Misiunile şi suferinţele îngerilor
– un dialog iniţiatic cu arhanghelul Rafael –
Marea Evanghelie după Ioan de Jakob Lorber, volumul 3, capitolul 130
Traducere de Gregorian Bivolaru
1. În acel moment, Rafael s-a apropiat de grupul celor cinci şi a spus: „Ei bine, nici eu nu dorm, deşi aţi afirmat că voi singuri sunteţi treji!”
2. Iar Zahr a răspuns: „Prietene, faptul că tu nu dormi şi nu vei putea dormi niciodată, asta cred că poate înţelege orice om care te cunoaşte atât de bine ca şi noi! Deci puteai să ne scuteşti de precizarea aceasta. Vezi tu, dragul nostru înger, ajunge că noi, oamenii, suntem uneori puţin cam proşti, nu mai avem în direcţia aceasta nevoie şi de vreun ajutor de la tine ca să înţelegem că suntem chiar mai proşti decât credeam. În schimb, tu poţi, cu imensa ta înţelepciune şi experienţă, mai veche decât întregul edificiu al lumii, să ne dai nouă multe învăţături în diferite privinţe.”
3. Iar Rafael a întrebat: „Dar ce credeţi voi că sunt eu de fapt, ca să nu am parte de somn?”
4. Zahr a răspuns: „O, te rog, prietenul nostru ceresc, nu ne mai pune întrebări care sunt atât de pompoase! Tu eşti un înger al Domnului, venit din ceruri, şi ai fost înzestrat de către Domnul doar de nevoie cu un trup uşurel! Iar trupul acesta tu îl poţi arunca cu iuţeala fulgerului şi îl poţi distruge!
5. Căci tu eşti o cu totul altă făptură decât noi, oamenii încă muritori – după trupul nostru – ai acestui pământ. Tu nu te-ai născut niciodată, n-ai avut niciodată, în afara Domnului Dumnezeu, vreun tată sau vreo mamă, din trupul căreia să fi ieşit, asemenea nouă. Tu nu cunoşti decât fericirea fără sfârşit, şi asta din timpuri imemoriale; durerea, suferinţa şi tristeţea, precum şi căinţa cea amară nu le cunoşti decât după nume, nu în esenţa lor, din propria-ţi trăire, şi de aceea, în adevăratul înţeles al cuvântului, tu nici nu poţi vorbi cu oamenii despre lucrurile lumeşti şi omeneşti. Tu nu poţi vorbi cu noi decât despre lucruri pur spirituale, pe care noi le şi primim cu mare recunoştinţă de la tine, căci în domeniul acesta eşti foarte bine pregătit. Despre cele trupeşti însă nu poţi vorbi, căci nu te-ai jelit încă niciodată într-un trup!”
6. Rafael: „Ia te uită, ia te uită câte mai ştii! Dar chiar dacă nu m-aş fi aflat niciodată într-un trup, tot ştiu mult mai bine ce este trupul şi la ce foloseşte fiecare fibră a sa decât ai putea învăţa tu într-o mie de ani cu toată hărnicia!
7. Căci nu suntem noi, îngerii, aceia care trebuie să se îngrijească de toate cele care constituie de fapt existenţa omului, de la formarea sa şi până la momentul despărţirii sale de acest pământ?
8. Nu suntem noi aceia care vă veghem necontenit?! Noi vă veghem sufletele atunci când ele sunt purificate prin suferinţa şi durerile trupului vostru, pregătindu-le astfel pentru a primi spiritul lui Dumnezeu, şi tocmai noi să nu ştim ce sunt suferinţele şi durerile voastre?! Ce este oare în mintea ta, de poţi să-mi reproşezi asemenea lucruri?!
9. De altfel, crede-mă că nici noi, îngerii, nu suntem incapabili să simţim suferinţa şi durerea! Află dar de la mine că adeseori îndurăm mult mai multe suferinţe şi dureri decât voi, atunci când suntem nevoiţi să vedem cum oamenii cei încăpăţânaţi calcă cu batjocură şi ironie în picioarele lor murdare toate strădaniile noastre, întorcându-le spatele.
10. Spune-mi, prietene, ai avea tu oare răbdarea cuvenită cu un om, asupra căruia ţi-a fost încredinţată toată puterea şi pe care tu l-ai copleşit cu toate binefacerile, dacă ai vedea că omul acela te dispreţuieşte întru totul şi nici nu vrea să audă de tine, care eşti de fapt binefăcătorul şi prietenul lui, ba îţi mai aduce şi ponoase ca răsplată pentru toate strădaniile şi toată grija ta pentru binele lui şi îţi strică bunul tău renume, socotindu-te un trădător infam?! Ia spune-mi, dacă tu ai fi un fel de Cyrenius, ce-ai face cu un astfel de om? Şi ai avea oare răbdare să te porţi în continuare cu un astfel de ticălos, până la sfârşitul vieţii lui, cu aceeaşi răbdare, înţelegere şi blândeţe?”
