextul dezbaterilor referitoare la legea vaccinării, aducem în atenție în cele ce urmează un studiu desfășurat de Jackson State University, care a urmărit să compare starea de sănătate a copiilor vaccinați cu cea a copiilor nevaccinați. Din nefericire, în România discuțiile despre acest subiect important, de care depinde sănătatea unei întregi generații, nu au loc pe baza cifrelor şi studiilor bine documentate, ci asistăm la o propagandă de ev mediu în care cei care pun întrebări şi cer detalii sunt înfierați în public şi taxați drept dușmani ai poporului de către sistemul progresist, exact ca în anii ʼ50.
Nu recomandăm nimănui nici să se vaccineze şi nici să nu se vaccineze. Considerăm că decizia este a fiecărei familii care trebuie să se informeze foarte bine în prealabil, înainte de a recurge la acest act medical. Suntem însă complet împotriva vaccinării cu forța care încalcă dreptul constituțional al persoanei de a dispune de ea însăși şi dreptul constituțional al părinților de a-şi creste copiii. Vaccinarea este una, vaccinarea cu forța, ca orice e făcut cu forța împotriva unei ființe umane, este cu totul altceva şi este ceva odios.
Vom continua de asemenea să ne informăm cititorii despre studiile şi disputele ce apar pe acest subiect, la nivel mondial, deoarece aceste lucruri sunt trecute sub tăcere (adică cenzurate), de presa progresistă de la noi, presă aservită sistemului progresist.
Jackson State University: Studiu Pilot comparativ despre starea de sănătate a copiilor vaccinați față de cei nevaccinați din Statele Unite, cu vârstele cuprinse între 6 și 12 ani
Conducătorul studiului: Antony R. Mawson – Profesor la Departamentul de Epidemiologie și Biostatistică al Școlii de Sănătate Publică din cadrul Universității de Stat Jackson, SUA
Rezumat
Vaccinările au preîntâmpinat apariția a milioane de cazuri de boli infecțioase, spitalizări și decese în rândul copiilor din SUA, totuși rezultatele pe termen lung ale programului de vaccinare rămân incerte. Institutul de Medicină din SUA a recomandat efectuarea de studii pentru a oferi un răspuns la întrebarea care sunt rezultatele vaccinării pe termen lung.
Acest studiu a urmărit:
1) compararea copiilor vaccinați și nevaccinați în legătură cu o gamă largă de rezultate din domeniul sănătății și
2) stabilirea dacă există o asociere între vaccinare și tulburările de neurodezvoltare (NDD), şi, dacă există, dacă ea a rămas semnificativă după ajustarea cifrelor corelat cu alți factori măsurați.
Un studiu transversal (de prevalență) al mamelor copiilor educați la domiciliu a fost realizat în colaborare cu organizațiile familiale din patru state din SUA: Florida, Louisiana, Mississippi și Oregon. Mamele au fost rugate să completeze un chestionar online anonim asupra copiilor lor biologici cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani, în ceea ce privește factorii legați de sarcină, istoricul nașterii, vaccinările, bolile diagnosticate de medic, medicamentele utilizate și serviciile de sănătate.
Tulburările de neurodezvoltare (NDD), un diagnostic derivat, au fost definite ca prezența unia sau mai multora dintre următoarele trei diagnostice strâns corelate: o dizabilitate de învățare, o tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție și o tulburare de spectru autist. A fost obținut un eșantion de 666 de copii, dintre care 261 (39%) erau nevaccinați.
S-a observat că în cazul copiilor vaccinați, comparativ cu cei nevaccinați, era mai puțin probabil ca ei să fie diagnosticați cu varicelă și pertussis, dar mai probabil să fie diagnosticați cu pneumonie, otită medie, alergii și tulburări de neurodezvoltare (NDD). După ajustări, vaccinarea, sexul masculin și nașterea prematură au rămas în mod semnificativ asociate cu tulburările de neurodezvoltare (NDD). Cu toate acestea, într-un model finalizat, ce lua în calcul și asocierile, vaccinarea, dar nu și nașterea prematură, a rămas asociată cu NDD, în timp ce interacțiunea dintre nașterea prematură și vaccinare a fost asociată cu o rată de 6,6 ori mai mare de NDD (IS 95%: 2,8, 15,5).
