Obsesia pentru carantină distruge vieți

După 2000 de ani, celebrele cuvinte ale lui Hipocrate reprezintă în continuare cel mai bun sfat pentru doctori: „În primul rând, să nu faci rău”.

O dată cu introducerea carantinei la Londra, guvernul face un mare rău orașului, întregii economii naționale și afectează milioane de vieți. Nimeni nu poate spune câți oameni își vor pierde slujbele, vor avea probleme psihice sau vor fi nevoiţi să amâne, până când va fi prea târziu, operații care le pot salva viața.

Tot ceea ce putem spune cu certitudine este că toate acestea se vor petrece unui număr de oameni destul de mare. Răul produs de aceste noi restricții, ca de și cele precedente, va fi imens.

Cu toate acestea, guvernul pare indiferent la problemă, mânat de un nou puritanism care nu pune niciun fel de valoare pe viață umană. Tot ceea ce contează este o statistică pe graficul săptămânal al morților. Este o demență birocratică.

Nu este nevoie să fii economist ca să știi că nu putem resuscita economia britanică dacă măcelărim afacerile și distrugem averea națională. Și nu este nevoie să fii un conspiraționist ca să îți dai seama că guvernul nu ne oferă multe din informațiile de care avem nevoie pentru a trage propriilor noastre concluzii cu privire la metodele alternative de a gestiona criza.

Cum altfel am putea explica faptul că această carantină nu ține cont de variațiile locale? Un district londonez are de opt ori mai multe infectări decât altul. Nu cumva în acel cartier au fost efectuate de opt ori mai multe testări? Nu avem de unde să știm deoarece informațiile relevante au fost suprimate. Dar chiar și când faptele sunt publicate, precum se petrece pe site-ul guvernului, nu poți să nu te gândești că guvernul a luat decizia conștientă de a le ignora.

De pildă, când ministrul Sănătății a anunțat noile restricții, nu a existat nicio mențiune a faptului că, potrivit statisticilor guvernamentale, numărul mediu al deceselor săptămânale provocate de covid-19 în Londra este la 10% din ce era la vârful crizei în aprilie. De asemenea, ministrul nu a spus că internările în spitalele din Londra sunt la un sfert față de primăvară.

În loc să vorbească despre realitate, guvernul insistă în fiecare zi să ne spună doar câți oameni au murit după ce li s-a făcut testul covid-19, sugerând că au fost uciși de virus. Adevărul arată altfel: nu știm câți dintre acești oameni au murit de coronavirus, unde sau cât de bătrâni erau.

Nu există niciun motiv pentru această secretomanie. Este ceva fără precedent în viața noastră publică de la al Doilea Război Mondial încoace. În război exista o logică a stării de urgență. Spionii germani puteau asculta. Astăzi, există o obsesie în a ascunde faptele de noi, publicul general.

Ceea ce guvernul nu poate ascunde este faptul că isteria inițială legată de pandemie a fost irațională. Boala aceasta nu este gripa spaniolă și nici ciuma. Nu-i ucide fără discriminare pe cei tineri și pe bătrâni. În fapt, mulți tineri o vor avea fără să-și dea seama. Vor fi infectați, dar nu afectați.

Din acest motiv, vârsta medie a celor care mor infectați cu covid în Anglia este de 82 de ani și 4 luni, cu 14 luni mai mult decât speranța de viață medie din Marea Britanie. Asta explică în bună parte de ce numărul total al deceselor din Londra în luna noiembrie este foarte asemănător cu media ultimilor cinci ani.

Așadar, este limpede că răspunsul corect în fața virusului este un sprijin țintit: ajutarea celor vulnerabili, nu distrugerea vieților tuturor, indiferent de vârstă și starea de sănătate.

În loc de aceasta suntem obligaţi să suportăm o obsesie dictatorială cu privire la distanțarea socială, deși covid este un virus respirator care se răspândește prin aer. Uitați-vă la frunzele care zboară când bate vântul – așa fac particulele virale când trecem unul pe lângă altul.

Iar măștile, indiferent de model, nu oferă o barieră în calea virusului, după cum a demonstrat singurul studiu controlat, efectuat în Danemarca, și care a descoperit doar o diferență infinitezimală. Odată ce expirăm virusul, acesta scăpă.

Cu toate acestea, chiar dacă măștile și distanțarea socială nu au un mare efect, cel puțin nu distrug direct mii de vieți. Dar asta va face în schimb carantina.

Consilierii guvernului mai mult ca sigur știu de nenorocirea pe care o produc. Doar că nu au curajul să recunoască că merg din nou pe o politică falimentară medical și științific.

Dr. John Lee a fost profesor de anatomopatologie la Hull York Medical School

Citiţi şi:

Un virus mult exagerat

Urmează obligativitatea purtării măștilor la domiciliu?

Cât bine ne-a făcut carantina?

yogaesoteric
9 ianuarie 2021