11. Iar Zahr, care auzind aceste vorbe ale îngerului, căscase ochii mari, a răspuns: „ Nu, prietene, nu, eu nu aş putea avea atâta răbdare în viaţa mea! Ba n-aş avea răbdarea de care vorbeşti nici chiar fără să-mi fie încredinţată puterea, darămite cu putere!”
12. Rafael a continuat: „Vezi tu, eu am atâta putere de care nu trebuie să dau socoteală, încât aş putea nimici într-o clipă întregul pământ, luna, soarele şi stelele pe care le zăreşte ochiul tău pe cer, care sunt toate nişte corpuri cereşti imens de mari, împreună cu tot ceea ce se află pe ele, şi totuşi eu am, din propria mea bunăvoinţă, o răbdare ca cea despre care ţi-am vorbit cu oamenii cei nestăpâniţi ai acestui pământ!
13. Dar toate acestea n-ar fi nimic, ar fi poate doar un necaz uşor de suportat. Gândeşte-te acum şi la purtarea atât de potrivnică nouă a Satanei şi a slujitorilor săi, care sunt ei înşişi nişte spirite cu foarte multă putere şi care încearcă mereu să pună în aplicare planul lor de a ne distruge, nu numai pe noi, ci şi pe Dumnezeu însuşi, şi de a-I lua toată puterea Sa!
14. Sigur că aşa ceva nu se va putea petrece niciodată! Însă ajunge că planul lor distructiv există şi că ei perseverează în intenţia lor de a-l pune în aplicare, chiar dacă pentru asta îndură, nu o dată, dureri şi chinuri foarte mari, cauzate de fapt de ei înşişi, prin propria lor voinţă. Dar nici acestea nu i-au determinat vreodată să renunţe definitiv la marea lor răutate.
15. Vezi tu, noi le vedem pe toate acestea şi am avea şi puterea, nu doar să-i pedepsim cum se cuvine, ci chiar să-i şi distrugem cu totul, fără a avea de suportat vreun fel de consecinţe din partea Domnului Dumnezeu!
16. Iar noi îi privim ca pe nişte fraţi ai noştri căzuţi, motiv pentru care îi tratăm cu toată răbdarea şi îndurarea şi dirijăm lucrurile în aşa fel încât să nu le îngrădim voinţa liberă, astfel încât ei să rămână întotdeauna liberi şi neîngrădiţi. Ne străduim în schimb să contracarăm cu toată grija efectele nocive ale activităţii lor. Spune-mi acum, prietene, ce-ai face tu în asemenea condiţii?”
17. Iar Zahr i-a răspuns: „Eu fără îndoială că i-aş lovi cu puterea ursului şi aş vedea atunci dacă aceste spirite bestiale nu îmi vor da ascultare, în special dacă aş fi înzestrat cu o putere ca a ta, de care să nu trebuiască să dau socoteală!”
18. Rafael: „Îţi dai însă acum seama că nu este un lucru chiar atât de uşor să fii un înger al lui Dumnezeu, aşa cum ţi-ai închipuit tu, şi că înţeleg şi cunosc şi eu totuşi câte ceva din cele omeneşti, putând astfel vorbi cu voi şi despre asemenea lucruri?”
19. Zahr: „Ei bine, da, acum îmi dau seama de lucrul acesta; mai spune-mi însă dacă tu chiar trebuie să te afli aici, pe pământ, sau acest lucru este doar voia ta?”
20. Iar Rafael i-a răspuns: „O, v-aş putea părăsi în orice clipă, potrivit voinţei mele libere. Dar voi rămâne aici cu voi, pentru că aceasta este plăcerea Domnului. Iar plăcerea Domnului este de fapt adevărata mea voinţă şi împotriva acesteia nu va acţiona nici chiar Dumnezeu însuşi vreodată; căci în ea constă de fapt menţinerea ca atare a întregii creaţii, cu stelele ei fără de număr, din care tu nu poţi vedea nici măcar o singură eonime*, darămite întregul infinit şi esenţa acestuia!”
[* nota lui Jakob Lorber: Printr-un eon se înţelege cubul unui decilion, unde 1 decilion = 1060 x 1060]
yogaesoteric
