Opțiunea Călin Georgescu

Când eram copil, îmi petreceam vacanţele de vară la bunica din Curcani, un sat mare şi frumos situat pe valea Argeșului la sud de Bucureşti. Bunica avea aproape 80 de ani şi cunoştea toţi vecinii vârstnici cu care crescuse împreună. Într-una din zile, moş Marin Rotaru îi povestea că a avut un vis ciudat. Visase că venise moartea la el să-l întrebe cu ce vrea să-i taie firul vieţii: cu secera sau cu coasa? Moş Rotaru nu se speriase de moarte, dar era nemulţumit că nu-l întrebase şi pe el dacă vrea să moară.

România de azi se zbate între viaţă şi moarte; se zbate de mulţi ani, dar nu moare pentru că nu şi-a împlinit destinul. Mai are încă multe de spus şi o spune periodic şi răspicat. Cei care ne vor morţi ne oferă două opţiuni: să murim îmbuibaţi ca cei puţini aflaţi la putere sau să murim de inaniţie ca cei mulţi care suferă. Şi am să mă repet: în închisorile politice din ţară au fost efectuate două experimente diabolice cu valabilitate universală. La Piteşti s-a încercat uciderea prin metode barbare; experiment considerat de analişti unic în lume prin barbaria lui. La Aiud s-a încercat asasinarea morală prin ademenirea şi cumpărarea sufletelor. Ambele experimente au eşuat, dar satana nu a renunţat la misiunea lui diabolică de a ucide spiritul dumnezeiesc din om. În acest scop a inventat comunismul, libertinismul, elgibitismul, globalismul şi alte asemenea trucuri. Azi diavolul aplică la scară globală metodele Piteşti şi Aiud, dar va eşua pentru că ambele sunt contra spiritului insuflat de Dumnezeu în fiecare dintre noi.

Noi românii credem în Dumnezeu şi în finalitatea firească şi dumnezeiască a existenţei. Şi deşi de multe ori mergem înainte ca o turmă şi uneori ne învârtim în cerc, din când în când apar lideri care ne pun la încercare destinul. În trecutul recent am cunoscut doi asemenea lideri care ne-au inspirat prin atitudinea lor fermă şi demnă: Paul Goma şi Părintele Calciu. Acum a apărut Călin Georgescu. În aceste zile, ne place sau nu ne place, România trăieşte momentul istoric Georgescu.

Călin Georgescu a apărut ca un meteor. A venit aproape de nicăieri şi a oferit o rază de speranţă multor români năpăstuiţi, dar şi zile de coșmar celor care profită de actualul regim. Luna trecută, când Georgescu părea învingător sigur al alegerilor prezidenţiale, s-a decis în mod cu totul abuziv anularea scrutinului. Consecinţele sunt însă grave. Guvernanţii de la Bucureşti se simt ameninţaţi; cei de la Bruxelles se tem că planurile lor de dominaţie europeană sunt periclitate; magnaţii internaţionali se tem că scânteia din România ar putea aprinde toată lumea împotriva lor; şi America ……. încă nu s-a pronunţat.

Rezultatul este un impas neprevăzut din care nu se mai poate ieşi prin vechile şiretlicuri. Şi aici e marea dilemă a cercurilor diriguitoare: renunţă la iluzia de democraţie sau acceptă voinţa majorităţii şi riscă să piardă controlul? Între timp, Georgescu nu mai este un simplu nume; a devenit o idee care a scăpat de sub control şi care ameninţă fotoliile celor de la putere. De altfel, sunt convins că îndârjirea actuală din ţară nu este neapărat pentru un anumit candidat; este primordial împotriva fărădelegilor care ne guvernează de 35 de ani. Deocamdată, globaliştii occidentali nu au curajul să intervină pe faţă contra lui Georgescu pentru că, vezi doamne, ei respectă democraţia. Cei de la Bucureşti au intrat însă în panică. Aveau nevoie să fie găsite motive pentru anularea alegerilor. Şi le-au găsit. Georgescu este anti-european şi pro-rus! Îţi vine să mori de râs dacă n-ar fi tragic pentru viitorul nostru.

