România cerșește prezența unor trupe străine pe teritoriul național. Alte țări o negociază la sânge

Consiliul Suprem de Apărare a Țării a aprobat în ședința din 27 mai 2020 Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024.

Trimis la Parlament prin adresa din 2 iunie 2020, documentul a stârnit puține reacții în spațiul public. Una dintre acestea a fost a lui Dan Barna, evident, pe Facebook, care, în numele USR, a amenințat că nu votează Strategia, deoarece nu cuprinde, printre obiectivele de interes strategic național, lupta împotriva corupției:

„În mod inexplicabil, în Strategia Națională de Apărare a Țării, elaborată de CSAT și trimisă Parlamentului spre aprobare, corupția devine un fenomen secundar. E ca și cum o dată cu dispariția lui Liviu Dragnea din prim-plan toate problemele s-au rezolvat.
Nu s-au rezolvat. Simplul fapt că acum la putere e PNL nu schimbă cu nimic datele problemei.
România încă n-a reparat dezastrul legislativ din justiție lăsat în urmă de regimul Dragnea.”

Așa cum se arată însă în răspunsul Administrației prezidențiale, corupția este trecută la capitolul Riscuri. Numai că spre deosebire de Strategia anterioară, riscul numit corupție e împărțit în mai multe riscuri precizate prin mai multe puncte: 142, 146, 150 şi 157.

Punctul 142 de exemplu sună astfel:
„Acţiunile nelegitime întreprinse de grupuri de interese sunt de natură să afecteze grav modul de elaborare şi implementare a politicilor publice, respectiv de gestionare a bugetelor alocate în interesul comunităţilor. Se menţine o performanţă redusă în asigurarea serviciilor publice esenţiale, pe fondul capacităţii limitate de gestionare sau operaţionalizare a serviciilor sau proiectelor conexe.”

Puse cap la cap, toate riscurile de la cele patru puncte acoperă conceptul de corupție. Pentru a descoperi că Strategia se ocupă și de corupție este necesar să citești documentul. Dan Barna nu l-a citit nici măcar în diagonală. Reacția sa de pe Facebook e urmarea denunțării documentului pe un site care îndrumă viața și activitatea USR, așa cum Scânteia îndruma viața și activitatea PCR. […]

Ca și Strategia anterioară, din perioada 2015-2019, Strategia pe perioada 2020-2024 se deschide cu un soi de Cuvânt înainte. În cazul romanelor clasice, acest Cuvânt înainte mărturisește felul în care a realizat autorul romanul. Dacă are o nevastă tânără ne va povesti cum l-a ajutat juna să scrie capodopera respectivă. Dacă e un scriitor clasic, gen Cervantes, va relata cum l-a ajutat cu parale nu știu ce conte sau baron. Cuvântul înainte în cazul celor două Strategii descrie felul în care a fost realizat documentul.

Strategia 2020-2024 ține să ne precizeze contextul în care a fost conceput documentul:
„Strategia a fost elaborată în contextul pandemiei de COVID-19, care a afectat toate statele lumii şi a declanşat o criză economică. În aceste condiţii deosebite, relaţiile de putere dintre actorii globali sunt perturbate, ceea ce sporeşte volatilitatea şi impredictibilitatea mediului de securitate internaţional.”

Și mai ales despre cine a contribuit la realizarea ei:
„Strategia a fost elaborată prin consultarea şi contribuţia tuturor instituţiilor publice cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale. De asemenea, proiectul Strategiei fost trimis unui număr de analişti, reprezentanţi ai mediului academic, formatori de opinie şi reprezentanţi ai unor think-tank-uri, de ale căror opinii s-a ţinut cont în elaborarea formei finale a documentului.”

Strategia din 2015-2019 evita precizarea contextului:
„Ne aflăm la mai bine de 10 ani de la aderarea României la NATO și la 8 ani de la intrarea țării noastre în Uniunea Europeană ca membru cu drepturi depline. Drumul parcurs de la aceste momente până astăzi se cuvine a fi recunoscut și apreciat. România s‐a schimbat în această perioadă, iar Strategia națională de apărare vine să reafirme, în cel mai responsabil mod, caracterul ireversibil al acestui parcurs și al angajamentelor pe care el le presupune. Parteneriatul Strategic cu Statele Unite ale Americii, apartenența la NATO și la Uniunea Europeană sunt fundamentele politicii noastre externe. Construcția României puternice este strâns legată de acestea.”

În privința realizării, ea se mulțumea doar cu atât:
„Elaborarea ei a implicat un proces de consultare cu specialiști, cu factori politici, cu reprezentanți ai instituțiilor cu atribuții în domeniu, ai mediului academic și ai societății civile.”