În concluzie, s-a constatat că în cazul copiii de şcoală vaccinați, există o rată mai mare de alergii și de tulburări de neurodezvoltare (NDD) decât în cazul copiilor de şcoală nevaccinați. În timp ce vaccinarea a rămas asociată semnificativ cu NDD după controlul asupra altor factori, nașterea prematură cuplată cu vaccinarea a fost asociată cu o creștere aparent sinergică a cotei de NDD.
Cercetări suplimentare care implică eșantioane mai mari, analize independente și modele mai puternice de cercetare sunt necesare pentru a verifica și înțelege aceste constatări neașteptate, pentru a optimiza impactul vaccinurilor asupra sănătății copiilor.
Cuvinte cheie
Boli acute, boli cronice, epidemiologie, evaluare, politică de sănătate, imunizare, tulburări de neurodezvoltare, vaccinare
Abrevieri:
ADHD: Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție;
ASD: Tulburare de spectru autist;
AOM: otită medie acută;
CDC: Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor;
CI: Interval de încredere;
NDD: tulburări de neurodezvoltare;
NHERI: Institutul Național de Cercetare pentru Educația Acasă;
PCV-7: Vaccinul pneumococic conjugat heptavalent;
VAERS: Sistem de raportare a evenimentelor adverse pentru vaccinuri.
Introducere
Vaccinurile sunt printre cele mai mari realizări ale științei biomedicale și una dintre cele mai eficiente intervenții de sănătate publică din secolul XX . În rândul copiilor din SUA, născuți între 1995 și 2013, se estimează că vaccinarea a împiedicat 322 milioane de boli, 21 de milioane de spitalizări și 732 de mii de decese premature, cu economii globale de cost de 1,38 bilioane de dolari. Aproximativ 95% dintre copiii din Statele Unite de vârstă preșcolară primesc toate vaccinurile recomandate ca o cerință pentru prezența la școală și în îngrijirea copiilor, menite să prevină apariția și răspândirea bolilor infecțioase vizate. Progresele înregistrate în biotehnologie contribuie la dezvoltarea de noi vaccinuri pentru utilizarea pe scară largă.
În cadrul programului de vaccinare pediatrică recomandat în prezent, copiii din SUA primesc până la 48 de doze de vaccinuri pentru 14 boli de la naștere până la vârsta de șase ani, cifră care a crescut constant începând cu anii 1950, în special din momentul creării programului Vaccinuri pentru copii, în 1994. Programul Vaccinuri pentru copii a început cu vaccinuri care vizează nouă boli: difterie, tetanos, pertussis, poliomielită, boala provocată de Haemophilus influenzae tip b, hepatită B, pojar, oreion și rubeolă. Între anii 1995 și 2013, au fost adăugate noi vaccinuri împotriva altor cinci boli pentru copii cu vârsta de până la 6 ani inclusiv: varicelă, hepatită A, boală pneumococică, gripă și vaccinul rotavirus.
Deși testul imunologic și de siguranță pe termen scurt se efectuează pe vaccinuri înainte de aprobarea lor de către Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente, efectele pe termen lung ale vaccinurilor individuale și ale programului de vaccinare în sine rămân necunoscute. Vaccinurile sunt recunoscute ca având riscuri de efecte adverse grave acute și cronice, cum ar fi complicațiile neurologice și chiar decesul, dar astfel de riscuri sunt considerate atât de rare încât programul de vaccinare este sigur și eficient pentru practic toți copiii.
Există foarte puține studii randomizate privind orice vaccin existent recomandat copiilor în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea, în parte din cauza preocupărilor etice care implică reținerea vaccinurilor de la copii încadrați într-un grup de control.
O excepție, vaccinul anti-rujeolic a fost retras după câteva studii randomizate din Africa de Vest, care au arătat că acesta a interacționat cu vaccinul diftero-tetano-pertussis, rezultând o creștere semnificativă a mortalității infantile, cu 33%.