De ce este Georgescu acuzat că ar fi anti-european când EU tocmai ne-a primit în Europa cu drepturi depline? Adevărul este că Uniunea Europeană oferă şi unele avantaje, dar nu se spune nimic despre pierderi şi dezavantaje. Un proverb American afirma: „nimeni nu e mai orb decât cel care nu vrea să vadă”. Georgescu a văzut dincolo de aparenţe şi a pus punctul pe i. Altfel, nu se aminteşte faptul că Occidentul ne-a forţat să ne distrugem industria; că vapoarele transoceanice româneşti au fost abandonate ca învechite, deşi acum navighează sub drapelele altor ţări; că agricultura noastră, care ar putea hrăni o bună parte din Europa, stagnează în timp ce ţara importă alimente din toată lumea. De ce? Pentru că aşa ne dirijează cei de la Bruxelles!? Păi, fraţilor, nu consideraţi că ar fi normal să renegociem cel puţin unele dintre condiţiile apartenenţei noastre la Uniune? „Prietenul la nevoie se cunoaşte!” Unde sunt prietenii noştri din Occident?

În ce priveşte relaţiile cu Rusia, aş pune o singură întrebare: de ce ţările vest europene au acorduri economice favorabile cu Moscova şi nouă ni se interzic asemenea relaţii? De fapt, toată această dezbatere e fără obiect pentru că s-a dovedit clar că ambele acuzaţii aduse lui Georgescu sunt false. Ca intelectual cu expunere internaţională, Georgescu nu este nici anti-european şi nici pro-rus. Este pur şi simplu pro-român, dar tocmai aceasta pare să-i sperie pe cei aflați la guvernarea ţării şi pe cei de la Bruxelles. Aceşti oameni ar fi necesar să citească Constituţia României şi să vadă că prerogativele prezidenţiale sunt destul de limitate. Atunci de ce se tem?

Şi îmi amintesc că în închisoare, pe lângă elita vechii societăţi, am întâlnit şi câţiva hoţi condamnaţi pentru crime împotriva umanităţii. Securitatea îi folosise la paza deţinuţilor politici, dar mai târziu, pentru a-şi acoperi propriile crime, i-a scos ţapi ispăşitori pentru abuzurile comise tocmai de securişti. Şi cum în închisoare oamenii îşi mai fac şi destăinuiri, un asemenea deţinut de drept comun ne-a dezvăluit câteva din trucurile lor. Când erau surprinşi la locul furtului, dar încă nu erau prinşi, strigau cât îi ţinea gura: hoţii, hoţii, şi uneori creau confuzie între poliţişti şi reuşeau să fugă. Cei care sunt la putere azi strigă în gura mare că Georgescu este anti-european, doar, doar or induce în eroare opinia publică. Nu-i mai cred însă nici măcar neo-comisarii de la Bruxelles.

Şi tot din închisoare îmi mai amintesc un caz patetic. Un om cinstit care acuma era arestat locuise într-o curte cu mai multe case. În timpul unor nopţi, securitatea a arestat câţiva vecini despre care nu s-a mai auzit nimic. Omul se temea şi trăia cu frica-n sân. În fiecare noapte când lătrau câinii şi se auzeau paşi suspecţi prin curte, omul nostru îşi făcea cruci peste cruci şi se ruga lui Dumnezeu: „Dă Doamne să fie hoţii! Dă Doamne să fie hoţii!” Nu îi era frică de hoţi, aceştia te jefuiau şi fugeau. Îi era frică de securitate, de comunişti. Pungaşii care conduc azi România sunt comuniştii de ieri. Cu asemenea oameni la guvernare, poporul nostru are o singură alegere: dilema lui Moș Rotaru. Cu ce vrea să i se taie firul vieţii? Cu secera sau cu coasa? Între timp a apărut însă o speranţă: opţiunea Georgescu! Gândiţi-vă bine, fraţi români…….

Cred că în aceste zile diavolul e cu ochii pe ţara noastră. Asasinarea prin metode barbare din trecut a eşuat. Acum eşuează şi uciderea sufletelor prin ademenire şi îmbuibare. Şi dacă globaliştii pierd România, şansele lor de a stăpâni toată lumea încep să se destrame.

Dumnezeu să ne apere neamul şi să binecuvânteze România!

Autor: Nicolae Dima

Citiți și:
Cultura dă speranță, incultura ivește monștri. De ce pregătirile de a-l ține pe Călin Georgescu prin abuz departe de funcția de președinte al României nu au sorți de izbândă
Cornel Nistorescu: De ce se trezește poporul român?

 

yogaesoteric
17 ianuarie 2025

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More