Corelarea Legii sincronicităţii cu Arta Binecuvântării
În anumite momente suntem inspiraţi (zone de sincronicitate – armonie, coincidenţe semnificative) alteori nu (zone de turbulenţă). În momentele de sincronicitate totul este fluid, persoanele, gesturile, obiectele apar la momentul şi locul potrivit. Această armonie ce pare venită de dincolo poate da aparenţa unor minuni. Şi aceasta în lucrurile cele mai mărunte:
- întâlniri, telepatii – aşa zisele coincidenţe simple ;
- coincidenţe în cascadă (coincidenţe la un nivel superior) de exemplu: o persoană trecea prin dreptul unei cabine telefonice, a sunat telefonul, persoana a ridicat receptorul, apelul era pentru ea, persoana care a sunat greşise numărul de acasă.
Pentru mulţi acestea sunt doar extraordinare favoruri ale sorţii pe care le numesc coincidenţe, miracole, etc. În realitate ele arată rezonanţa profundă cu forţele tainice ale lui Dumnezeu. Doar egoul ne împiedică să ne aflăm în permanenţă în stare de sincronicitate.
Sincronicitatea reprezintă coincidenţe semnificative care nu sunt corelate între ele printr-o cauză evidentă. Un eveniment este sincron cu altul atunci când o experienţă interioară (de exemplu un vis) ne pregăteşte pentru un eveniment care se produce ulterior în exterior. Dorind cu ardoare, noi creem în alt plan ceea ce dorim (uneori chiar în mod inconştient) obţinând efecte uluitoare. De exemplu, intelectul survine foarte puţin în cazul unor descoperiri geniale; apar intuiţia şi soluţia vine fără să ştim cum, după cum mărturisea Albert Einstein. Termenul de sincronicitate (sin = cu, cronos = timp) a fost ales de Jung pentru a desemna apariţia simultană a legăturii dintre elemente, prin sens dar fără cauză unică. Ştiinţa nu prea înţelege aceste fenomene iar mintea raţională le neagă. Ceea ce leagă nu se poate ordona decât în sânul unui misterios univers cauzal, atemporal, care aduce iluminarea spontan.
Tehnicile de predicţie se bazează pe sincronicitate – aparent nu există nici o legătură între semne şi ceea ce semnifică ele. Divinaţia este o formă a sincronicităţii. Legea sincronicităţii şi legea cauzei şi efectului sunt complementare: legea karmei este legea conexiunilor, legea sincronicităţii este legea miracolelor. Înţelegerea acestor legi duce la salturi spirituale. Sincronicitatea uneşte lumea materială de lumea psihică printr-un simbol care nu este întotdeauna înţeles şi care apare din subconştientul colectiv.
Când o fiinţă este evoluată, beneficiază de grade de libertate suplimentare, ea nu mai e condiţionată să-şi ducă existenţa după aceleaşi şabloane. Legea sincronicităţii îi oferă puterea, iar graţie creativităţii sale orice îi este posibil (dar nu orice îi este permis). Libertatea unui înţelept se manifestă în diverse moduri, de exemplu în preajma unui maestru, discipolul pregătit se confruntă cu sincronicităţi inexplicabile.
Se pot binecuvânta case, locuri, obiecte, alimente, situaţii. Către orice poate fi dirijată Energia Spiritului lui Dumnezeu, în toate poate apărea îndumnezeirea.
Binecuvântarea nu e necesar să fie precedată de consacrare, deoarece este vorba de spiritul lui Dumnezeu care este şi în manifestare şi în afara ei. Prin Arta Binecuvântării activăm focarele invizibile şi ne conectăm la câmpul sincronicităţii.
yogaesoteric