De asemenea, cum se cuvine în cazul unei opere nepieritoare, Strategia din 2015-2020 are și un motto: „O Românie puternică în Europa şi în lume”.
Strategia pentru perioada 2020-2024 are un motto mai bogat: „Împreună, pentru o Românie sigură şi prosperă într-o lume marcată de noi provocări”.

Așadar, spre deosebire de Strategia anterioară, cea de acum a beneficiat de opiniile unui număr de analiști și formatori de opinie. Nici numărul, nici numele celor care au avut onoarea, marea onoare, de a se pronunța asupra proiectului, nu sunt menționate. Nu numai din punctul de vedere al Istoriei (nu e de ici de colo să-ți plasezi opinia despre riscurile care pândesc România într-un document de o asemenea importanță), dar și din cel al transparenței s-ar fi impus mai multe amănunte despre contribuția analiștilor și formatorilor de opinie. Am fi aflat cu acest prilej pe cine consideră Klaus Iohannis ca făcând parte dintre formatorii de opinie. Și nu mă refer la faptul că eu n-am primit proiectul (ceva normal, deoarece eu nu sunt nici analist, nici formator de opinie, ci un biet pensionar, care așteaptă cu emoție să vadă cu cât la sută îi va crește pensia de la toamnă), ci la adevărul că nu știu ce-i aia formator de opinie în România. Gabriel Chifu e? Dar Radu Tudor?

Dacă n-aș fi fost un biet pensionar, aș fi avut posibilitatea să formulez despre proiect următoarele observații:
Documentul precizează în mai multe rânduri drept dușman de moarte al României Federația Rusă. Dincolo de faptul că se repetă eroarea dintre cele două Războaie când România, la îndemnul Angliei, Franței, se pretindea câinele de pază al hotarului de Est al Europei, iar când a venit Dictatul de la Moscova Marile Puteri n-au mișcat o unghie ca să ne ajute, eu nu cred că într-un document de strategie a României pe termen de patru ani e necesar să fie precizat dușman de moarte un anume stat. Nu de alta, dar așa cum arată dinamica vieții internaționale, în patru ani s-ar putea ca Marile Puteri să se alieze cu Federația Rusă. Ce va face România? Își va da la corectat Strategia?

La capitolul Obiectivele naționale de securitate, documentul trece printre obiectivele naționale de securitate unul care vizează sporirea prezenței americane pe teritoriul naţional. Sporirea acestei prezențe este o adevărată obsesie a documentului:
– „România îşi propune să consolideze cooperarea militară cu SUA, nu doar ca direcţie de acţiune pe care o vizează generic în format aliat, ci mai ales ca obiectiv operaţional de implementat pe teritoriul naţional.”
– „Consolidarea parteneriatului strategic și a prezenţei militare americane pe teritoriul României” și
– „Aprofundarea dimensiunii de securitate a Parteneriatului Strategic cu SUA, prin consolidarea cooperării militare, inclusiv pe teritoriul naţional şi în regiunea Mării Negre.”
– „Facilitarea creşterii prezenţei militare SUA în România, dezvoltarea facilităţilor de acces, staţionare, instruire, protecţie şi coordonare acţională a forţelor”.

Nu este vorba de prezența militară NATO, ținând de apartenența noastră la alianță. E vorba de prezența militară a Americii. Ce înseamnă consolidarea prezenței militare americane? Sporirea numărului de militari americani prezenți pe teritoriul național și a tehnicii de luptă americane. Din câte se vede, Strategia transformă prezența trupelor străine (nu NATO) pe teritoriul nostru național într-un obiectiv strategic.

Este posibilă prezența unor trupe străine pe teritoriul unei țări. Numai că această prezență e rezultatul unei negocieri angajate de țara solicitată să accepte trupe străine pe teritoriul național. Se pleacă de la premisa că această prezență e și în interesul țării care trimite trupe, nu numai al celei care găzduiește. Să nu uităm că în alte locuri din lume prezența trupelor americane e contestată de unele partide, de o parte a opiniei publice, fie și pentru că ea implică un statut aparte al militarilor americani, nu totdeauna ușă de biserică. Potrivit Strategiei, România nu numai că nu va negocia prezența, dar mai mult va cerși această prezență, gata să investească chiar în infrastructura cerută de prezența sporită a forțelor americane.

O fi vorba de angajamentul personal al lui Klaus Iohannis față de contestatul Donald Trump în schimbul unei șepci?
Dacă, da, prețul șepcii e prea scump pentru România.

Autor: Ion Cristoiu

Citiţi şi:

Dan Diaconu: «M-am săturat de SUA!»

Slugile geopoliticii. Din gândirea politică a preşedintelui României: Decât slugă la ruşi , mai bine slugă la americani



 

yogaesoteric
10 iunie 2020