Dovezile privind siguranța din studiile observaționale includ un număr limitat de vaccinuri, de exemplu, vaccinul rujeolic, urlian și rubeolic și vaccinul împotriva hepatitei B, dar niciunul în programul de vaccinare în rândul copiilor.
Cunoașterea este limitată chiar și pentru vaccinurile cu o lungă evidență în ceea ce privește siguranța și protecția împotriva bolilor contagioase.
Nivelurile sigure și efectele pe termen lung ale ingredientelor vaccinurilor, cum ar fi adjuvanții și conservanții, sunt de asemenea necunoscute.
Alte preocupări includ siguranța și rentabilitatea vaccinurilor noi împotriva bolilor care sunt potențial letale pentru indivizi, dar au un impact mai redus asupra sănătății populației, cum ar fi vaccinul meningococic de grup B.
Cunoașterea reacțiilor adverse după vaccinare se bazează în mare parte pe rapoarte voluntare către sistemul de raportare a reacțiilor adverse de la vaccin (VAERS) de către medici și părinți. Cu toate acestea, rata de raportare a afectărilor grave în urma vaccinării este estimată la <1%.
Aceste considerații au făcut ca fostul Institut de Medicină (în prezent Academia Națională de Medicină) să recomande, în 2005, elaborarea unui plan de cinci ani pentru cercetarea în domeniul siguranței vaccinurilor de către Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).
În analizele privind efectele adverse ale vaccinurilor din 2011 și 2013, Institutul de Medicină a concluzionat că puține probleme de sănătate sunt cauzate de sau asociate cu vaccinuri, și nu a găsit dovezi că programul de vaccinare nu era sigur.
O altă analiză sistematică, comandată de Agenția SUA pentru Cercetare și Calitate în domeniul sănătății pentru a identifica lacunele în ceea ce privește siguranța programului de vaccinare în rândul copiilor, a concluzionat că evenimentele adverse grave după vaccinare sunt extrem de rare.
Cu toate acestea, Institutul de Medicină a observat că era necesară efectuarea unor studii: compararea rezultatelor de sănătate ale copiilor vaccinați cu a celor nevaccinați; pentru a examina efectele cumulative pe termen lung ale vaccinurilor; momentul sincronizării vaccinării în funcție de vârsta și starea copilului; încărcătura totală sau numărul de vaccinuri administrate simultan; efectul altor ingrediente ale vaccinului în raport cu rezultatele din domeniul sănătății; și mecanismele leziunilor asociate vaccinului.
Un factor care complică evaluarea programului de vaccinare este faptul că vaccinurile împotriva bolilor infecțioase au efecte nespecifice complexe asupra morbidității și mortalității, care se extind dincolo de prevenirea bolii vizate. Existența unor astfel de efecte pune în discuție presupunerea că vaccinurile individuale afectează sistemul imunitar independent unul de celălalt și nu au alt efect fiziologic decât protecția împotriva agentului patogen vizat.
Efectele nespecifice ale unor vaccinuri par a fi benefice, în timp ce în alte cazuri acestea par să crească morbiditatea și mortalitatea. De exemplu, atât vaccinul rujeolic cât și vaccinul Bacillus Calmette-Guérin reduc în mod obișnuit morbiditatea și mortalitatea globală, în timp ce vaccinurile împotriva difteriei-tetanos-pertussis și hepatitei B au efectul opus.
Mecanismele responsabile pentru aceste efecte nespecifice sunt necunoscute, dar pot implica inter alia: interacțiuni între vaccinuri și ingredientele acestora, de exemplu, dacă vaccinurile sunt vii sau inactivate; cel mai recent administrat vaccin; suplimente cu micronutrienți cum ar fi vitamina A; secvența în care sunt date vaccinurile; și eventualele efecte combinate și cumulative.
O controversă importantă actuală este problema dacă vaccinarea joacă un rol în tulburările de neurodezvoltare (NDD), care în general includ dizabilități de învățare, tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și tulburare de spectru autist (ASD). Controversa a fost alimentată de faptul că SUA se confruntă cu ceea ce a fost descris ca o „pandemie silențioasă” a neurotoxicității subclinice de dezvoltare, în care aproximativ 15% dintre copii suferă de un handicap de învățare, deficite senzoriale și întârzieri de dezvoltare.
În 1996, prevalența estimată a ASD a fost de 0,42%. Până în 2010, aceasta a crescut la 1,47% (1 din 68), cu 1 din 42 de băieți și 1 din 189 de fete afectate. Mai recent, pe baza unui sondaj CDC al părinților în perioada 2011-2014, 2,24% dintre copii (1 din 45) au fost apreciați că au ASD. Cu toate acestea, rata altor dizabilități de dezvoltare, cum ar fi dizabilitatea intelectuală, paralizia cerebrală, pierderea auzului și tulburările de vedere, au scăzut sau au rămas neschimbate. Ratele de prevalență ale tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) au crescut de asemenea în mod semnificativ în ultimele decade. Creșteri anterioare ale prevalenței dizabilităților de învățare au fost urmate de scăderea ratelor în majoritatea statelor, posibil datorită modificării criteriilor de diagnosticare.
Se crede că o mare parte din creșterea diagnosticului de NDD în ultimele decenii se datorează creșterii gradului de conștientizare a autismului și a instrumentelor de screening mai sensibile și, prin urmare, unui număr mai mare de copii cu simptome mai ușoare de autism. Dar acești factori nu țin cont de toată creșterea înregistrată. Răspândirea geografică pe scară largă a creșterii cazurilor de ASD și ADHD sugerează că un rol îl are un factor de mediu la care practic toți copiii sunt expuși. Produsele chimice din agricultură sunt un punct central al cercetării.
Un posibil rol contributiv al vaccinurilor în creșterea diagnosticului de NDD rămâne necunoscut deoarece lipsesc datele privind rezultatele de sănătate ale copiilor vaccinați și nevaccinați. Nevoia de astfel de studii este sugerată de faptul că Programul de compensare a vătămărilor provocate de vaccinuri a plătit suma de 3,2 miliarde de dolari pentru compensarea prejudiciilor cauzate de vaccinuri, de la crearea sa în 1986.
Un studiu al cererilor compensate de Programul de compensare a vătămărilor provocate de vaccin pentru encefalopatia indusă de vaccin și pentru convulsii a constatat existența a 83 de cereri care au fost recunoscute ca fiind datorate leziunilor cerebrale. În toate cazurile, Curtea de revendicări federale a constatat sau a indicat în acordurile de soluționare că acei copii au avut autism sau ASD. Pe de altă parte, numeroase studii epidemiologice nu au identificat nicio asociere între primirea vaccinurilor selectate (în special vaccinul combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei) și autism și nu există niciun mecanism acceptat prin care vaccinurile ar putea induce autism.
O provocare majoră în compararea copiilor vaccinați și nevaccinați a fost identificarea unui grup accesibil de copii nevaccinați, deoarece marea majoritate a copiilor din SUA sunt vaccinați. Copiii educați la domiciliu („copii de familie”) sunt potriviți pentru astfel de studii, deoarece o proporție mai mare nu este vaccinată în comparație cu copiii care merg la școala publică. Familiile care optează pentru educația la domiciliu au un venit mediu aproximativ egal cu cel al familiilor / cuplurilor căsătorite la nivel național, mai mulți ani de educație formală și o mărime medie a familiei mai mare (puțin peste trei copii) comparativ cu media națională a puțin peste doi copii. Familiile care optează pentru educația la domiciliu sunt puțin suprareprezentate în sud, aproximativ 23% nu sunt albi, iar repartizarea pe vârste a copiilor de vârstă școlară din învățământul primar și gimnazial (clasele K-12 în SUA) este similară cu cea a copiilor la nivel național. Aproximativ 3% din populația de vârstă școlară a fost educată la domiciliu în anul școlar 2011-2012.
Studiul poate fi citit integral în limba engleză aici.
Citiți și:
30 de studii ştiinţifice pertinente și edificatoare care dovedesc cu prisosință că vaccinările provoacă autism!
Wakefield – ROR – autism? (I)
yogaesoteric
16 iunie 2017